Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a lansat pe 15 martie proiectul „Înfiinţarea şi Sprijinirea Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”, program prin care vor fi alocate, timp de aproape patru ani, circa 108 milioane de lei, în vederea stimulării dezvoltării zonelor rurale din România. În primul an, proiectul dispune de un buget de aproximativ 24 milioane de lei. Lansarea a avut loc în prezenţa ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a Ambasadorului Spaniei în România, a oficialilor Uniunii Europene, precum și a reprezentanţilor Unităţii de Sprijin a Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală. Proiectul este inițiat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, finanțat de Uniunea Europeană și Guvernul României și implementat de compania spaniolă Innovacion y Desarrollo Local, SL-IDEL.

Conectarea la un spațiu performant

Funcționarea Rețelei Naționale de Dezvoltare (RNDR) este o normă europeană asumată de statul român și, în același timp, reprezintă o șansă unică pentru stimularea dezvoltării zonelor rurale din România. Rețeaua românească se conectează la celelalte rețele naționale din Uniunea Europeană și beneficiază astfel de informațiile, experiența și, nu în ultimul rând, de contactele dintr-un spațiu extrem de performant. Conform Regulamentului European privind gestionarea fondului pentru dezvoltare rurală, se prevede înființarea de către fiecare stat membru al Uniunii Europene a unei Rețele Naționale Rurale care grupează organizațiile și administrațiile implicate în dezvoltarea rurală.

Fiecare stat membru are o Rețea de Dezvoltare Rurală, pe care trebuie fie să o creeze – așa cum a fost cazul României și Bulgariei – sau să o dezvolte, așa cum este cazul celorlalte state membre. Scopul acestui demers european este de a stabili un cadru reglementat de informare și cooperare între instituțiile publice implicate în elaborarea și aplicarea politicilor de dezvoltare rurală și partenerii privați care au interes în dezvoltarea spațiului rural. Acest parteneriat între instituțiile publice și parteneri privați are obiective bine definite: întărirea societății civile în domeniul rural și promovarea cooperării naționale și transnaționale pentru realizarea dezvoltării rurale.

Atragerea investițiilor prin know-how și contacte UE

Proiectul urmărește canalizarea eforturilor membrilor rețelei pentru obținerea de fonduri europene prin intermediul cărora să fie realizate investițiile directe necesare pentru dezvoltarea rurală la nivel național. Esența proiectului este însă creșterea absorbției fondurilor europene prin beneficiari educați, informați și conectați în spațiul performant al Uniunii Europene. Este, în primul rând, un proiect de educație, o investiție în oameni. Din această perspectivă, proiectul își propune ca această creștere a absorbției să fie atinsă în termeni calitativi și nu doar ca volum.

În același timp, proiectul va contribui direct la ajustarea „de jos în sus” a politicii naționale agricole și de dezvoltare rurală, promovând un concept european extrem de eficient: organizarea de întâlniri față în față între factorii de decizie de la nivel central și reprezentanții comunităților locale, beneficiarii direcți ai strategiei naționale în domeniu. Nu în ultimul rând, RNDR va asigura prin acest proiect legătura între actorii din mediul rural românesc și cei din Uniunea Europeană, contribuind astfel și la dezvoltarea eficientă, durabilă și coordonată a întregului spațiu rural european.
Unitatea de Sprijin a Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală

„Înfiinţarea şi Sprijinirea Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală” este un proiect implementat prin intermediul Unității de Sprijin a Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală (USR). Unitatea de Sprijin are un sediu național în București și opt birouri regionale – în Brăila, Craiova, Iași, Târgoviște, Târgu Mureș, Timișoara, Zalău și în București. Principalul obiectiv al USR este sprijinirea RNDR și, implicit, facilitarea îndeplinirii obiectivelor Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR). USR va acorda membrilor RNDR asistență, oferindu-le acestora informații referitoare la măsurile PNDR, date de ordin tehnic, sugestii și direcții de acțiune, instruire și promovarea bunelor practici. În același timp, USR va încuraja cooperarea între membrii rețelei și va asigura comunicarea și colaborarea la nivel național și transnațional, facilitând accesul la informații, atât în Rețeaua Europeană de Dezvoltare Rurală, cât și în alte rețele internaționale similare.

USR va iniția diferite tipuri de activități pe tematica dezvoltării rurale, cum ar fi conferințe naționale, conferințe tematice și seminarii ad-hoc, servicii de instruire pentru membrii rețelei, precum și realizarea de publicații despre dezvoltarea rurală. De asemenea, USR va oferi informații utile prin intermediul unui buletin informativ lunar și al unui website (http://www.rndr.ro)

Un astfel de proiect, întins pe o perioadă de aproape patru ani, implică eforturi și funcții complexe și, fără îndoială, este un proces de durată, ale cărui rezultate se vor vedea în timp.

Întâlnirea anuală cu dealerii Impar SRL a fost organizată împreună cu partenerul său producător de anvelope agricole şi industriale din India, Balkrishna Industries Limited - BKT şi a avut loc anul acesta între 17 şi 18 februarie. Mai bine de 40 de parteneri ai companiei din Odorheiu Secuiesc au fost prezenţi pentru a afla noutăţile din domeniu, dar şi rezultatele tehnice ale anvelopelor companiei indiene. Pe lângă reprezentanţii companiei, invitaţi MADR a fost prezent şi Piero Torrassa, responsabil de relaţii externe BKT.

Evenimentul din acest an reprezintă o continuitate a întâlnirilor de acest gen. „Pentru noi BKT este un partener strategic. În România nu mai sunt fabrici de anvelope agricole şi industriale şi, la nivel mondial, această firmă dispune de toată gama de anvelope necesară acestor domenii. Sunt specialişti foarte buni şi cred că e foarte important pentru România, acum când urmează o dezvoltare rapidă la nivel de ţară, să fie asigurată pe toată gama de utilaje cu anvelope de calitate“, a spus László János, preşedintele grupului de firme ARKUM, din care face parte şi compania Impar SRL.

Compania Impar este un jucător pe piaţa românească de mai bine de 20 de ani. Dezvoltarea sa a fost treptată, iar astăzi echipa de la Odorheiu Secuiesc susţine că e capabilă să ofere soluţii complete clienţilor din întreaga ţară. „Încercăm să consolidăm relaţiile cu partenerii şi clienţii noştri prin astfel de evenimente. Avem în jur de 300 de firme cu care colaborăm, amintindu-i aici doar pe cei mai importanţi. Din 2010 ne-am concentrat depozitul la Odorheiu Secuiesc şi pentru asigurarea produselor către partenerii din ţară ne bazăm pe un departament logistic bine pus la punct. Sprijin oferim însă pe parcursul întregului an, prin asigurarea unei continuităţi a stocurilor şi a aprovizionării cu produse, şi creşterii cantităţilor importate pentru a satisface nevoile clienţilor“, a afirmat Atilla Covacs, key account manager Impar.
BKT oferă 60% preţ, 90% calitate

Compania indiană are o gamă diversificată de anvelope de diferite dimensiuni, mai bine de 2000 de produse profile. „Pentru noi e important să specificăm faptul că, din punct de vedere tehnic, suntem în competiţie cu cei mai mari jucători din piaţă. E imposibil pentru un producător de anvelope să spună că e cel mai bun, în orice condiţii, dar e important să afirmăm că vrem să jucăm la toate nivelurile, pe orice categorie, cu cei mai buni competitori pe piaţa europeană“, a declarat Piero Torrassa.

BKT se află pe piaţa europeană din 2006 când a deschis un birou în Italia, lângă Milano. „În general, avem un importator, un dealer în fiecare ţară şi urmărim prin ei nevoile clienţilor. Suntem prezenţi în toată Europa, în America de Nord, Australia, aş putea spune că aproape în întreaga lume. Chiar dacă pentru noi piaţa din România e una mijlocie, cele mai importante fiind Franţa şi Germania, ne dorim să explorăm şi să dezvoltăm orice segment din Europa, una dintre cele mai importante pieţe pentru noi“, a completat reprezentantul BKT.

Gama importată de dealerul său din România este în funcţie de cerinţele pieţii. Conform reprezentanţilor Impar SRL, un punct forte care îi va face şi pe viitor pe fermierii români să aleagă anvelopele BKT îl reprezintă preţul. „S-a schimbat puţin optica fermierilor, poate şi datorită retehnologizării în curs a agriculturii. Există deja tractoare performante şi, prin urmare, şi cerinţele pentru anvelope performante au crescut. Dar varianta optimă trebuie să rămână o calitate ridicată la un preţ accesibil – şi asta oferă BKT. Dacă o anvelopă premium se exprimă prin 100% preţ care înseamnă 100% calitate,  la anvelopele BKT avem 60% preţ, la 80-90% calitate“, a explicat Atilla Covacs.

Toate lucrurile bune încep la data de întâi, se zice prin popor. O primă filială Mewi, care poartă titulatura Mewi Service, a fost deschisă oficial pe 1 martie. Mewi Service are sediul la Drajna (comuna Dragalina, judeţul Călăraşi), intersecţia DN 21 cu DN 3A.
Tot anul acesta, compania Mewi din Orţişoara (Timiş) va deschide la Bolintin, judeţul Giurgiu, filiala Mewi Tehnic.

Încă din luna mai a anului trecut, la Zilele Porţilor Deschise, Cristian Dănescu, director general al companiei Mewi, anunţa că 2012 va fi anul deschiderii a două noi filiale Mewi în zona de sud a ţării: una la Drajna, judeţul Călăraşi şi una la Bolintin, judeţul Giurgiu. Astfel, pe 1 martie a avut loc deschiderea oficială a primei filiale - Mewi Service, la Drajna (comuna Dragalina, judeţul Călăraşi). Mewi Service, deocamdată, funcţionează într-un sediu provizoriu, închiriat. Însă, după cum spun oficialii companiei, până la finele anului, filiala Mewi de la Drajna va avea o clădire proprie prevăzută cu magazie de piese de schimb şi cu hală pentru service, în apropierea sediului închiriat.

„Deşi actuala filială de la Bucureşti va fi păstrată până la deschiderea celei de la Bolintin - Mewi Tehnic, prin filiala de la Drajna am dorit să fim mai aproape de fermieri, mai aproape de locul în care ei muncesc, în plină Câmpie Română. De altfel, încă de când ne aranjam sediul ne-au şi vizitat primii clienţi pentru a cumpăra piese de schimb”, a declarat Vasile Nica, brand manager Challenger. Vasile Nica este şi coordonatorul filialei Mewi Service de la Drajna.

„Încet, dar sigur”, pentru o dezvoltare trainică

Leontin Coca, director vânzări Mewi, a precizat că cele două noi filiale, Mewi Service şi Mewi Tehnic, vor fi egale celei din Orţişoara, judeţul Timiş. „Când spun egale, nu mă refer neapărat la mărime, ci la profesionalismul angajaţilor, care vor răspunde oricărei solicitări, pe parte de vânzări, service sau piese de schimb, cu aceeaşi promptitudine cu care agricultorii s-au obişnuit din partea noastră.

Volumul vânzărilor de tractoare şi utilaje agricole în zona de sud a ţării justifică pe deplin existenţa unor filiale de sine stătătoare, care să ne aducă mai aproape de fermieri şi să răspundă nevoilor acestora. Mewi Service presupune în special o activitate tot mai importantă de susţinere a vânzării de utilaje din zona de sud a ţării”, a mai spus Leontin Coca. El a ţinut să puncteze că dezvoltarea firmei Mewi nu a fost una spectaculoasă, dar cu siguranţă a fost una care a construit obiective trainice, ce au ca rezultat colaborări pe termen lung reciproc avantajoase şi mulţumitoare în relaţiile cu agricultorii. „Aşa cum am învăţat de la firma-mamă din Germania - Schröder Landmaschinen, cea mai sănătoasă, eficientă dezvoltare este cea făcută încet, dar sigur. Această dezvoltare vine într-un mod cât se poate de firesc, urmând de fapt clienţii şi nevoile acestora.

Mewi Service a luat fiinţă nu doar ca motiv de vânzare a utilajelor agricole, ci răspunde de un întreg parc de utilaje deja existent în zonă. Activitatea de bază va fi să ne ocupăm de clienţii noştri pentru ca aceştia să poată primi piese de schimb într-un timp mai scurt, de pe un stoc apropiat şi astfel să fim alături de fermieri, care sunt partenerii noştri”, a arătat directorul de vânzări Leontin Coca.

În ziua deschiderii, la locaţia de la Drajna exista un stoc de piese de schimb de peste 200 de repere individuale. „Până la sfârşitul anului, Mewi Service va deţine un stoc de minimum 1.000 de repere individuale, care în timp va creşte aşa încât să devină comparabil cu ceea ce avem la Orţişoara”, a menţionat Bogdan Balaban, director piese de schimb Mewi. În prezent, la sediul central Mewi din Orţişoara stocul de piese de schimb este compus din peste 10.000 de repere individuale de la toate mărcile pe care compania le reprezintă în ţara noastră.

Mewi este distribuitor exclusiv al tractoarelor Fendt şi Valtra, precum şi al producătorului german de maşini agricole Horsch. Compania Mewi comercializează o gamă extrem de diversificată de produse destinate prelucrării pământului, incluzând combine, semănători, pluguri, distribuitoare de îngrăşăminte, recoltatoare, grape, cositoare etc.

Începând cu 1 ianuarie 2012, în portofoliul firmei se află şi distribuţia tractoarelor şenilate Challenger.

MIHAELA PREVENDA

Noutăţile acestui an privind garantarea creditelor agricole sunt prezentate, în interviul de faţă, de către Veronica Toncea, director general al Fondului de Garantare a Creditului Rural - IFN SA. Veronica Toncea recomandă agricultorilor să apeleze la creditele în lei. „În agricultură, veniturile sunt, de cele mai multe ori, în lei. Cred că este indicat să se apeleze la credite în lei, pentru a avea o corespondenţă directă între sursa de obţinere a veniturilor şi datorie”, spune directorul general al FGCR.

Creditele în lei sunt recomandate pentru agricultură

Reporter: Aflăm că fermierii pot să primească de la FGCR o parte din bani, până la 80%, dintr-o plată ulterioară. Care e modalitatea?

Veronica Toncea: Vă referiţi la beneficiarii plăţilor complementare directe din zootehnie. Acţiunea a început din luna decembrie a anului 2011. Avem aproximativ 8000 de beneficiari ai acestui tip de subvenţie. În continuare, cei care au obţinut adeverinţe de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură pot fi beneficiarii creditelor de la băncile comerciale şi ai garanţiilor noastre. Este un tip de produs la îndemâna oricui. Din 24 ianuarie APIA nu mai eliberează adeverinţe, pentru că au început plăţile de la Ministerul Agriculturii şi toată lumea va avea banii cuveniţi în cont.
FGCR a garantat şi alte forme de sprijin care s-au derulat prin intermediul APIA.

Toate felurile de subvenţie, pe care bugetul statului le datorează producătorilor agricoli, au mers pe acelaşi mecanism financiar, în scopul de a avea asigurate sursele de finanţare la momentul oportun. Cred că e una dintre explicaţiile obţinerii recoltelor mari din 2011, cele care au ajutat România să înregistreze creştere economică. Este un produs pe care l-am dezvoltat împreună cu Ministerul Agriculturii, cu APIA, dar şi cu băncile comerciale. Fermierii sunt foarte mulţumiţi pentru că, la fiecare etapă de elaborare a unui act normativ pentru acordarea unor asemenea subvenţii, asociaţiile de fermieri ne solicită încheierea convenţiilor cu băncile şi cu APIA, pentru a se acorda aceste credite. Nu este singurul tip de credite pe care FGCR îl garantează. Noi susţinem toţi beneficiarii eligibili ai măsurilor private din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, pentru toate sesiunile de depunere a proiectelor din 2011 şi din 2012. Pe site-urile Ministerului Agriculturii şi APDRP este postată deja programarea acestora.

Reporter: S-a schimbat ceva în ce priveşte regulile de creditare?

Veronica Toncea: Nu sunt schimbări de substanţă. Nivelul dobânzilor e în scădere, ca în 2011. Recomandarea este să se ia credite în lei. În ceea ce ne priveşte, procentul maxim de garantare este de 80%, iar valoarea maximă a unei garanţii este de 2,5 milioane euro. E o concurenţă declarată între băncile comerciale în a acorda credite agricultorilor. Mă refer la fermierii înregistraţi juridic legal - persoane fizice autorizate, întreprinderi familiale, întreprinderi individuale, unităţi comerciale de orice natură. Ca procedură, nu s-a schimbat nimic.

Reporter: Vorbiţi de concurenţă între bănci. La ce nivel sunt dobânzile?

Veronica Toncea: Sunt personalizate. Sunt multe elemente care se iau în considerare de către finanţatori atunci când stabilesc costul unui credit.

Reporter: Recomandaţi un credit în lei?

Veronica Toncea: Discutăm de agricultură, unde veniturile sunt, de cele mai multe ori, în lei. Cred că este indicat să se apeleze la credite în lei, pentru a avea o corespondenţă directă între sursa de obţinere a veniturilor şi datorie.

Comision mai mic la FGCR

Reporter: Care sunt noutăţile acestui an?

Veronica Toncea: Vrem să introducem o facilitate nouă pentru fermieri, când e vorba de capital de lucru pe termen scurt - o diminuare a nivelului comisionului, în situaţia în care fermierii se încadrează în Norma 3 a Fondului de Contragarantare, care a apărut acum şi care preia o parte din riscul nostru. În condiţiile în care FGCR acordă 80%, cu respectarea tuturor condiţiilor de către fermieri, Fondul de Contragarantare ne permite să diminuăm comisionul de la 3,8% la 3,4%. Fermierii pot să beneficieze de un fond minim de până la 7500 de euro. Aceasta e noutatea pentru anul 2012.

Reporter: Care sunt paşii pe care trebuie să-i urmeze un fermier care vrea să facă un proiect?

Veronica Toncea: Pentru a finanţa proiectul pe care şi l-a propus, agricultorul trebuie să se prezinte la banca comercială de pe raza localităţii unde este firma, să prezinte întreaga documentaţie de credit solicitată de bancă, iar la cererea de credit, la capitolul Garanţii, să specifice solicitarea de a obţine garantarea FGCR, până la un procent de 80% din valoarea creditului. Suplimentar, pentru partea neacoperită de garanţia noastră, respectiv 20% plus dobândă, trebuie să existe garanţii proprii ale beneficiarului, pe care trebuie să le includă în această rubrică de credit şi să le pună la dispoziţia băncii. În rest, toată procedura pentru obţinerea garanţiei noastre e parcursă de banca respectivă. Contractul se încheie între noi şi banca beneficiarului.

„Fermierul” şi Fondul de Creditare, pentru absorbţia banilor europeni

Reporter: Cum caracterizaţi anul 2011 din punct de vedere al accesării fondurilor europene? Care sunt previziunile pentru 2012?

Veronica Toncea: Putem considera 2011 ca fiind un an bun. Ne-am fi dorit să fie un an foarte bun din punctul de vedere al absorbţiei fondurilor europene. Noi derulăm acele scheme de garantare, iar la IMM-uri suma este depăşită. Suntem aproape de a atinge nivelul şi la agricultură, dar aici eforturile trebuie amplificate. Sunt multe firme noi, start-up-uri, cum se spune, care nu au reuşit să obţină finanţare, sunt contracte care au fost anulate.

Acum se lucrează la un act normativ prin care să se înfiinţeze Programul „Fermierul”, pe care l-am utilizat şi în cadrul Programului SAPARD, pentru proiectele eligibile, dar nebancabile. Sunt firme noi, care nu au venituri alternative, care să-i demonstreze unui finanţator că există soluţii de plată a dobânzii după accesarea creditului. Este una dintre condiţiile principale pentru obţinerea unui credit. Dacă se înfiinţează Fondul de Creditare, o iniţiativă a Ministerului Agriculturii, acesta le va permite băncilor, pe lângă termen de graţie la capital, adică amânarea la plată a împrumutului, o perioadă de amânare la plata dobânzilor, ceea ce va face ca acele proiecte să devină creditabile. Astfel, mecanismele de garantare vor fi completate de mecanismele de creditare, ceea ce poate duce la succes în absorbţia banilor europeni.

In luna martie, la Paris, au avut loc lucrările Organizaţiei Internaţionale a Viei și Vinului  (O.I.V.), pe diferitele comisii de lucru.

Comisia din care fac parte, MAR-CON (Piața – Consum) a avut parte de prezentarea unor studii foarte elaborate, susţinute de specialişti din Franţa, Argentina, Italia, Germania, Australia.

Pentru ei, pentru ţările lor, strategia în agricultură, inclusiv în domeniul viei este un fapt. Poate că ar trebui să fim mai puţin ezitanţi şi să cerem încontinuu administraţiei centrale, oricare ar fi ea, finanţarea unor studii din care să putem extrage elementele necesare pentru o politică vizionară  pentru vie şi vin.

Argentina şi-a susţinut en fanfare  creşterile din domeniu. Drept e că materialul a fost elaborat de Institutul Naţional de Viti-vinicultură, o entitate care realizează concepte, prognoze şi fixează ţinte pe termen lung. Una din aceste ţinte este ca Argentina să devină furnizorul nr. 1 mondial de suc de struguri. Frumos, nu-i aşa?

Oricum, între timp, până să ne mai dezumflăm noi mândria cu „România - forţă viticolă”, Argentina are o suprafaţă plantată de 217 750 hectare, mai mare decât suprafaţa de vie plantată la noi.

Doar ca idee, din 2002 până în 2011 a avut o creştere a exportului de vin de peste 152% !!! N-o fi fost criză şi la ei? Într-o serie aproape pugilistică mai primim următoarele veşti: creşteri la exportul de must 55%, struguri de masă 52%, pastă de struguri 73%!

Tot încet, încet, cu paşi măsuraţi, Argentina a luat exact locurile pe care stăteam noi altă dată. Suprafaţa  plantată – a 9-a din lume. Al 7-lea producător mondial de struguri şi al 5-lea de vin. Dacă la consum se află pe locul 8 (noi putem şi mai bine, deh, ne place vinul), la export locul 7 pare un vis frumos.

Ca să ne revenim din corzi, Argentina se pregăteşte să devină un important furnizor de vinuri uşoare, cu CO2 din fermentaţie, dar şi altele cu impregnare, în variante de expresie tinerească, care să cucerească terasele, cluburile, discotecile, locurile de distracţie din întreaga lume.
Pentru atingerea acestor ţinte, oameni specializaţi, care au tangenţă cu agricultura, dar nu sunt agricultori, studiază mecanismele pieţei, profilul consumatorilor, schimbările comportamentale, conjuncturale ș.a.m.d.

Nu vă sună cunoscut? Nu se întâmplă aşa şi la noi?

Da, aveţi dreptate. Cine să fie interesat de ceremonialul vinului, de cultura specifică, cine să inventeze noi ocazii de consum, cine să identifice cele mai eficiente canale de comunicare, cine să anticipeze expresia vizuală a produsului din viitor... Şi pe ce bani?

Mi-am permis această efuziune, şi vă rog să mă iertaţi dacă nu sunt simpatic, dar, măcar aici, la Paharul cu ...vise, să ne imaginăm că va veni o zi...

Cătălin Păduraru

“GHINION - VACA DIN ROMÂNIA NU Dă WHISKY, NU PRIMEŞTE SUBVENŢII MAI CONSISTENTE”

Ca de obicei, discut la telefon în mod constant, cu dr. ing. Dimitrie Muscă şi nu ocolesc niciodată marele subiect Combinatul Agroindustrial Curtici. Tot ca de obicei îl găsesc mereu nemulţumit.
- Câmpul cultivat în toamnă cu grâu arată excepţional cu toate că este, încă, o lipsă mare de apă...

- N-a fost zăpadă destulă?
- A fost, dar n-a suplinit perioada secetoasă de la sfârşitul anului trecut şi începutul acestui an, iar acum, de când s-a topit zăpada, n-a mai plouat.

- Şi totuşi câmpul arăta cum ziceaţi, excepţional.
- Partea bună vine de la plante, care sunt obligate să-şi caute umezeala mai spre adânc dezvoltându-şi rădăcinile. O înrădăcinare puternică acum, în această fază de vegetaţie va fi benefică, mai ales la vară, când de obicei este o lipsă de apă mai accentuată şi atunci rădăcinile nu mai depun un efort mai mare pentru a pleca după apa din profunzime.

- La cele două combinate, de la Curtici şi de la Olari, este simplu, după câte ştiu, că în mod constant faceţi acele arături adânci numite scarificări (asta să afle cei care au” betonat” terenul) şi atunci rădăcina pleacă mai uşor după apa din pământ.
- Scarificarea este o verigă tehnologică obligatorie în pregătirea ogorului pentru însămânţat. Eu am înţeles că trebuie să am producţii cu care să concurez agricultorii din UE. E de râsul lumii să ai pe câmp talpa plugului, adică acel strat de pământ format sub o arătura superficială şi în care rădăcinile se opresc. Se opresc, de fapt, într-un pământ uscat. Consecinţa se vede la recoltare.

- Mai ales că mulţi au şi o densitate mică de plante.
- Nu intenţionez să dau lecţii, dar eu am experimentat şi am câştigat mărind densitatea de boabe germinabile la hectar.

- Aţi riscat?
- Nu! Am făcut cercetare ştiinţifică. Eu şi colaboratorii mei considerăm că agricultura este numai şi numai a specialiştilor, este ştiinţă şi fără o pregătire temeinică nu poţi face decât agricultura de subzistenţă.

- Ziceaţi că aveţi densitate mare, nu cumva se sufocă plantele?
- Dacă au o sănătate perfectă, totul merge ca la carte.

- Şi cum asiguraţi sănătatea plantelor?
- Simplu: îngrăşăminte şi tratamente preventive. Accentuez, tratamente preventive.
- Curând, curând începeţi semănatul porumbului...
- Suntem foarte bine dotaţi tehnic şi în cel mult zece zile terminăm semănatul, dar depinde de prognozele meteorologice.

- Ce vă mai fac vacile, mai ales franţuzoaicele pentru carne.
- Mai întâi, trebuie să vă spun că zilele trecute am fost la Bruxelles şi pe scurt am constatat că pot să mă compare cu oricare agricultor performant din ţările UE. Mai este ceva: aici la Curtici şi la Olari avem grâu semănat numai din soiuri româneşti, semănate nu din patriotism, ci pentru că cercetarea din ţara noastră a reuşit să amelioreze soiuri de performanţă.

- Eu insist cu franţuzoaicele, sunt profitabile?
- Fără discuţie, carnea de vacă este foarte căutată alături de carnea de porc. China importă masiv carne din UE. În această situaţie, noi trebuie să ne dezvoltăm atât timp cât există această cerere masivă pe piaţa mondială. Şi mă gândesc că vaca românească este lipsită de şansă că, dacă ar da whisky, ar primi subvenţii ca şi celelalte din UE!!! Dacă nu dezvoltăm agricultura, atunci ce? Mâncare cere şi bogatul şi săracul.

M. M. Mihail

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Înviaşi, bre Şefu’?
Despre mine ce să’ţ spui? Ieşii din iarnă ceva mai închegat! Noroc cu viscolu’, cu guvernu’ care fuse şi se duse şi cu ăsta de veni, cum veni! Dacă făcea ei ce spusă opoziţia destabilizatoare că făcură, adicătelea contracturi de zvârlit zăpada până vezi negru în faţa ochilor, ca’ cum face vichingii, mai ieream io, persoană fizică cum s’ar zice, prins în marea acţiune naţională de ajutorarea înzăpădiţilor? Auz? Nu bre! Neam! Acu’ oleacă de noroc tot avui, că primarele, carele se griji de ajutoarele pentru siniştrii, ’m’ie oleacă de cimotie. Pă cine să puie iel gestionar dă pomeni, dacă nu pă mine, carele ca foncţionar public ce mă aflu’ (uitaşi că’s poştar?), mai întâi executez ordenu’ şi numa’ pe urmă întreb, dacă întreb? Şi ordenu’ fu clar! Asiguraţi haleală şi udeală la ăi de sunt îngropaţi, pă baza dă tabelele de la primărie, ca otoritatea locală emplicată. Muncă fu, nu poci să zic! Că făcură depozitu’ la mine.

Primarele îmi dete listele pregătite pentru ielectoralele din iulie corent, io dedeam sacoşa cu potol şi notam pă listă. Când termenai, că veni şi termenatu’, rămasă pă târnaţ ca la un sfert de cimitir. (Notă! 25+8 den sondaje, fac 33. Nu e 51, da’ ie majoritate, că vine juma’ den electori. De negociat cu văru’!). Rămasă clădărăi dă conserve, făinuri, uleiuri, zahăr, barabule, caizere şi săseşti. Mai greu fu cu transportul la butic, că duba lu’ Aspersor ie şi acu’ sub nămete, da’ mă descurcai cu unul’ de la salvare, carele pân’ajunse, o cârni bolnavu’ spre imaş.

Da’ nu d’asta ţ’am emailat! Bre, şefu, mă păli o idee, când găsi neşte hapuri p’in ajutoare şi mă uitam cum se dedea unii la alde Nea’Traian şi Dom’Duţă den cauză de bolnavii de rac. Bre! Hai să punem de-un proiect pă fonduri de la UIE, posdru! Cum cu ce? Cu formarea profesională! Învăţăm bolnavii să-şi culeagă singuri ietno-botanicele den flora spontană, ca’ cum ar veni. În loc să-i îndopăm cu stupefiate de sinteză, morfine, fortraluri şi alte ălea, care’le ie mai răle ca ieurile (îmi zise mie dom’ Profesor, ăl cu grâul spelba), îi trimetem la cules de medicinale pă zoana drumului, p’in părloage (ca’ la 5 meleoane de pogoane), în poale de codru des. Pe imaşuri nu, că acolo tot ajung! Să culeagă derect ce ne dă natură, că şi morfina, la mama ei, tot de la natură ie? N’o enventă Mendeleev!

Spui io, că mă pricep, ie den somnişor, mac, cum l’ai învăţat alde Mata! Deci, îi trimetem pă ogoare să împle sacoşa cu maci, cucute, ale lupului, ale popii, ale mielului, aia roamei, aia lupului (să mă ierţi da’ nu poci să le zic pe popularelea, că eşti, oriş’cât, o revistă decentă), flatulenţa porcului, râgâiala cânelui şi scuipatul cucului. Ie mult mai multe, da’ nu’vreau să-ţi ocup spaţiu. Când îi apucă, că nu se poate ca la rac să nu-i apuce, bagă frunza’n fiertură, bea zama şi se pune pe aşteptat. Că de trecut tot a trece, într’un mai devreme ori mai târziu. Scapă şi bugetul căşii de sănătate de presiune, se alege şi iei cu condiţie fizică, că tot au drum lung în faţă.

Cetesc pe buzele lu’ Mata o întrebare. Ştie ei bolnavii ce să culeagă? Dacă culege numa’ lobode? Aici venim noi cu proectu’ de formare. Îi învățăm cum arată, de un’să le culeagă, cum să le usuce şi cum să-şi facă zama, că ie unele, dacă scăpi mai multe, se învârtoşează şi te tremet pe scurtătură. Iote ici on studiu dă oportunitate (te tai cu câte’le ştiu!). Dupe sindicatul răcarilor, iei e ca la pa’ste de mii, că-i greu să-i numeri, că cum numeri acu’ unu, peste cinci minute vezi că’ţ iese din socoteală şi nu se mai întoarce. Să luăm pa’ste, câţ’ zice că este, ca grup ţintă pintru proect (ţ’am zâs că mă pricep!). Cu vreo 100 de euro pă capita grosumodu. Ie ieligibile: lefurili de menajament (noi, bun înţeles), reclămurile, tacşourile, mese rotunde, simpozioanele (idem), comunicările, flaierele, diplome, alea, alea (ibidem), că se strânge. Baza fundamentului formării tre’ să fie bolnavi de rac lană’n lână, nu de brâncă, ori de trânji. Şi când o veni olafu’ să-i cate, n’are decât. Să-i cate! Garantez c’o să-i găsească pă toţi scrişi şi înregestraţi! La zi, ăl mult cu o majă de tri zâle cât şade pă masă. Da’ tot ie scrişi! Înmulţind, ie ca la paj de meleoane, pe de trei (Io, Mata şi Mogulu’ lu Mata, echipa de proect cum ar veni!).

Ca la zece meleoane, c’o să avem şi ceva cheltuieli. On proect pă ciclu bugetar. Cu repetir în ălalant ciclu bugetar, că or să fie şi alţii, care nu ştie încă, da’ o să fie sigur. Asta afacere bre! Scapă ceneseaseu’ dă grija plăţii hapurilor la chimicalii de le face, scapă consolidatu’ dă cheltuiala den poznaru’ contribuabilului, scapă Nea’Traian de drum lung. Ce să mai…? Scapă toată lumea, inclusiv bolnavii, care’le s’or făli p’acolo pă unde se duc, când se duc, că se duc, cu espertiza în medicina naturistă. Ce zici de ideea mea? Lasă, n-ai grijă, cum or să auză ăia de la UIE că-i vorba de neoplasmatici, cum or să facă ciocu’ mic şi marcă banu’ pă formarea profesională pă tot parcursul vieţii (obectiv stratejic în Europa 2020). Şi ce-i mai ultimă formare, ca asta de ţ’am propus’o, că toţi zice că racu-i encurabil? Croşetăm proiectul? Emailează-mi!
Gheorghe

Cei care se pricep la o leacă de istorie cunosc, la rândul lor, şi expresia „În numele poporului se înfăptuiesc numeroase crime“. Se mai ştie că istoria se repetă, aşa că politicienii noştri în scaune de parlamentari, după văleatul 1989 au vândut (cică au privatizat) toată industria României desfiinţând, totodată clasa de mijloc aflată la oraş şi în mediu rural.

Perseverenţi, cei din zilele noastre vor să vândă şi pământul ţării şi nu oricare, ci cel care ne dă pâinea noastră cea de toate zilele. Oi fi eu prost (bineînţeles, cu studii superioare), dar nu înghit găluşca „cică pământul nu pleacă din ţară“. Da, nu pleacă din ţară, dar roadele se duc la dracu în praznic şi noi nici mămăligă nu vom mai avea. Am zis mămăligă? Da! Pentru că maşina bogatului va înghiţi pita săracului. Cum?... Vor avea numai culturi energetice!!! Auzi tu! Cică aşa s-a negociat la intrarea în UE, ca pământul să circule. Deocamdată a circulat necultivat (a se vedea cel puţin în judeţul Timiş) şi pentru aceasta au fost „recompensaţi”, primind subvenţii de la Uniunea Europeană. Cum aşa? Simplu, în calitate de proprietari! Şi în zilele noastre se spune că „pământul este al aceluia care îl munceşte“. Da, dar recolta nu! Avem tot felul de aşa-zişi agricultori care se fac de istorie. Îmi vine să râd, aşa ca prostu’, când îmi aduc aminte de un banc din vremea ailaltă când tovarăşa a luat PREMIUL CEL MARE pentru cea mai bună agricultoare. Drept recompensă că a arat o ţară întreagă cu un singur bou.

Se aşteaptă, în prezent, şi reconversia în pomicultură. Până atunci alte versuri din trecut, dar de mare actualitate: “Mâncaţi coji de mere verzi / Şi o s-ajungeţi somalezi!” Aşteptăm cu toţii să treacă seceta, asta după ce am avut o iarnă ca în anul 1954, bogată în troiene de zăpadă şi iată că de ce ne-a fost frică n-am scăpat. O iarnă anunţată şi de fostul ministru de interne, dar nerecunoscută de autorităţi. Meteorologii şi-au luat papara necuvenită şi au fost nevoiţi să spună că nu pot da prognoze decât pe trei zile. Chiar aşa prosti ne cred cei din vârf. Binecunoscutul meteorolog român Nicolae Topor făcea prognoze bune pe timp îndelungat având la îndemână doar propria arcă de animale. N-o să spuneţi că tehnica modernă cu sateliţi peste tot, nu este capabilă să dea prognoze exacte şi pe timp îndelungat. Dar să revenim la secetă şi să vă reamintesc faptul că un director de la Apele Române a fost destituit pentru că a găsit într-un seif planurile Canalului Siret-Baragan şi am aflat noi din presă.

Canalul ar fi rezolvat situaţiile de secetă în multe zone agricole. Şi iar spun că istoria se repetă: Domn’ profesor, ca ministru, a readus în actualitate reluarea lucrărilor la canalul amintit, rezultatul?!... îl ştie fiecare. Nu mai este ministru! S-au adunat în ultimul timp agricultori reprezentanţii lor tocmai pentru a da impresia că se doreşte unirea. Asta să i-o spuneţi lu’ mutu, că tot risipiţi sunteţi şi toţi doriţi să fiţi şefi. Cum să fiţi şefi dacă nu ştiţi să fiţi subalterni ? Cine îndrăzneşte să spună asta??? Cel care se semnează

UN PROST CU STUDII SUPERIOARE

Dreptul de-a ne mira l-am pierdut de mult în România. Într-o ţară în care un om cu patru clase primare şi peste aceasta din fire mărginit e redactor de ziar, deputat, director de Bancă Naţională, specialist într-ale drumului de fier şi curînd ministru de finanţe, într-o ţară în care [...] procurele false ca şi falsele cărţi de alegător joacă rolul de căpetenie pentru înaintarea oamenilor, unde merit, ştiinţă, caracter nu sînt nimic, tripotajul, pişicherlîcul şi hatîrul tot, în o asemenea ţară omul e redus a constata istoriceşte ceea ce se-ntîmplă, a se indigna din cînd în cînd, a rîde mai adeseori, dar a se mira de ceva nu mai are dreptul.

M. Eminescu - TIMPUL, 22 iulie 188]

Personajul principal al celor ce urmează nu este un biped - un semen de al nostru, care va să zică - ci un patruped. Mai exact, un taur comunal. De ce tocmai acest animal? Păi uite, d-aia! Că mi-e simpatic. Motivul? Într-o bună zi, a devenit eroul de necontestat al localității unde viețuiește. Cum anume a ajuns în această ipostază? Simplu, ca un ”bon giorno”.

Hai, domnule, aud o voce cârcotașă, nu mai lungi atât vorba și spune odată, pentru numele lui Dumnezeu, ce a făcut taurul ăla de a ajuns și erou și simpatic pe deasupra.

Un bob zăbavă, voi răspunde, puțintică răbdare că nu dau turcii și spui tot. Mai ceva ca la fosta miliție, de-i zice acum poliție, dar tot năravul ăla îl are.

Deci, unde rămăsesem... Aha, la personajul principal. Ce a făcut? ei bine, n-o să vă vină să credeți, dar a pus pe goană și a fugărit temeinic pe câțiva oameni.

Și ce-i cu asta? - îl aud iarăși pe Gică Contra, De când e lumea-lume, taurii au în fire să bage spaima în celoveci.

Așa-i - i-o întorc, dar ăștia nu erau orice fel de celoveci, ci - vă rog să luați aminte și să rețineți - erau de pe cheiul gârlii, adică din cetatea lui Bucur Ciobanul. Și să nu credeți, cumva, că l-au întărâtat - cum le mai place orășenilor să se poarte cu bietele animale de la țară. Și nici că i-au fluturat, cumva, prin față vreo năframă roșie ori portocalie, la care - fapt îndeobște cunoscut, tauri, și nu numai ei - fac alergie, ba chiar spumă la gură și clăbuci de elocință. Nu, nici vorbă de așa ceva, bucureștenii își vedeau de ale lor, mergeau liniștiți pe mijlocul drumului și nici măcar nu cântau vreo manea. Și atunci - veți întreba - și atunci ce anume a provocat furia animalului care s-a smuls din lanțul ce-l ținea încătușat și a tăbărât asupra lor?

Greu de răspuns. Foarte greu. Și totuși - îmi dau cu presupusul - n-ar fi exclus ca respectivul taur comunal să-și fi imaginat - că și animalele au dreptul să viseze, nu numai oamenii - că e purtătorul de cuvânt al tuturor taurinelor, ba poate și - de ce nu? și al ovinelor, cabalinelor și suinelor din comună ori - cine știe, din întreaga țară. Care zootehnie - se cunoaște, și nu vreau să intru în amănunte, în astea ultime decenii a cam suferit din greu de pe urma domnilor din capitală: că n-au prea avut cu ce se hrăni, că adăposturile arată ca vai de mama lor, iar numărul li s-a împuținat dramatic, deci motive suficiente de protest. Iar dacă taurul nostru a ales ca formă a nemulțumirii să-i alerge pe acei bucureșteni, asta e! Bine că au scăpat, în cele din urmă doar cu sperietura. Cât despre învățarea de minte n-aș prea crede. Ăi din capitală - care hotărăsc și pentru ăi de la țară - au memorie scurtă și uită repede. Cum s-a și demonstrat de altfel. Și nu o dată.