Propunerea Comisiei Europene pentru viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC) nu este una care să ne favorizeze. Este însă pentru prima dată când există un front comun, de la fermieri până la politicieni, toţi fiind de părere că, aşa cum ne este prezentată acum, noua PAC e un contract cu care nu putem fi de acord.

În viitoarea Politică Agricolă Comună se vorbeşte despre degresivitatea subvenţiilor, despre plafonarea acestora la nu mai mult de 100.000 de euro pe fermă. Se vorbeşte şi despre comasarea celor doi piloni de investiţii, de bugetele aferente pentru plăţile pe suprafaţă cu cele din Pilonul II, care înseamnă proiecte prin AFIR. Şi asta bineînţeles că ne duce într-o zonă vulnerabilă, pentru că s-ar putea ca proiectele de dezvoltare rurală să nu mai fie direcţionate concret către fermieri, ci să poată să fie preluate în alte zone, de infrastructură rurală locală. Bineînţeles că nu putem fi de acord cu așa ceva.

Comisia Europeană susține că sunt mai mulți bani, având în vedere că bugetul alocat întregii PAC este mai mare. Însă, în realitate, totul scade, iar degresivitatea aceasta este un „cal troian”, pentru că avem mai multe praguri. Anume, între 0 și 20.000 de euro per fermă, atunci subvenţia este încasată sută la sută pentru acele hectare, între 20.000 și 50.000 de euro subvenția scade cu 25%, între 50.000 și 75.000 de euro subvenţia scade cu 50%, iar între 75.000 și 100.000 de euro subvenţia scade cu 75%, urmând să fie plafonată peste 100%. Iată că vorbim de nişte sume reduse considerabil. Ca exemplu, o fermă care pe actuala PAC primește spre 300.000 de euro, pe viitoarea PAC va primi 100.000 de euro. E totuși o diferenţă enormă între ceea ce avem acum şi ceea ce ni se propune pe viitor.

La nivelul Uniunii Europene, țările vestice privesc următorul buget PAC într-un fel şi pun accent pe digitalizare, pe înarmare şi s-ar putea să nu mai privească agricultura ca pe o prioritate. În schimb, ţările de pe flancul estic, mai ales după perioadele de secetă, de pandemie, perioada în care am avut războiul şi am avut toate grânele Ucrainei care au trecut şi, din păcate, s-au şi oprit în mod necontrolat în ţările din Estul Europei, au altă gândire și pun accent pe sectorul agroalimentar. Noi, fermierii, sperăm să găsim un consens, să ne putem face înţeleşi, şi asta trebuie să plece de la cel mai înalt nivel al statului, adică de la preşedintele României, care trebuie să ne susţină cauza. Ne-am aşteptat ca între consilierii aleşi în jurul administraţiei prezidenţiale să fie măcar unul desemnat pe agricultură, pentru că agricultura României este la răscruce, agricultura Europei este la o răscruce, şi trebuie să fim de partea bună a istoriei încă de acum, deoarece s-ar putea să nu mai existe cine ştie ce buget peste 2038.

La Clubul Fermierilor Români, încercăm să punem accent pe agricultura integrată, îndemnăm şi căutăm soluţii ca fermierii să se îndrepte către partea de procesare. Dar pentru procesare e nevoie de investiţii foarte mari. De aici şi problema unificării celor doi piloni, I şi II, din PAC.

Autor: CIPRIAN OLTEANU, primar comuna Unirea jud. Călărași, membru în Consiliul Director al Clubului Fermierilor Români