La aproape două luni de suspendarea din asociația Holstein RO a lui Gavrilă Tuchiluș, Mihai Petcu și Eugen Popa, primul din listă iese din silenzio stampa și afirmă că problemele sale au apărut după ce a contestat activitatea lui Nicușor Șerban și pe cea a lui Ionuț Lupu, artizanii îndepărtării celor trei din forma asociativă amintită anterior.

Potrivit spuselor lui Gavrilă Tuchiluș, șeful Agrimat Matca, activitățile lui Șerban și cea a lui Lupu din cadrul Holstein RO sunt catalogate de domnia sa drept „netransparente din punct de vedere economic”, motiv pentru care recomandă celor care au decis suspendarea „să se întoarcă la lege și la statut”, respectiv „să comunice tuturor fermierilor activitatea care se desfășoară acum în Holstein RO”.

Acesta nu au fost însă singurul subiect discutat cu Tuchiluș în cadrului unui interviu amplu, acordat publicației Revista Fermierului. Producătorul agricol a vorbit inclusiv despre prețul laptelui care cunoaște o revigorare, în scădere totuși față de nivelul de 1,7 lei litrul cu care era obișnuit cu ceva timp în urmă. La nivelul sfârșitului lunii noiembrie 2015, șeful Agrimat Matca încasa 1,4 lei pe litrul de lapte de la partenerul său de încredere. Tuchiluș nu s-a ferit însă să spună că a avut și pierderi de circa trei milioane de lei în 2014 din cauza diminuării până la nivelul de 1,05 lei pe litrul de lapte.

Despre prețul grâului, cât porumb a obținut la hectar, de ce plata pe cap de animal ar trebui să reprezinte un bonus pentru fermier, nu să se trăiască din calamități și subvenții, cât și despre pierderile enorme cauzate de lipsa irigațiilor, în cele ce urmează, un alt material dedicat rubricii „Din fermă-n fermă!”.

Revista Fermierului: Ce a însemnat anul 2015 pentru fermierul Gavrilă Tuchiluș? Știm că ați avut o sumedenie de probleme care au culminat cu suspendarea dumneavoastră (alături de alți doi colegi) din asociația Holstein RO. Știm, de asemenea, că exploatația dumneavoastră a avut de suferit din cauza secetei. Vă rugăm să detaliați.

Gavrilă Tuchiluș: În zona în care activăm noi (n.r. - Agrimat Matca este situată în județul Galați) și-a făcut simțită prezența o secetă deosebit de crâncenă în 2015. Cu toate acestea, cei care au practicat agricultura performantă, bazată pe tehnologie, au obținut ceva materie-primă. Să ne aducem aminte: mai toate pronosticurile pe care le-am dat pentru păioase și prășitoare în prima parte a anului trecut, dar în special pentru prășitoare, s-au adeverit. În primăvară, dacă ne uităm în urmă, am spus că în zona noastră va exista o calamitare a culturilor agricole între 40 și 55 la sută; cam așa sa și întâmplat. Noi am obținut jumătate din producția normală la porumb, la floarea-soarelui și la furaje.

În cazul exploatației mele, circa 50 la sută din culturi au fost calamitate din totalul de 1.800 ha însămânțate cu porumb și floarea-soarelui și celor aproximativ 300 ha cu lucernă. În prezent, ferma noastră are un deficit de stoc de fân de lucernă. Am mai recuperat din handicap cu ajutorul primei coase (n.r. - semifân de lucernă), astfel încât să ne asigurăm necesarul de nutreț pentru bovine, dar fânul propriu-zis nu-l avem asigurat. Am fost nevoiți să tăiem o suprafață dublă la porumb - în loc de 100 ha suprafața a fost de 200 de hectare (în loc să am un disponibil de 65-70 de tone, am avut între 22-42 de tone). Aici se văd cheltuielile mari realizate și de asta am spus nu o dată: noi producem puțin și scump! În situația în care vom avea un sistem de irigații bine pus la punct și eficient din punct de vedere al costurilor, cu siguranță producțiile nu că se vor dubla, dar vor fi cele care sunt pe măsura investiției pe care o facem noi pe unitatea de suprafață.

R.F.: Cât ați investit pentru înființarea unui hectar cu porumb și a unuia cu floarea-soarelui? Vă acoperiți costurile de producție de care aminteați anterior?

G.T.: Înființarea unui hectar cu porumb ne-a costat 3.500 de lei. În condițiile în care am obținut circa 4.200 kilograme de porumb boabe, încasăm aproximativ 2.200 de lei. Pierderea este de 1.300 lei cel puțin la hectar; și la floarea-soarelui cam la fel. Sigur, noi avem depozite, avem capacitate de depozitare de aproape 20.000 de tone.

Trebuie să fac aici însă o mențiune: pentru a continua activitatea în mod corespunzător, ar trebui ca prețul pe kilogramul de grâu să fie de 0,8-0,85 lei, iar la porumb de 0,7-0,75 lei kilogramul de boabe. În aceste condiții, ne-am acoperi cheltuielile.

R.F.: Ați vândut grâu imediat după recoltare?

G.T.: Am comercializat grâu după recoltare (foarte puțin însă). Speram ca prețurile să evolueze pozitiv. Tocmai de aceea o bună parte din producție a fost depozitată astfel că, atunci când vom găsi momentul să-l fructificăm, să obținem un preț aproape de cel care ne-ar satisface, în primul rând să acoperim cheltuielile și să ne rămână și nouă „un leu” pentru a reinvesti în noua campanie.

R.F.: Cât grâu ați comercializat și la ce preț?

G.T.: Prima tranșă de grâu – 2.000 de tone – a fost livrată către o companie multinațională, la un preț de 165 de euro condiții FCA, loco, adică 0,75 lei kilogramul. Nu este prețul cel mai bun, dar pentru perioada respectivă era în regulă.

R.F.: Se mai poate face performanță în agricultură dacă sistemul de irigații nu există sau nu este performant?

G.T.: După 34 de ani de agricultură, eu încă nu cred că trebuie să ne regăsim în zona producției de patru tone la hectar. Patru tone la hectar reprezintă doar potențialul pământului neirigat din România. Noi trebuie să obținem însă producții de opt tone de grâu la hectar, de 12 tone/ha la porumb. În condițiile în care știm că și la noi în țară seceta s-a instalat de ani de zile și pe timp ce trece se accentuează, dacă nu se vor lua măsuri pentru reabilitarea sistemelor de irigații, nu vom avea câștig de cauză pentru că noi producem puțin și scump. Vindem în aceeași piață în care ceilalți fermieri din vest produc mai mult și mai ieftin.

R.F.: Dețineți instalații de irigat? Dacă da, nu se explică producția de 4,2 tone de porumb boabe la hectar...

G.T.: Recunosc – dețin o instalație de irigat. Din păcate însă, n-am sursa de apă. Aici este un punct fierbinte. Problema m-a preocupat de mulți ani de zile, de când era în funcție fostul ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără. M-am ocupat cu dezvoltarea unei alternative la problemă cu specialiștii de la ANIF, am prezentat chiar și o soluție de rezolvare prin care care apa să vină de la Barajul Movileni, din Siret, și nu de la 96 de kilometri de unde vine acum.

De când nu s-a mai subvenționat energia pentru irigații, nimeni n-a dorit să mai ude. În condițiile anului 2015, cu toate greutățile care au fost, am încercat să aduc apa la capăt de linie, unde sunt eu, de la 96 de kilometri. Din 200.000 de metri cubi primă pompare, prin stația noastră au trecut doar 23.000 mc., puțin peste zece la sută din volumul de apă plecat. Și asta cu cheltuieli enorme!

Ca urmare a documentației pe care am depus-o la ANIF și la MADR, proiectul pe care noi l-am lansat, să vină apa din Siret în zona în care ne aflăm noi, s-a făcut un studiu de prefezabilitate. Acum este în lucru și studiul de fezabilitate. În prima etapă se pot iriga 14.000 de hectare și în a doua etapă alte 14.000 ha. Sunt organizații (printre care și a noastră) care deja au accesat Măsura 4.2.1., fonduri FEADR și, atunci, în situația când apa va veni, cheltuielile se vor reduce la jumătate, apa nu va mai petrece multe zile pe drum. Anul acesta, de la Galați și până la stația noastră, apa a făcut 14 zile, cu o viteză de 108 metri pe oră și cu o cheltuială enormă.

Tot legat de irigații, nu numai că am lansat proiectul cu alternativa din Siret. Deja am vorbit cu o firmă și vom face investiții suplimentare de circa 500.000 de euro în instalații de irigat de ultimă generație. În situația în care apa va veni, noi vom iriga în jur de 2.000 ha, suprafață udată ca la carte, cu siguranță cu cheltuieli la jumătate față de ceea ce se întâmplă acum.

Suspendați... doar din punctul unora de vedere

Revista Fermierului: În data de 20 noiembrie 2015 a avut loc o mișcare de forțe în Holstein RO. Dumneavoastră, Mihai Petcu și Eugen Popa ați fost suspendați. De ce?

Gavrilă Tuchiluș: Suspendați... doar din punctul unora de vedere. Eu deja am făcut o întâmpinare la decizie. Adunarea generală care a avut loc nu a fost statutară, legală. De aceea, le recomand celor care au făcut treaba asta să se întoarcă la lege și la statut și să comunice tuturor fermierilor activitatea care se desfășoară acum în Holstein RO. Eu n-am contestat niciodată valoarea efectivelor bovine din Holstein RO, decât activitatea lui Nicușor Șerban și pe cea a lui Ionuț Lupu; nu sunt transparente din punct de vedere economic. În plus, m-au preocupat cauzele neatragerii banilor de la buget din luna martie 2015 la zi, restanțele la plată foarte mari la salariați... și nu numai. Mai mult decât atât, dintr-un nucleu de 27.000 de capete, cred că fermierii care știu ce se întâmplă și cum ar trebui să se întâmple nu sunt mai mult de 10 în total. Restul, sunt acolo pentru a beneficia de subvenție, să fie la grămadă ca să poată să ia banii pentru COP și pentru Registru. Pentru controlul producției de lapte procentajul de plată este 35% achitat de noi și 65 de procente de stat. Noi trebuie să achităm sumele aferente asociației, iar aceasta, ca urmare a documentelor depuse, de la APIA să încaseze diferența, pentru bunul mers al lucrărilor specifice.

Cu siguranță, atât eu, cât și Mihai Petcu și Eugen Popa am vrut transparență. De aceea, am adresat în ședința cu pricina mai mult întrebări: de ce nu s-a respectat programul de ameliorare, bun sau rău? Dacă nu a fost bun, de ce nu a fost îmbunătățit? De ce nu s-au dus documente la MADR și la APIA pentru prelungirea acestui program? A fost deschidere maximă către această zonă din partea ANARZ și MADR. Și, atunci, cine este rău? Noi, cei care luăm atitutine că lucrurile trebuie să se întâmple conform legislației din România, bună, rea? Sau doi oameni care au transformat asociația într-un SRL al lor? Greu de răspuns...

R.F.: Cât ați încasat în 2014 ca subvenție pe cap de animal?

G.T.: În 2014 am încasat aproape 500 de lei pe cap de vacă. În perioada următoare, conform informațiilor vehiculate, sistemul va fi diferit: până la 250 de capete se va plăti o sumă, iar ca diferență cam 300 de lei pe cap de animal. Pentru mine însă, întotdeauna, acești bani – subvenția, au fost pentru noi investiții. Noi trebuie să facem producție și subvenția să fie un bonus. Dacă trăim din calamități și din subvenție, cred că nu este cea mai bună soluție.

Din punctul meu de vedere, legat de banii care se dau de la buget pentru controlul producției de lapte, de ce să analizăm un milion de vaci? Înainte de '90 existau ferme de elită și de acolo se lua genetica mai departe. Cei mai buni specialiști din România, atât din ferme, din mediul universitar, cât și din cercetare ar trebui să facă o comisie și să identifice nucleele cele mai bune din țară, iar de acolo să se ia să se facă genetică. Cum anume? În primul rând, ca să vii cu genetică repede, nu trebuie doar să folosești un taur sau să știi valoarea lui prin testare genomică. E bine și așa, dar trebuie să pornim de la bază.

Apoi, ar fi bine să fie stimulată performanța. Noi avem o experiență: și eu, și Nicușor Șerban am făcut transfer de embrioni. Sunt ferme în România cu un potențial ridicat. Atunci, eu pot sacrifica 30 de vaci și să le transform în donatoare, recoltăm embrioni și ne ducem către micii fermieri. Așa, evoluția ar fi mult mai rapidă decât prin transmitere de la un taur, într-o generație, două ș.a.m.d.

R.F.: Cât ați încasat pe litrul de lapte în ultima perioadă? Ați avut de suferit de pe urma scăderilor de preț din 2014?

G.T.: Acum iau 1,4 lei pe litrul de lapte, la o producție de 15.000 litri zilnic și la o cheltuială cu furajele de aproximativ 60 la sută din total. Avem un contract cu un partener cu care ne-am înțeles foarte bine. Atunci când a fost greu, am dat înapoi până la un preț pentru ca, acum, încet dar sigur, să creștem. Pentru ziua de astăzi (n.r. - finele lunii noiembrie 2015), 1.4 lei litrul de lapte este un preț aproape satisfăcător. Oricum, acum acoperim cheltuielile cu producția unui litru de lapte, dar am pornit de 1,7 lei. Anul trecut am avut pierderi din cauza scăderii de la 1,7 lei pe litru la 1,05 lei/litru, adică o pierdere de peste trei milioane jumătate de lei. (Ionel Văduva)