Vă mai amintiți de „marile” afaceri cu struți din vremea preaderării la UE? Pe scurt, au fost un fel de Caritas, iar când s-a ajuns la valorificarea cărnii și a ouălor s-a blocat totul, la momentul respectiv țara noastră nefiind pregătită cu abatoare sau consumatori pentru struți. Și mai am exemple cu viermi, râme, paulownia.

Ei bine, acum suntem în perioada „verde”, iubim culoarea asta și vrem să fim „verzi”, cancan.

Toată lumea a dat iama în fotovoltaice. Însă, cu concursul autorităților, fără cap, panourile se pun oriunde, oricum, neținându-se cont de vreo logică, se fac parcuri de panouri fotovoltaice pe terenurile agricole productive. Adică, fix pe acele pământuri care ar putea să ne asigure hrana. Probabil că vom mânca energie electrică. Altfel, nu înțeleg cum legislația permite așa ceva. Mai ales că sunt terenuri destule care nu-s bune pentru agricultură. Dar, cum am zis, legea permite, pentru că legiuitorii români sunt ocupați cu cancanul în Parlament. Cancan vom înghiți în continuare, așa cum facem de trei decenii, atâta poate clasa politică dâmbovițeană. Ori poate că legiuitorii, parlamentarii români, doar vor să pară nepricepuți, iar legislația iese intenționat cu portițe prin care se pot strecura cei puși pe căpătuială rapidă, fără a se gândi la viitor.

Terenurile destinate agriculturii trebuie să rămână în agricultură, nu trebuie să devină parcuri fotovoltaice. Oricât de ieftin ne-am lumina, nu ne ține de foame.

Am fost recent într-o fermă din județul Dolj. Lângă sediul exploatației agricole, care se află în câmp, la marginea satului, am văzut multe panouri fotovoltaice. Am crezut că parcul respectiv aparține fermierului. Nicidecum. Acel teren a fost vândut de proprietari unor investitori în energie verde. Teren productiv vândut pe bani mulți, pământ scos din circuitul agricol. O suprafață mare pe care nu se va mai produce hrană pentru oameni sau pentru animale.

Autoritățile tot trâmbițează despre securitate, siguranță alimentară... Cancan politic.

Și, totuși, cum e posibil ca pe terenuri fertile să se construiască parcuri fotovoltaice? Mai ales că legea nu dă voie să se întâmple asta pe terenuri arabile din clasele de fertilitate 1 și 2. Se pare că există și fermieri care nu pot refuza zeci de mii de euro pentru un hectar, iar autoritățile locale „ajută” și proprietarii de terenuri și investitorii în energie regenerabilă. Primăriile sunt cele care își dau acordul pentru scoaterea din extravilan și aducerea în intravilan a terenurilor. Cum este stabilită clasa de fertilitate în astfel de situații, nu sunt în măsură să răspund.

Primesc semnale de la fermieri care transmit că, mai nou, izlazurile comunale devin parcuri fotovoltaice. Un agricultor din județul Călărași îmi zicea deunăzi: „Veniți să vă arăt niște parcuri frumoase, cu panouri fotovoltaice, pe terenuri cu grade de fertilitate 1 și 2, unde produceam în ani normali și 9 tone de grâu. Cine demonstrează că sunt ilegale? Sunt făcute și gata, sute, chiar mii de hectare de teren bun sunt ocupate treptat de aceste panouri. Cât a fost legea cu interzicerea construirii acestor parcuri nu s-a mai făcut un metru pătrat, iar când s-a modificat legislația anul trecut, cică să se construiască doar pe terenuri cu grad de fertilitate scăzut, toți băieții deștepți au vândut terenurile pentru așa ceva”.

Problema mare, zic specialiștii, va apărea când rețeaua va fi supraîncărcată, blocând întreaga producție. În acel moment, întregul sistem energetic național va fi dat peste cap, fotovoltaicele nu mai produc nimic folositor, totul se va transforma în pierdere.

De câțiva ani, fermierii semnalează problemele generate de construirea parcurilor fotovoltaice și montarea eolienelor de-a valma, fără cap, fără a se gândi cineva la viitor. Decidenții de la București sunt surzi. Interese… financiare. Ei vor găsi, cu siguranță, ceva de mâncare. Noi… vom mânca o dată la patru-cinci ani făină, ulei, ouă, din găleți.

Cui îi pasă?

Momentan, unii se bucură la niște mărunțiș, alții fac averi, iar peste ani toți ne vom aminti mesele îmbelșugate de azi în zgomotul asurzitor al propriilor intestine. Pentru că azi dăm pământul roditor pe-o tichie de mărgăritar.

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef