Asociația Crescătorilor de Ovine „Păstorul Crișana” - Arad a organizat în județul Alba, la Lancrăm, întâlnirea anuală de lucru a membrilor săi. 

Despre utilitatea unor astfel de întâlniri ne-a vorbit președintele Asociației „Păstorul Crișana”, Nicolae Cioranu: „O întâlnire de lucru e necesară ca să se perfecteze anumite schimbări, anumite noutăţi în programul de ameliorare şi mai ales în activitatea de bonitare în perioada de primăvară, când tineretul împlineşte 14-16 luni. Utilitatea acestor întâlniri se vede, pentru că nu trebuie să cunoşti prea mult la oi ca să-ţi dai seama dacă pe o turmă de animale s-a lucrat genetic sau nu. În situaţia asta trebuie să recunosc că acum 20 de ani tot ciobănia asta o făceam şi oile nu erau ca acum, după ce respectăm nişte reguli impuse de Registrul genealogic: schimbi berbecii, eşti obligat ca tineretul să aibă o anumită greutate la bonitare că altfel nu trece testul, deci eu cred că se vede. Obligatoriu. Nu neapărat să spună cartea, se vede chiar cu ochiul liber”.

Președintele Asociației Crescătorilor de Ovine din Sălaj, Dumitru Ardelean, completează: „Ne-am deplasat aici în număr mare, ca dovadă că oamenii încă mai fac activitatea asta, chiar şi cu bani mai puţini. Adică, cum s-ar spune, sunt îndrăgostiţi de meseria asta. Am văzut şi tineri mulţi şi am văzut şi probleme multe ridicate şi legate de performanţe şi de controlul oficial al producţiei, şi de modul de bonitare, dar şi probleme din afara Registrului, cum ar fi problemele legate de păşuni, de pesta micilor rumegătoare care ne-a pus probleme de ceva ani, astfel încât preţul mielului a fost unul foarte jos şi la mâna samsarilor, având un motiv ei zic întemeiat, noi zicem că neîntemeiat”.

Generația actuală de fermieri depune mult suflet în activitatea desfășurată, iar majoritatea celor implicați în creșterea ovinelor continuă această muncă din pasiune, fiind legați de animale încă din copilărie. Mulți dintre ei au realizat investiții semnificative, inclusiv în achiziția de terenuri, și se află în prezent într-o situație de așteptare, sperând la apariția unor măsuri de sprijin și facilități dedicate sectorului agricol.

„Fermierii nu pot fi robiţi chiar până la epuizare, că rămâne singura soluţie să-şi vândă animalele, şi atunci ce facem noi în perioada în care apare o criză alimentară? Şi nu punem bazele zootehniei româneşti, nu punem bazele produselor alimentare româneşti care să poată fi siguranţa fiecărui cetăţean. Ce facem noi, mai creştem animale sau ne oprim? Le valorificăm indiferent în ce formă? Să refaci şeptelul este foarte greu. Eu am atras atenţia de foarte multe ori în sensul acesta, să încercăm să găsim măsuri de sprijin să nu reducem şeptelul, că ajungem în aceeaşi zonă dramatică ca la specia bovină. Personal îmi doresc foarte mult un parteneriat între asociaţiile profesionale, staţiunile de cercetare din Românie pe sectorul ovin şi caprin şi ANSVSA, specialiştii toţi să contribuim la un progres în acest sector, din toate punctele de vedere. Vorbim şi de dezvoltarea sectorului, şi de cercetare, şi de activitatea economică, fiindcă toate astea la un loc, pe un lanţ, ele trebuie să aducă un progres. Iar beneficiarul principal din tot acest lanţ trebuie să fie crescătorul de ovine şi de caprine, în cazul nostru”, a arătat Ionică Nechifor, director executiv al Asociației „Păstorul Crișana”.

Din ce în ce mai multe probleme

Creșterea prețului motorinei creează probleme și crescătorilor de animale, care consumă cantități considerabile de combustibil la activități precum aratul, semănatul sau furajarea. Costul motorinei influențează direct prețurile tuturor produselor agricole și alimentare. În condițiile în care nivelul taxelor a crescut semnificativ, iar costurile generale s-au majorat, sectorul agricol se confruntă cu dificultăți majore, fiind necesare măsuri de susținere pentru menținerea activității.

„Vremuri grele au fost şi vor mai fi. Noi trebuie să găsim soluţii pentru a depăşi aceste momente. Sunt probleme financiare naţionale, ţara trece printr-o criză economică care se răsfrânge şi asupra fondurilor care erau alocate sectorului. Dar crescătorii serioşi, dedicaţi, cei care respectă profesia şi animalul, au găsit întotdeauna soluţii pentru a trece peste asemenea momente”, spune profesorul Constantin Pascal de la Universitatea Ştiinţele Vieţii din Iaşi.

Componenta de cofinanțare lipsește și ea, acțiunile sanitare veterinare nu mai beneficiază de bugetul necesar pentru a fi desfășurate ca până acum. Acest lucru reprezintă o problemă pentru crescători pentru că se încearcă transferarea responsabilității către ei, fără a fi consultați în prealabil, iar asta a generat numeroase suspiciuni și nemulțumiri.

Totodată, capacitatea fermierilor de a susține astfel de costuri suplimentare este limitată, existând riscul ca aceștia să fie nevoiți să renunțe la activitate și să își sacrifice animalele. O astfel de situație ar avea consecințe negative asupra dezvoltării zootehniei și asupra asigurării producției alimentare interne, afectând implicit securitatea alimentară. În plus, dependența de importuri poate deveni problematică în contextul unor eventuale blocaje comerciale.

O altă nemulțumire este legată de restricțiile existente pe piața intracomunitară, cum ar fi suspendarea exportului de animale către anumite piețe externe.

„Oamenii au venit şi şi-au spus problemele, au încercat să le expună factorilor de decizie, celor care au avut bunăvoinţa şi le-a permis agenda să fie prezenţi la întâlnirea de lucru a asociației, au venit şi răspunsuri, unele mai clare, altele mai lăsate la voia întâmplării, probabil că nu se ştie, nu sunt lucrurile încă definite, şi atunci e greu şi cei care au fost prezenţi din partea autorităţilor să ne dea nişte răspunsuri punctuale. Sperăm în zile mai bune şi să nu se piardă tradiţia aceasta a oieritului. Noi avem mai multe sincope în momentul de faţă: lipsa forţei de muncă, incertitudinea relaţiilor economice, şi mă refer aici la incertitudinea desfacerii, a pieţelor. Apoi, degringolada creată între crescători şi medicii veterinari. Crescătorii încearcă să evite, să nu depindă atât de mult de medicul veterinar, pentru că medicul veterinar vine cu nişte tarife, din cauza lipsei finanţării din partea ANSVSA. Apoi, lipsa păşunilor; lipsa actelor normative care să-ţi dea o siguranţă că pete zece ani tu, ca fermieri tânăr, ai asigurat viitorul. Şi la astea deocamdată nu se poate răspunde. Sperăm într-un viitor apropiat să se răspundă, dar nu evaziv, ci punctual. Sperăm, trăim cu speranţa, speranţa moare ultima”, spune Pavel Iovăneasa, preşedintele Asociaţiei zonale a crescătorilor de ovine Retezatu Haţeg.

Pasiunea nu mai poate susține activitatea

Consumul de carne de ovine la nivel național este redus, atât în perioada sărbătorilor pascale, cât și pe parcursul anului, ceea ce determină o dependență semnificativă de piețele externe, în special de cea arabă. În același timp, accesul pe piața europeană este restricționat de o perioadă îndelungată, de aproximativ doi ani, ceea ce limitează și mai mult opțiunile de valorificare.

În eventualitatea în care exporturile către piața arabă ar fi întrerupte, sectorul creșterii ovinelor ar putea fi grav afectat. Într-un asemenea scenariu, există riscul ca animalele să fie valorificate la prețuri scăzute, inclusiv cele destinate reproducției, iar capacitatea abatoarelor ar putea fi depășită de volumul mare de animale provenite de la crescători.

Deși activitatea este susținută în mare parte de pasiune și tradiție, aceasta nu poate compensa lipsa sustenabilității economice. În condițiile în care veniturile nu acoperă necesitățile de trai și responsabilitățile familiale, precum întreținerea gospodăriei sau susținerea educației copiilor, continuarea activității devine dificilă. În acest context, este evident că există limite ale rezistenței economice, dincolo de care pasiunea nu mai poate susține activitatea.

O altă problemă cu care se confruntă sectorul zootehniei are legătură cu învățământul superior, despre care profesorul Constantin Pascal spune: „Meseria de inginer zootehnist a devenit mai puţin atractivă, acest lucru se răsfrânge în cifra de şcolarizare care s-a redus uşor, însă ultimele semne arată o revenire, semn că cei care desfăşoară activităţi în domeniul creşterii animalelor au satisfacţia producţiei, a muncii, şi cu siguranţă, indiferent unde va ajunge tehnologia, omul va mânca carne şi va mânca lapte, şi inginerul zootehnist va avea întotdeauna rolul său foarte bun în acest peisaj, şi în prezent, şi în viitor. Mai sunt care şi pleacă, însă sunt care rămân, merg la programele de master, la studiile doctorale, urmează carieră în învăţământ, în cercetare”.

Țurcana are potențial valoros, încă insuficient exploatat

Pe lângă problemele cu care se confruntă, crescătorii au observat că în numeroase efective de ovine din rasa Țurcană, întâlnite în toate regiunile țării, tineretul ovin sau cârlanii ajung la greutăți de aproape o sută de kilograme încă de la vârste fragede. Acest lucru demonstrează că rasa Țurcană răspunde foarte bine atunci când beneficiază de selecție genetică, condiții corespunzătoare de întreținere și o alimentație adecvată.

Prin aplicarea măsurilor de ameliorare și prin îmbunătățirea structurii genetice, această rasă poate deveni tot mai performantă și mai eficientă din punct de vedere economic. În același timp, aceste transformări contribuie la creșterea satisfacției crescătorilor, care obțin rezultate mai bune și valorifică mai eficient munca depusă.

Ovinele din rasa Țurcană reprezintă un potențial valoros, încă insuficient exploatat. Această rasă oferă numeroase oportunități pentru dezvoltarea unor proiecte de cercetare și pentru implementarea unor programe care pot aduce beneficii importante crescătorilor de animale din România. Țurcana deține caractere excepționale, fiind răspândită pe întreg teritoriul țării și demonstrând o capacitate foarte bună de adaptare la diferite condiții climatice și de mediu.

De asemenea, rasa se pretează foarte bine la diverse programe de hibridare, ceea ce permite obținerea unor produși viguroși, cu o calitate superioară a carcasei și cu producții ridicate. Toate aceste aspecte pot genera avantaje economice semnificative pentru crescători și pot contribui la dezvoltarea sectorului ovin.

„Este o problemă complicată pentru că, până la urmă, presiunea de selecţie se face prin utilizarea masculilor valoroşi. Or, problema este criteriile şi cel care urmăreşte care sunt masculii valoroşi pentru că, la acest moment, doar fenotipic sunt evaluaţi, adică după conformaţia corporală şi constituţie şi unele caractere sau trăsături de producţie, neavând în spate şi o evaluare genetică a lor. Adică genetică prin determinarea structurii genomului, să vedem dacă se regăseşte în genomul său genele răspunzătoare de anumite caractere care ne interesează pe noi în creştere şi exploatare. Dar cu siguranţă, într-un viitor nu prea îndepărtat, şi aceste lucrări se vor practica în România, aşa cum se întâmplă în ţările din Europa de Vest, care au o zootehnie performantă, avansată. Spre exemplu în Franţa la ţapi selecţia se face după gena alfa-S1, răspunzătoare de proteina din lapte cu incidenţă asupra randamentului de transformare, iar la rasele de carne nu sunt consideraţi corespunzători berbecii care nu transmit ca jigoul să fie minim 35% din greutatea carcasei. Atunci discutăm de carne şi de carne de calitate, când partea care este cea mai căutată şi cea mai plătită se regăseşte într-o proporţie mai mare în carcasă”, explică profesorul Constantin Pascal.

Rasa Țurcană este considerată regina raselor de oi din România, fiind răspândită din zonele colinare până în regiunile montane. Aceasta s-a adaptat foarte bine condițiilor de mediu și se remarcă prin rezistență și capacitatea de a se dezvolta fără investiții materiale foarte mari, încă din primele etape ale vieții și până la maturitate.

În același timp, rasa are un rol esențial în valorificarea pășunilor montane și alpine, transformând resursele naturale disponibile în producții de carne și lapte. Prin modul specific de pășunat, Țurcana contribuie la menținerea echilibrului vegetației și la prevenirea degradării sau sălbăticirii pășunilor alpine. De asemenea, prin activitatea biologică naturală, aceasta contribuie la îmbunătățirea calității solului.

Importanța rasei Țurcană depășește astfel dimensiunea economică, având și un rol important în conservarea ecosistemelor montane și în menținerea activităților tradiționale din zonele de munte. Adaptabilitatea și rezistența sa o transformă într-o rasă definitorie pentru zootehnia românească și pentru valorificarea durabilă a resurselor naturale.

Articol de: ALEXANDRA GOGU