Cel mai recent comunicat de presă al companiei Syngenta vine cu informațiii de interes pentru utilizatori și fermieri deopotrivă, cu privire la publicarea regulamentelor europene prin care se stabilesc noi Limite Maxime de Reziduuri (LMR) pentru substanțele active Tiametoxam, Pirimifos-metil și Fluazifop-P în cazul culturilor de prun, cartof,  rapiță, secara depozitată pentru consum, floarea-soarelui, varză, ardei și ceapă.

Conform documentului, Comisia Europeană (CE) a modificat prin regulamente europene Limitele Maxime de Reziduuri pentru aceste substanțe active. În vederea conformării cu aceste modificări, spun cei de la Syngenta, de pe etichetele produselor EFORIA 045 ZC, ACTARA 25 WG, ACTELLIC 50 EC și FUSILADE FORTE trebuie retrase unele utilizări care pot duce la depășirea Limitelor Maxime de Reziduuri admise prin aceste regulamente.

„Aplicarea produselor după data sau termenele de punere în aplicare a noilor regulamente ar putea duce la depășirea Limitelor Maxime de Reziduuri admise în recolta obținută”, atenționează specialiștii Syngenta.

În cazul produsului EFORIA 045 ZC, Syngenta a solicitat retragerea utilizării acestuia la prun, modificarea timpului de pauză la minim 14 zile de la ultima aplicare și până la recoltare la cultura de cartof. Termenul de punere în aplicare a noului Regulament este data de 26 august 2016.

În ceea ce privește produsul ACTARA 25 WG, compania Syngenta a solicitat retragerea utilizării la prun, rapiță, floarea-soarelui, varză și ceapă. Termenul de punere în aplicare a noului Regulament este data de 26 august 2016.

Pentru produsul ACTELLIC 50 EC, compania Syngenta a solicitat retragerea utilizării produsului pentru secara depozitată pentru consum. Termenul de punere în aplicare a noului Regulament este data de 9 august 2016.

Cu privire la produsul FUSILADE FORTE, compania Syngenta a solicitat retragerea utilizării produsului la cultura de ardei. Termenul de punere în aplicare a noului Regulament este data de 19 iulie 2016.

„Folosirea acestor produse la celelalte utilizări omologate în Romania, conform dozelor omologate și a instrucțiunilor de utilizare de pe eticheta produsului respectă, în continuare, Limitele Maxime de Reziduuri admise prevăzute de regulamentele europene în vigoare”, se mai afirmă în comunicat. „Menţionăm că acest anunț nu este un act de informare legislativă și nici o opinie legală cu privire la informațiile pe care le conține. Acest anunț nu înlocuiește și nici nu suplinește obligația terților de a se informa și de a se conforma cu dispozițile legale aplicabile activitățillor pe care le desfășoară. Pentru informații suplimentare privind conformarea cu prevederile acestor Regulamente, vă rugăm să vă adresați autorităților fitosanitare”.

Fermierii contestă omologarea unor substanțe active

Într-o declarație excusivă pentru Revista Fermierului, Daniel Ciobanu, vicepreședinte LAPAR, afirma în urmă cu aproximativ o lună de zile că a descoperit foarte multe inadvertențe între ceea ce înseamnă un produs pentru protecția plantelor (PPP) destinat pieței din România și altele identice ca brand, comercializate însă în țările vecine, și îi acuză pe producători/importatori/distribuitori de dublă măsură în ceea ce privește eficacitatea reală a acestora.

Într-o declarație incendiară pentru publicația noastră, fără nicio legătură cu decizia recentă a companiei Syngenta, Daniel Ciobanu, vicepreședinte LAPAR, amintea nu demult că producătorii de pesticide au omologat cantități mai mici de substanță activă, astfel încât fermierilor români să li se pară mai atractive prețurile PPP-urilor în cauză.

El a făcut o paralelă între fenomenul Hexi Pharma și problemele care par a exista în sectorul pesticidelor și a pus la îndoială verticalitatea producătorilor de PPP-uri. Fermierul solicită ajutorul institutelor de cercetare pentru a verifica nivelul de calitate și de eficacitate a pesticidelor și îi invită pe toți partenerii din sector la masa discuțiilor.

În replică, într-un răspuns transmis solicitării noastre de a acorda un punct de vedere la ceea ce a afirmat Daniel Ciobanu, directorul executiv al Asociației Industriei de Protecția Plantelor din România, Carmen Botez, a precizat că entitatea pe care o reprezintă își dorește să aibă o relație de bună colaborare și cooperare cu asociațiile producătorilor agricoli din România și este dedicată unei abordări transparente a relației cu partenerii de dialog, asociația rămânând loială comunității agricole românești și oferind în mod constant servicii de calitate.

Carmen Botez a mai adăugat că Europa este împărțită în trei zone privind omologarea, patru zone climatice privind eficacitatea, respectiv două zone privind reziduurile. Mai mult, oficialul AIPROM a adăugat că parametrii unui produs omologat în România pot fi similari doar cu parametrii unor produse omologate în statele care respectă cumulativ apartenența la aceeași zonă de omologare, zona climatică și zona de rezidii de care aparține și România, dar vor fi diferiți față de parametrii (de exemplu, doza recomandată) aceluiași produs omologat într-un stat care aparține unei alte zone de omologare, climatice și de rezidii.

Producția, comercializarea și utilizarea pesticidelor de sinteză a devenit o industrie de multe miliarde de euro, dominată de un număr redus de companii agro-chimice, se arată într-un studiu Greenpeace. În urmă cu cinci ani de zile, trei companii din Europa – Syngenta (Elveția), Bayer CropScience și BASF (Germania) – controlau 52,5% din piața mondială a pesticidelor. Trei companii din SUA – Dow AgroSciences, Monsanto și DuPont – erau în topul celor mai mari șase companii producătoare de pesticide, care împreună erau responsabile de 76% din vânzările de pesticide la nivel global.

"Trebuie în permanență să citești, să vezi, să înveți și să muncești. Numai așa poți rămâne performant. Putem concura cu orice firmă de profil din Europa. Productivitatea spune totul. Voi spune povestea CAI Curtici la RALF, în noiembrie." - Dr. Ing. Dimitrie Muscă, Director General, Combinatul Agroindustrial Curtici.

Dimitrie Muscă, unul dintre cei mai apreciați și performanți fermieri români, participă la Forumul Internațional de Agricultură RALF 2016 în calitate de Speaker și Fermier Invitat.

Peste 300 de mari fermieri vor participa pe 10 noiembrie, la Athénée Palace Hilton Bucharest Hotel, la RALF 2016, un eveniment care prezintă bune practici, modele de business și exemple de succes din agricultura românească și internațională.

Până la finalul lunii iunie s-au înscris la forum peste 150 de fermieri, cu peste 1000 de hectare, din toate regiunile României.

RALF 2016 este dedicat marilor fermieri și companiilor din industrie - producători și distribuitori de utilaje, furnizori de echipamente și tehnologii pentru o agricultură performantă.

Noutăți din cadrul forumului pe https://www.facebook.com/RALF.COM.RO/

#RALF  

RALF face parte din seria proiectelor de comunicare și a evenimentelor internaționale create de BORO PR & COMMUNICATION pentru domeniile prioritare educație, sănătate, agricultură și turism.

Mai multe pe www.ralf.com.ro și www.borocommunication.ro

Master Partner RALF 2016: KWS Semințe

Parteneri: Bühler AG

Susținători: NHR AGROPARTNERS

Dimitrie Muscă (România), Tim Hassell (Marea Britanie), Lucian Buzdugan (România), Djûke van der Maat (Olanda) sau Radoslaw Nienartowicz (Polonia) sunt doar o parte dintre Speakerii care vor prezenta pe 10 noiembrie, la Athenee Palace Hilton București, în cadrul Forumului Internațional de Agricultură RALF 2016, bune practici, modele de business și exemple de succes din agricultura românească și internatională.

Câteva dintre mesajele invitaților ce au confirmat prezența în programul forumului din toamnă sau în auditoriul RALF 2016:

Pekka Pesonen, Secretar General COPA și COGECA, Speaker și Invitat Special: „Acum, mai mult ca oricând, fermierii trebuie fie prezenţi în mod activ la luarea de decizii la nivelul Uniunii Europene, pentru a ne asigura că rolul nostru este recunoscut. Agricultura românească este un actor-cheie pe piața Uniunii Europene, și, ca atare, fermierii și sectorul agroalimentar din România trebuie să-și exprime în mod activ preocupările și să caute soluții împreună cu omologii lor europeni”.

Radoslaw Nienartowicz, Vicepreședinte CEJA – Consiliul European al Tinerilor Fermieri, Speaker și Fermier Invitat: „Aștept cu nerăbdare să mă întâlnesc și să discut cu fermierii români prezenți la RALF 2016, să-mi împărtăşesc ideile cu ei şi, la rândul meu, să ascult ideile lor. Situația tinerilor fermieri europeni de astăzi va determina situația în care se va afla întregul sector agricol peste 10 sau 15 ani, atunci când acești fermieri vor alcătui majoritatea populației noastre agricole europene”.

Vasile Lungu, Administrator AGRO INDUSTRIAL CERES, Fermier Invitat: „Schimburile de experiență sunt benefice progresului în orice domeniu de activitate nu doar al agriculturii. Astfel putem identifica asemănările, cât și deosebirile, modurile de lucru, având posibilitatea transferării cunoștințelor de bună practică, lucru esențial dezvoltării”.

Cătălin Vătămănescu, Manager Achiziții, AGROMAD CROPS, Fermier Invitat: „Cu toate că vorbim de o piață comună a produselor agricole la nivel european, cât și mondial, nu același lucru putem spune despre condițiile aferente fiecărei țări în parte. Diferențele sunt de ordin climatic, pedologic, cât și economic (atât taxele aferente fiecărui stat, cât și subvențiile, nivelul de salarizare, costuri de finanțare și ușurința accesării lor etc.). Această întâlnire mă ajută să înțeleg cum a evoluat fiecare fermier, cum a reușit să se muleze pe condițiile regiunii de care aparține și implicit să facă din exploatația agricolă o afacere profitabilă”.

Doriana Nițu, General Manager KWS SEMINȚE, Master Partner: „Ne implicăm în activitatea fermierilor parteneri din țara noastră cu soluții care să aducă plusvaloare în ferme, fie că vorbim de proiecte relevante proprii sau de programe specifice susținute în parteneriat, așa cum este participarea în calitate de Master Partner la RALF 2016, o colaborare care va aduce în prim plan experiența fermierilor români și importanța muncii lor într-o societate dominată de spectrul incertitudinii și necesității de adaptare rapidă”.

RALF 2016 este un eveniment dedicat marilor fermieri și companiilor din industrie - producători și distribuitori de utilaje, furnizori de echipamente și tehnologii pentru o agricultură performantă.

Noutăți zilnice din cadrul forumului pe https://www.facebook.com/RALF.COM.RO/

RALF face parte din seria proiectelor de comunicare și a evenimentelor internaționale create de BORO PR & COMMUNICATION pentru domeniile prioritare educație, sănătate, agricultură și turism.

Mai multe pe www.ralf.com.ro și www.borocommunication.ro

Master Partner RALF 2016: KWS Semințe

Partener: Bühler AG

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că începând cu data de 22 martie 2016 se pot depun cereri pentru ajutorul excepțional destinat fermierilor din sectorul laptelui și produselor lactate, conform HG nr. 160/16 martie 2016 pentru distribuirea sumei stabilite în anexa la Regulamentul (UE) nr. 1.853/2015 al Comisiei de acordare a unor ajutoare excepționale cu caracter temporar fermierilor din sectorul creșterii animalelor.

Cererile se depun la Centrele județene APIA până la data de 8 aprilie 2016.

Pentru a beneficia de ajutorul financiar producătorii de lapte de vacă trebuie să îndeplinescă cumulativ următoarele condiții:

• sunt înscrişi în sistemul cotelor de lapte la APIA, prin Compartimentul de administrare a cotelor de lapte, ca producători cu cote de livrări pentru anul de cotă 2014-2015, și dețin cotă de livrări la data de 31 martie 2015;
• sunt în activitate, au încheiat un contract pe o perioadă de minimum 6 luni, valabil la data depunerii solicitării, cu un prim - cumpărător, şi dețin cel puţin un document fiscal care să ateste livrarea laptelui, aferent contractului;
• producţia de lapte livrată pe beneficiar este de minimum 5 tone lapte în anul de cotă 2014-2015.

Suma cuvenită fiecărui producător, în cazul ajutorului financiar, se calculează de către APIA conform cantității de lapte livrată în anul de cotă 2014-2015, astfel:

• 240 euro/beneficiar pentru producătorul care a livrat o cantitate de lapte cuprinsă între 5 tone inclusiv şi 20 tone inclusiv;
• 12 euro/tonă pentru producătorul care a livrat o cantitate de lapte mai mare de 20 tone şi până la 200 tone inclusiv;
• 2900 euro/beneficiar pentru producătorul care a livrat o cantitate de lapte mai mare de 200 tone.

Materialele de informare referitoare la Campania de primire a cererilor de acordare a ajutorului financiar în sectorul laptelui sunt disponibile pe site-ul APIA: www.apia.org.ro.

Sursa: apia.org.ro

Lucian Marcu, International Affairs Manager IWCB

Totul a început într-o dimineață de toamnă cu accente de vară târzie. Noi, cei șapte fantastici, temerarii care au decis să răspundă invitației Excelenței Sale domnul Pande Lazarevski, ambasadorul Macedoniei la București, sprijinit în zona de operațional de bunul său prieten, pe numele lui Dimitar Anastasovski, un om de afaceri din Macedonia, am plecat pentru câteva zile să vizităm cramele macedonene (21-25 octombrie 2015).

Trebuie să spun ca ambasadorul Pande Lazarevski și Dimitar Anastasovski sunt mai vechi prieteni de-ai noștri, arătându-și în repetate rânduri dorința și dedicarea pentru stabilirea unor punți de legătură între lumea vinului din cele două țări. Împreună s-au implicat în aducerea de probe din Macedonia în cadrul Concursului Internațional de Vinuri de la București - IWCB 2015. Cu regret spun că, deocamdată eforturile au rămas unilaterale (adică doar din direcția Macedoniei), dar cum speranța moare ultima, am hotărât să spargem gheața și să vedem ce se întâmplă în domeniul viei și vinului în această țară mică și nu prea îndepărtată.

Poate unii dintre dumneavoastră vor fi surprinși de cel puțin două din afirmațiile de mai sus. Macedonia este producător de vinuri?! Da, și nu de acum, ci de câteva mii de ani! Cea de-a doua nedumerire poate fi legată de distanța dintre România și Macedonia. Răspunsul poate fi din nou surprinzător – nu sunt decât aproximativ 650 km din București până in inima uneia dintre zonele viticole importante și de ce să nu o spun de la început, plină de surprize foarte plăcute. Există un mic amendament legat de distanță – ea este cea corectă doar dacă vă asigurați că o apucați pe drumul cel mai scurt, ceea ce noi nu am făcut. Dar toate la timpul lor și să începem cu începutul.

Peripețiile, savoarea unei călătorii

Am decis să ne întâlnim la ora 8.00 dimineața, la ceas în Parcul Libertății, lucru care evident că nu s-a întâmplat din motive de trafic și altele. Oricum, nu am întârziat mult, doar vreo oră. Așadar, am avut timp să ne cunoaștem mai bine, să încercăm să găsim un loc unde să bem o cafea – lucru care nu ne-a ieșit - și nu în ultimul rând, să intrăm în atmosfera de excursie cu autocarul din vremea școlii. Mă rog, nu a fost chiar autocar, ci cu un microbuz, pus la dispoziție prin bunăvoința lui Ionuț Popescu (Vinescu.ro). Dar m-am luat cu povestitul și nu v-am spus care am fost cei șapte fantastici, temerarii plecați pe „drumul vinului” în țara lui Alexandru Macedon, pomeniți la începutul articolului: Cătălin Păduraru (CEO IWCB, Wine Ambassador), Cesar Filip (proprietar Infinity Drinks – magazine și import de băuturi fine), Ionel Stoica (Rifco Trading, importator și distribuitor de băuturi), Cosmin Tudoran (artist, student la Horticultură și promotor al culturii vinului), Laurențiu Horodnic (Oenolog.ro), Mihaela Prevenda (redactor șef Revista Fermierului) și subsemnatul.

Oricum, la orele 9.00 trecute fix am luat voinicește calea Giurgiului. Voinicește e cuvântul cheie aici pentru că oricât de repede am ajuns la Giurgiu, de voinicie am avut nevoie ca să trecem celebrul pod al prieteniei care este în reparații. Teoretic, pentru că practic nu am văzut prea mulți oameni să lucreze fizic, ci mai mult măsurau.

Înarmați cu răbdare, tutun și o sticluță de rachiu de cidru (ca să nu-i spunem calvados, deoarece era produs autohton) am avut tot timpul să admiram câinii din Giurgiu, care nu urlau, dar erau prezenți în număr semnificativ pe toata platforma vămii.

După (numai) două ore, iată-ne în vama bulgărească unde lucrurile au mers strună și ne-am așezat la drum, cap compas Sofia. S-au spus glume, s-a discutat politică, economie, comerț, s-a dormit, nu s-au spart semințe. Deh, un microbuz cu intelectuali. În schimb, la popasul de prânz s-au mâncat mici bulgărești, nu de foame, ci doar așa, să facem o paralelă, după părerea mea inegală, cu ai noștri. Micii noștri sunt mai buni, dar nu putem să strigăm chestia asta în gura mare, că ai lor nici nu se cheamă mici, ci cevapcici.

De la Sofia, lucrurile păreau clare și am cotit-o tot voinicește pe drumul care părea că duce spre Macedonia. Cum până la Sofia sunt vreo 400 și ceva de kilometri, iar distanța totală este puțin sub 650, ne-am făcut socoteala că în maximum trei ore suntem la destinație, cu niște mâncărică și un vinișor pe masă. După circa patru ore am început să ne întrebăm dacă nu am nimerit într-o gaură de vierme care ne va scoate într-un capăt îndepărtat al Universului. Deja era ora 21.00, întuneric și nimic nu prevestea că ne apropiem măcar de graniță, nicidecum de destinație. S-a luat decizia unanimă să întrebăm, asta deoarece GPS-ul rămăsese în mașina lăsată la București. Am scos din mânecă, sau din lavalieră, o combinație de sârbă, bulgară asezonată cu ceva semne și am aflat ca da, acela ar fi drumul spre Macedonia, dar că trebuie să facem la dreapta undeva. Mi s-a părut puțin ciudat, mai ales că ceea ce credeam eu că reținusem consultând Viamichelin.com nu se prea potrivea cu situația din teren. Am considerat că totul se datorează unei simple bariere lingvistice. Greșit  dragi prieteni, deoarece atunci când în fața noastră au apărut tiruri așezate cuminți la coadă și au început să se ițească clădirile de neconfundat ale punctului de trecere a frontierei, iar noi am îndrăznit să ne relaxăm, a venit și lovitura de sabie, care nu a fost a lui Alexandru Macedon. Pe placa mare și albastră din vamă era un cerc cu muuuulte steluțe sub care scria clar Hellas. Speranța noastră, a tuturor, s-a mototolit ca o bucată de hârtie, gândurile au început să se lovească de pereții capului ca niște păsări aflate într-o colivie prea strâmtă.

Ca să o scurtăm, am ajuns la granița cu Grecia, în care am fost forțați să și intrăm deoarece nu a mai fost chip să dăm înapoi și…am intrat în Grecia. Ne-am întors după 50 de metri, am pătruns din nou în țara vecină și prietenă Bulgaria (unde, normal, vameșii și-au îndeplinit misiunea și ne-au controlat la acte și bagaje, după ce o făcuseră și cu aproximativ 20 de minute mai devreme la ieșirea din țară), am mers înapoi preț de 15 km, am făcut la stânga acolo unde trebuia să facem la dreapta venind dinspre Sofia și după nici 45 de minute, iată-ne la granița cu Macedonia. Deși aceasta nu este o țară mare, noi ne aflam într-un punct de trecere a frontierei obscur la vreo 120 km la sud de locul unde ne aștepta, cel puțin în viziunea noastră, mâncărica și vinișorul. După o mică problemă legată de cartea verde (aproape că am crezut că facem cale-ntoarsă), repede rezolvată cu ajutorul autorităților am intrat în nu prea îndepărtata Macedonie.

Excedat de prea lunga așteptare, cel care urma sa ne fie gazdă pentru următoarele trei zile, bunul nostru prieten Dimitar, a venit și ne-a ridicat de la graniță și bine a făcut pentru că drumurile au fost destul de întortocheate. Astfel, pe la 23.00 ora locală, miezul nopții ora României, după un drum de 15 ore în loc de 7-8 ore cât ar fi trebuit să dureze, iată-ne la Popova Kula, una din cele șase crame pe care le-am vizitat în Macedonia, Popova Kula având și facilități de cazare.

Și de aici lucrurile devin serioase. Am parcat în fața cochetului hotel, atașat unei mici crame, cum am aflat mai târziu. O să vorbim despre această cramă la timpul ei deoarece, deși am fost cazați trei nopți acolo, nu a fost prima cramă la care am avut o degustare. Din acest moment, totul a intrat în normal, am fost întâmpinați exact cum ne așteptam, cu mâncare tradițională, cu vinuri surprinzătoare și cu o ospitalitate de excepție. Astfel a început programul nostru de vizitare a șase crame pe parcursul a trei zile. Am mâncat, am încercat vreo două-trei vinuri, am admirat restaurantul amenajat cu grijă și am mers degrabă la culcare în camerele primitoare.

Ezemit Winery, 20 milioane de litri - capacitatea de procesare

Prima zi plină pe teritoriul Macedoniei, după micul dejun, am coborât în curte și am realizat că ceea ce părea drăguț noaptea este de fapt o proprietate superbă, construită cu nu prea mulți ani în urmă, dar în stilul unei cetățui locale. Piatra, lemnul, arcadele, ușa masivă de la intrare, de mărimea uneia dintr-un castel medieval, toate se potriveau, se îmbinau și iți dădeau impresia de bine gândit și bine făcut. Nici turnul nu lipsea și când l-am vizitat am putut admira priveliștea de jur împrejur. Un platou aflat la 150 m altitudine, înconjurat de dealuri și văi și alte dealuri în spatele cărora se întrezăreau munții în pâclă. Macedonia se laudă cu 300 de zile de soare pe an. Noi am prins două zile ploioase, dar sufletul ne-a fost luminat de locurile frumoase, vinurile bune, oamenii primitori, care ne-au arătat seriozitate și dorința de a merge împreună într-o direcție, aceea a vinului.

Și astfel am pornit să vizităm prima cramă aflată la vreo 40 km, numită Ezemit Winery. Când am ajuns, nimic nu ne-a atras atenția, în afară poate de un Ferrari în culoarea roșu - ferrari, evident. Clădirea, destul de tehnică, chiar anostă. La interior, o sală spațioasă cu rafturi pe care era prezentată întreaga ofertă a celor de la Ezemit. Când directorul general ne-a spus câteva cifre, ne-am schimbat cumva părerea. Ezemit Winery are două capacități de procesare, una mai veche - de cinci milioane de litri și o alta cumpărată anul trecut, cu o capacitate de 15 milioane de litri. Au în proprietate 400 ha de viță-de-vie și în 2015 au achiziționat aproximativ 12.000-13.000 tone de struguri. Cultivă și procesează cu precădere soiuri locale cum ar fi Vranec, Temianika (este același strugure ca și Tămâioasa noastră), Zuplianka, Smederevka, Plavac Mali, dar și soiuri internaționale ca Riesling de Rin, Sauvignon Blanc, Viognier, Pinot Grigio, Muscat Frontignac, Shiraz, Cabernet Sauvignon. Poate numele soiurilor locale nu sunt foarte prietenoase, însă acestea produc vinuri pline de caracter, care merită toată atenția și respectul nostru. Îndeosebi Vranec este soiul lor emblematic, un fel de Fetească Neagră a Macedoniei, deși originar din Muntenegru se simte extraordinar sub soarele macedonean. Soarele îl ajută să acumuleze zahăr mult și să-și clădească întreg caracterul. Cum zahăr se adună din belșug și ei îl vinifică în sec, tăria alcoolică a soiului Vranec, omniprezent în Macedonia, depășește în mod curent 15 procente. Am întâlnit cazuri și cu 17 procente tărie alcoolică. Vinurile sunt bine făcute, cu metode și abordări moderne, cu excepția acelui Plavac Mali care îmbracă o haină mai rustică dar foarte interesantă.

Când a venit vorba despre prețuri, surpriza a fost cel puțin la fel de mare. Prețuri medii de achiziție de 2,5 euro/sticlă, chiar pentru vinurile baricate, ne-au lăsat cu gura căscată. Evident, poate fi vorba și de o politică de prețuri mai agresivă din dorința de a clădi o piață rapid și de a lichida cât mai repede stocurile pentru menținerea unui cash-flow pozitiv după investițiile mari făcute în ultima perioadă. Am plecat de acolo spunându-ne „Uite, dom'le, că se poate!”.

Popova Kula Winery, cramă mică, în inima munților, cu vinuri mari

A doua cramă vizitată a fost chiar Popova Kula, locul unde eram cazați. O cramă aflată la polul opus față de cea prezentată în prima parte a zilei. Am avut ocazia sa îl cunoaștem pe proprietar, pe care nu numai că l-am cunoscut dar ne-am și împrietenit. Un amfitrion desăvârșit, cu o educație solidă primită în SUA, urmată de o carieră prodigioasă în țara sa. Fost președinte de bancă și mai apoi directorul unei agenții guvernamentale pentru dezvoltare, Jordan Trajkov a avut o cu totul altă abordare.

Cu o suprafață totală de aproximativ 50 ha, din care doar 18 cultivate și o producție de aproximativ 150.000 sticle/an,  Jordan Trajkov a ales să-și construiască brandul pas cu pas și să mărească producția treptat, prin plantări succesive pe suprafețe mici.

În același timp, s-a dedicat păstrării “în viață” a unor soiuri aproape pierdute, cum ar fi Zilavka, din care rezultă un vin alb plin de caracter. De remarcat Stanushina, un soi roșu care este vinificat în rose și roșu, care însă uneori suferă o mutație din care rezultă struguri albi. Din aceștia se face un vin alb foarte rar – nu mai erau decât 60 de sticle în stoc din cele 300 produse anul trecut, evident la un preț de cinci ori mai mare decât media celorlalte sortimente, care se situează în jur de 4 euro.

Un alt soi balcanic cultivat la Popova Kula Winery este Prokupac, roșu, pe care l-am întâlnit și la alți producători macedoneni și chiar în Serbia. Nici aici Vranec nu lipsește, având ocazia să degustăm vinul acestui an, direct din tanc, un vin care trebuie ținut minte și căutat peste vreo doi-trei ani.

Pe lângă soiurile locale, la Popova Kula se mai cultivă Sauvignon Blanc (vinul 2014 a fost bine apreciat în cadrul IWCB 2015 unde a câștigat medalia de aur), Cabernet Sauvignon și altele.

Am aflat, de asemenea, cu surprindere că hotelul (33 de camere) construit deasupra cramei, în mijlocul podgoriei, aduce venituri importante, acestea reprezentând peste 70% din cifra de afaceri. De fapt, este una din puținele daca nu chiar singura facilitate de cazare cu specific vini-viticol pe o rază de vreo 60-70 km.

Am degustat toate vinurile despre care am vorbit mai sus, am mâncat bine, ne-am delectat cu muzică autentică cântată de un taraf tradițional. Vă recomand cu căldură să vă opriți la Popova Kula în drum spre Grecia, sau chiar să rămâneți câteva zile și să vizitați și alți producători din zonă.

Tikves Winery, între primele 30 cele mai inovative companii din lume

Și iată că a venit și a doua zi în țara lui Alexandru Macedon, cu alte două crame.

Am început ziua cu un colos al erei iugoslave, pe numele lui Tikves. Cumpărat pe un milion de euro de un om de afaceri care și-a vândut firma de distribuție de bere și răcoritoare cu vreo două sute de milioane și care a înțeles să mai investească încă 30 de milioane după achiziție.

La Tikves Winery, tradiționalul se împletește cu modernul doar în măsura în care tradiționalul este gândit să te lase să vezi o parte din istorie și să te facă să te simți bine. O cramă modernă, cu o capacitate de prelucrare de 40 milioane de sticle/an, mii de hectare de vie în proprietate și achiziții pe măsura setei utilajelor din dotare. Aici am găsit soiuri locale, ca Temianika și nelipsitul Vranec, dar și soiuri internaționale. Prețuri modice în jur de 4-5 euro/sticlă la achiziție, culminând cu vasul amiral al acestui producător, numitul Barovo la prețul de 15 euro sticla, care dacă e să mă întrebați, face toți banii. Aici am avut și surpriza unor distilate bine făcute și decent poziționate ca preț.

Totul s-a desfășurat într-o sală de degustare rustică, cu un șemineu uriaș, unde am ajuns după ce am străbătut sute de metri de pivnițe, trecând pe lângă butoaie de fermentare din lemn vechi de o sută de ani.

Am plecat cu un gust bun de la Tikves, gust dat atât de vinuri, cât și de gustarea frugală dar bine închegată din produse din carne și brânzeturi tradiționale. Ceea ce am văzut ne-a lăsat și lumină în suflet, pentru că am realizat ce se poate face dintr-un vechi combinat comunist, bine direcționat și cu o viziune clară asupra destinației. Poate că nu e întâmplător  faptul că vinificatorul de la Tikves este unul dintre cei mai buni din lume, iar Tikves Winery a fost desemnată în 2008 la Paris ca fiind printre primele 30 cele mai inovative companii de pe glob.

O cramă macedoneană în stare să cucerească iubitorii de vin români – Bovin Winery

Ne-am luat amintirile frumoase și sticlele achiziționate cu noi și am pornit către un alt producător – Bovin, unde am nimerit, spre seară, în mijlocul unei petreceri între prieteni și am fost primiți ca niște prieteni.

Cei doi frați, Kiril și Gjorgji Bogevski, au pus bazele cramei Bovin în 1998 cu o producție de 150.000 sticle, ajungând în prezent la peste 1,5 milioane de sticle produse anual.

Deși îi cunoșteam pe proprietari din timpul unei vizite a acestora la București acum câteva luni și le cunoșteam și vinurile,care de asemenea au obținut rezultate remarcabile la IWCB, nu am putut să nu fiu surprins de ospitalitatea lor și de nivelul calității vinurilor produse de aceștia. Lista este lungă și nu am găsit un singur vin care să mă dezamăgească, voi menționa doar patru nume Venus, Alexandar, Dissan și Imperator. De menționat, că acesta din urmă este chiar favoritul președintelui Macedoniei.

Daca primele două sunt vinuri proaspete, simple dar foarte atrăgătoare la nivelul de preț cu care ne-am obișnuit în Macedonia, ultimele două sunt interpretări ale celebrului de acum Vranec, poziționate la 15, respectiv 20 euro/sticlă. Nu le putem clasifica drept vinuri ieftine, dar calitatea și bucuria oferită este pe măsură.

Pe lângă cele patru vinuri amintite, în larga paletă a ofertei Bovin mai există două etichete pe care  trebuie să le menționez, dar nu știu unde să le așez. Vorbim aici de My Way, un vin care în mod clar nu este destinat comercializării fiind produs în cantități mici deoarece se produce cam la fel ca Amarone. Este din soiul local Vranec și are 17 grade tărie alcoolică, bine tolerate datorită restului de zahăr încă prezent. De aceea, proprietarii preferă să îl bea cu prietenii și pentru că tot nu au stres să îl poziționeze în vreo nișă de piață l-au evaluat la 150 euro/sticlă. Celălalt, pe numele lui de botez ERA este 200 de euro, așa ca să fie masa bogată. Sincer, niciunul dintre ele, la o degustare în orb printre vinuri din aceeași categorie nu ar fi chiar Cenușăreasa, dar încearcă să vinzi astfel un vin de Macedonia!

În opinia mea, Bovin este un nume care, dacă reușește să pătrundă pe piața românească va rămâne imprimat atât în minte, in inimă, cât și pe papilele gustative.

Seara a fost asezonată cu bucate tradiționale și muzică de petrecere cântată la chitară și vocal de judecătorul șef al regiunii Tikves, așa, ca să vedem că justiția știe și altfel. Backing vocals a fost asigurat de un alt comesean autohton, dar și de membrii echipei noastre, care au propus și piese din repertoriul românesc, doar ca să se știe că avem și noi, nicidecum din cauza gradelor dezlănțuite ale prea prețuitului My Way.

Am plecat cu greu de la Bovin, mai mult cu forța deoarece seara proprietarul de la Popova Kula, unde ne era culcușul, trebuia să ne prezinte câțiva parteneri de afaceri de origine americană care urmează să-i promoveze vinurile peste ocean.

Și așa mai trecu o noapte și a venit și ultima zi a periplului nostru macedonean.

Peste 20 de etichete, de la vinuri de masă până la vinuri premium – Stobi Winery

Cum cele din urmă crame incluse în programul nostru se aflau la 100 km distanță, în apropiere de Capitala Skopije, am eliberat camerele la Popova Kula, urmând ca ultima noapte să o petrecem la hotelul cramei Kamnik.

Înainte de a ajunge acolo, am făcut un popas de ajustare la Stobi Winery, după tipicul cu care începusem să ne obișnuim, cinci vinuri și mâncarea însoțitoare, care să ne ajute să le înțelegem mai bine.

Crama, nu mai veche de 6-7 ani, proprietatea unui magnat al oțelului care și-a dorit un loc special și l-a obținut. Stobi este o cramă modernă ca design și tehnologie, cu o capacitate de 4,5 milioane litri dintre care 1,2 milioane destinați fermentării. Majoritatea strugurilor provin din achiziții de la diverși producători din zona viticolă Tikves, care prin cele 12000 ha deține o treime din totalul plantațiilor din Macedonia. Această cramă are în proprietate plantații viticole mult sub capacitatea de prelucrare. Cu peste 20 de etichete, Stobi Winery produce de la vinuri de masă până la vinuri premium. Cu câteva vinuri cuvee interesante, dar și vinuri monovarietal, Stobi oferă produse foarte bine realizate și în mod clar acesta e doar începutul. De remarcat un soi originar din Georgia, vinificat foarte interesant la Stobi. Mă refer aici la R'kaciteli. Vranec este și acesta la el acasă la Stobi. Nici nu este foarte greu ținând seama că peste 50% din soiurile roșii plantate în Macedonia sunt reprezentate de acest soi cu un mare potențial.

Și crama Stobi ne oferă vinurile în același registru de preț pe care deja îl considerăm normal în Macedonia și oriunde în lume (1,5 – 2 – 4 euro/sticlă).

Chateau Kamnik a încheiat periplul prin cramele din Macedonia

Iată-ne îmbarcați în mașini, îndreptându-ne spre ultima probă specială a turului nostru – Chateau Kamnik. Am ajuns în mai puțin de 45 de minute și ne-am găsit într-un loc cu o perspectivă frumoasă asupra orașului. Un hotel de 4 stele, așezat pe unul din dealurile ce înconjoară Capitala Macedoniei. Ne-am cazat și cum degustarea era programată mai spre seară am plecat spre Capitală, aflată la doar zece minute de mers cu mașina. Aș descrie orașul ca fiind plin de viață, cu terase și restaurante pline, dar într-un anumit sens halucinant. Statui ale unor personaje din diverse epoci și domenii, privindu-te mai vesel sau mai trist de peste tot, într-un amalgam eterogen și amețitor. Cu timpul ne-am obișnuit, dar sincer, nu știu dacă la a doua vizită aș reuși să înțeleg mai mult, eventual să mă obișnuiesc până a le ignora.

După un prânz târziu, aproape o cină luată mai devreme, ne-am îndreptat spre cramă. Chateau Kamnik este probabil cel mai mic dintre producătorii pe care i-am vizitat. Cu o producție puțin peste 100.000 de sticle anual, dispune de plantații proprii amplasate pe dealurile din jurul capitalei, dar achiziționează struguri și de la anumiți cultivatori atent selectați, pentru a fi siguri de rezultatele finale, sau cel puțin asta își doresc. Crama, un amestec bine balansat de tradițional și modern se află în imediata vecinătate a hotelului, la nici cinci minute de mers pe jos, cu o priveliște minunată asupra orașului Skopije. Proprietarii, cu activități în domeniul cinegetic, de unde și modul în care este amenajat și decorat hotelul, au ales să producă vinuri în gama premium și super premium. Se acordă atenție detaliilor, de la faza de recoltare, procesul de vinificare până la sticle și etichete. Evident, toate astea conduc către prețuri mult peste medie nesusținute de toate vinurile prezentate în cadrul degustării. Totuși, nu se poate spune ca realizările acestei mici crame nu sunt remarcabile în ansamblul lor. Un aspect interesant, Kamnik este singurul loc din cele șase vizitate în care restaurantul propriu oferă o selecție foarte bună de vinuri, atât  domestice cât și străine, pe lângă vinurile proprii bineînțeles.

Pot spune fără nicio reținere că întreg traseul nostru, organizat de Dimitar Anastasovski, cu sprijinul Ambasadei Macedoniei la București a fost fără greșeală și ne-a dat ocazia să facem cunoștință cu această mică țară atât de apropiată nouă din multe punte de vedere și mai cu seamă cu acest domeniu drag multora dintre noi.

Așa s-a încheiat o experiență minunată pe care vă sugerăm să o încercați. Până la urmă este o călătorie ca de la București la Timișoara dar mai rapidă, cu condiția să nu greșiți drumul.

Nici prea târziu, nici prea devreme
Experienţa prin care au trecut fermierii în toamna anului trecut le-a reamintit de rigoarea cu care trebuie tratată fiecare verigă tehnologică şi mai ales acelea care pot compensa din efectele influenţei factorilor climatici.
Mă refer aici la faptul că anul trecut majoritatea fermierilor au întârziat efectuarea lucrărilor de bază ale solului, datorită faptului că au aşteptat precipitaţii care ar fi putut îmbunătăţi semnificativ calitatea lucrărilor de pregătire a solului pentru culturile de toamnă şi în mod special pentru rapiţă. Acest lucru a condus la efectuarea unor lucrări târzii şi de proastă calitate, cu consumuri mari de combustibil, care, în final, au generat premize nu prea bune pentru culturile de toamnă.
Prin urmare, pentru culturile de rapiţă de toamnă, momentul semănatului şi calitatea patului germinativ, corelate cu lipsa apei din sol, au condus la răsărirea foarte târzie a culturilor de rapiţă sau în cazurile cele mai grave la nerăsărirea ei sau la o răsărire foarte neuniformă.
Astfel, în acestă toamnă, au fost mulţi fermieri care au ales varianta de a semăna foarte devreme atât rapiţa, cât şi grâul. Acest lucru a generat dezvoltarea în foarte multe cazuri a culturii de rapiţă până la stadiul de peste 20 de frunze la momentul la care intră în iarnă, fapt care pune unele semne de întrebare în ceea ce priveşte capacitatea de toleranţă la ger pentru aceste culturi.
O șansă pentru grâul semănat târziu
Tot ca o caracteristică a acestui an, sunt destule cazuri în care culturile de rapiţă şi grâu s-au semănat târziu, aceasta întâmplându-se în zona Moldovei în special şi în sudul ţării, unde precipitaţiile au putut asigura condiţiile optime de răsărire, însă aceste culturi intră nepregătite în iarnă. Având în vedere că grâul poate avea şanse mai mari de a trece peste iarnă, datorită, în special, caracteristicilor de specie (şi anume a capacităţii de înfrăţire şi practic de recuperare parţială a pierderilor de densitate suferite peste iarnă), fermierii trebuie să gestioneze această situaţie prin aplicarea de măsuri menite să protejeze şi să crească toleranţa la ger a culturilor întârziate de grâu.
Una dintre măsurile recomandate este aceea de a folosi pentru culturile întârziate, în toamnă, sau la reluarea vegetaţiei, în primăvară, produse care să stimuleze dezvoltarea cu precădere a sistemului radicular al plantelor.
Un produs formulat special în scopul creşterii şi dezvoltării sistemului radicular este NUTRION RADIX®, îngrăşământ complex special formulat pentru a stimula dezvoltarea rădăcinii şi implicit a întregii plante.
Compania Procera Agrochemicals România comercializează pe piaţa din România îngrăşământul complex biostimulator NUTRION RADIX®, special formulat pentru culturile de toamnă - rapiţa şi grâu, dar şi pentru culturile de primăvară - porumb şi floarea-soarelui.
NUTRION RADIX® este un îngrăşământ şi biostimulator foliar, din grupa produselor moderne complexe. Datorită efectului deosebit asupra creşterii şi dezvoltării sistemului radicular, a fost special formulat pentru culturile cu risc de înrădăcinare superficială (grâu, rapiţă şi porumb).
Produsul este formulat în principal pe bază de extract concentrat de alge marine, acizi humici şi substanţe cu efect stimulator. Are un conţinut remarcabil de substanţe regulatoare de creştere naturale, cum ar fi: citokinine, gibereline, acizi alginici, humici şi fulvici, auxine, 50-60 microelemente, 20 aminoacizi, substanţe antibiotice ş.a.
Efecte bune NUTRION RADIX® are
Produsul NUTRION RADIX® are o formulare deosebită, urmărind obţinerea unor efecte sinergice ale compuşilor săi asupra producţiei şi calităţii acesteia, asupra creşterii vitalităţii şi imunităţii plantelor.
Aplicarea acestui produs determină:
intensificarea dezvoltării sistemului radicular al plantelor; NUTRION RADIX®, creşte de 2-3 ori masa de rădăcini, vigoarea acestora şi implicit volumul de sol explorat;
creşterea rezistenţei la ger; aplicarea NUTRION RADIX®, prin prezenţa betainelor, pe lângă o mai bună înrădăcinare a plantelor, aduce un aport de zaharuri organice în celulele plantelor, micşorând considerabil riscul de îngheţ al acestora, transferând practic toate proprietăţile caracteristice ale algelor;
creşterea rezistenţei la secetă; sistemul radicular fortificat prin aplicarea NUTRION RADIX®, a polizaharidelor naturale polimerizate, asigură o mai bună aprovizionare cu apă a plantelor;
intensificarea formării membranelor celulare, precum şi a multiplicării acestora; NUTRION RADIX®, prin substanţele biostimulatoare pe care le conţine, asigură o creştere viguroasă a plantelor, o acumulare şi fixare mai bună a calciului şi proteinelor în peretele celular;
o mai bună termostabilitate a membranelor celulare; structura bine definită a membranelor şi pereţilor celulari determinată de aplicarea NUTRION RADIX®, asigură o rezistenţă şi o flexibilitate sporită a acestora la variaţiile de temperatură;
accelerarea fotosintezei; NUTRION RADIX®, prin extractul de alge pe care îl conţine, acţionează ca un catalizator în folosirea eficientă a energiei solare;
creşterea concentraţiei de antioxidanţi (polifenoli), dar şi de clorofilă din frunze; aplicarea NUTRION RADIX® determină stimularea creşterii naturale a plantelor;
o mai bună pornire în vegetaţie, extrem de benefică în competiţia cu buruienile; este datorată influenţei NUTRION RADIX® atât asupra creşterii şi dezvoltării sistemului radicular, cât şi a părţii aeriene;
întârzierea proceselor de îmbătrânire a plantelor;
efecte deosebite în cazul culturilor de rădăcinoase şi bulboase pe soluri nisipoase, mai puţin fertile;
creşterea capacităţii plantelor de a utiliza la maximum rezervele solului; diversele componente ale NUTRION RADIX®, printre care şi acizii fulvici, stimulează permeabilitatea celulară şi în consecinţă capacitatea acestora de a absorbi o cantitate mai mare de apă şi elemente nutritive.

Aplicarea produsului NUTRION RADIX®, respectând particularităţile pe care le generează culturilor de toamnă, poate face diferenţa între profitabil şi neprofitabil. Doza de 1,5 l/ha aplicată în stadiul de 4 frunze la rapiţă şi 2-3 frunze la grâu, când gradul de acoperire al solului cu plante este de peste 40%, poate determina creşterea toleranţei la ger până la nivelul unei culturi semănate şi răsărite în perioada optimă.
De asemenea, aplicarea produsului NUTRION RADIX®, în primăvară, pentru culturile de grâu afectate de ger, poate stimula înfrăţirea şi recuperarea în bună măsură a densităţii.

Una dintre cele mai periculoase boli, făinarea viţei de vie, poate să apară în această perioadă. Făinarea este produsă de ciuperca numită Uncinula necator, boala făcându-şi apariţia primăvara, manifestându-se pe parcursul întregii perioade de vegetaţie, până toamna târziu. Agentul patogen atacă toate organele aeriene ale plantei: frunze, lăstari ierbacei, ciorchini, boabe. Se recomandă următoarele măsuri profilactice: lăstarii atacaţi trebuie să fie distruşi prin ardere, iar butucii puternic infectaţi, ce constituie focare de infecţie, trebuie să fie scoşi şi arşi; aplicarea corectă a lucrărilor de întreţinere; aplicarea corectă a îngrăşămintelor, evitându-se excesul de azot. Trebuie avută în vedere aplicarea tratamentelor chimice, la avertizare, în funcţie de elementele de biologie ale patogenului, fazelor de evoluţie ale viţei de vie, dar şi de condiţiile climatice. Specialiştii în protecţia plantelor recomandă pentru combaterea făinării aplicarea a 4-6 tratamente, în funcţie de presiunea de infecţie. Pentru acest lucru, ALCEDO vă recomandă o gamă largă de fungicide, cum sunt: Bumper 250 EC, Falcon 460 EC, Flint Max 75 WG, Folicur Solo 250 EW, Karathane Gold 350 EC, Kumulus S, Manoxin C50 PU si Manoxin M60 PU, Mystic 250 EC, Orius 25 EW, Ortiva 250 EC, Postalon 90 SC, Stroby DF, Sulphur 80 WG, Systhane Forte, Talendo, Topas 100 EC, Topsin 500 SC, Universalis 593 SC.

Luna iunie este cunoscută în popor ca luna cireşelor sau sub denumirea de Cireşar sau Cireşel. Practic, cu luna iunie trecem calendaristic în sezonul de vară, dar totodată trecem şi la strânsul primelor roade ale câmpului. Lucrările prezentate mai jos constituie repere orientative pentru cititorii noştri şi nu exclud posibilitatea efectuării de alte lucrări în cadrul acestor culturi. Fiecare agricultor, în funcţie de cultura pe care o are, de suprafeţele pe care le deţine şi în funcţie de condiţiile climatice, profitând mai ales de faptul că ştie bine terenul pe care îl lucrează, va decide ce este mai corect de făcut pentru ferma sa.

Înainte de a trece la lucrările din prima lună a sezonului cald, facem câteva precizări cu referire la perioada de primăvară parcursă până la publicarea materialului de faţă.

Majoritatea culturilor agricole din toamnă sunt întârziate din punct de vedere vegetativ cu aproximativ 10 - 14 zile faţă de perioada normală de vegetaţie. Întârzierea este în primul rând din cauza temperaturilor mai scăzute întâlnite pe parcursul lunilor aprilie şi mai. Spre exemplu, la cultura rapiţei, declanşarea înfloritului a fost întârziată, plantele au avut în primăvară o creştere încetinită, ramificaţiile florifere au apărut mai târziu, iar distanţa dintre flori (dintre silicve) este mai mică decât de obicei. Toate acestea sunt consecinţe ale temperaturilor mai scăzute decât în mod normal întâlnite în lunile de primăvară.

În ce priveşte culturile de primăvară, semănatul s-a încheiat mai târziu în anumite zone, decât epoca optimă recomandată, datorită în principal ploilor survenite în lunile aprilie şi mai. Aceste ploi, pe de o parte, au decalat efectuarea semănatului culturilor de porumb şi floarea-soarelui mai târziu, iar pe de altă parte, pe anumite suprafeţe ploile au determinat formarea crustei care a dus în unele cazuri la compromiterea culturilor şi la un cost suplimentar de reînsămânţare a acestora. De pildă, la grâu, persistenţa acestor ploi a determinat creşterea agresivităţii agenţilor patogeni şi în special a făinării.
Intervenţiile pentru protejarea culturilor agricole (tratamente şi erbicidare la grâu; erbicidare la porumb şi floarea-soarelui etc) au fost făcute în anumite zone cu întârziere de peste 10 zile.

Toate aceste fenomene meteorologice au determinat în general efectuarea unor lucrări agricole cu întârziere şi chiar au generat creşterea preţului de execuţie al acestora.

Revenind la calendarul agricol al lunii iunie, trebuie să precizăm că agricultorii trebuie să pregătească combinele pentru recoltare. Se vor verifica spaţiile de depozitare (acolo unde este cazul), mijloacele de transport şi se vor face primele tranzacţii de vânzare a recoltei. Dacă pentru orz marea majoritate a fermierilor pregătesc spaţiile de depozitare în ferme sau silozuri, pentru sămânţa de rapiţă, de cele mai multe ori se încheie contracte directe de livrare. Practic, rapiţa, datorită seminţelor cu un conţinut mai mare de ulei se va vinde imediat după recoltare.
Luna iunie deschide sezonul campaniei de vară, campanie prin care se trece la recoltarea orzului şi rapiţei, se pregăteşte  recoltarea  grâului şi se continuă celelalte activităţi specifice  plantelor prăşitoare. În prezentarea de mai jos încercăm să atingem câteva lucrări esenţiale care se vor desfăşura în cadrul acestei luni, la următoarele culturi: rapiţă, orz, grâu, porumb şi floarea-soarelui.
Rapiţa

Pentru  rapiţă, iunie (a doua jumătate a lui iunie) reprezintă luna în care această cultură se recoltează. Pregătirea recoltării culturii de rapiţă este prioritatea principală a fermierilor. În vederea desfăşurării în bune condiţii a recoltării trebuie luate în considerare următoarele aspecte:

-    Verificarea combinelor din punct de vedere tehnic (montarea echipamentului de recoltare, pregătirea şi montarea cuţitelor laterale, verificarea reglajelor care se pot face înainte de intrarea în lan, verificarea etanşeităţii combinei etc);

-    Verificarea utilajelor cu care se va transporta producţia din câmp la siloz. Având în vedere că gradul de curgere al seminţelor de rapiţă este ridicat, trebuie precizat că orice îmbinare necorespunzătoare la mijloacele de transport reprezintă o pierdere de producţie pe durata transportului. De asemenea, camioanele de transport trebuie dotate cu prelată pentru acoperirea producţiei pe durata deplasării. În caz contrar, vântul puternic sau viteza mai mare de deplasare poate să diminueze producţia din maşină;

-    Fermierii care au în cultură soiuri, în vederea reducerii gradului de scuturare până în momentul recoltării, este bine să aplice un adjuvant de protecţie al silicvelor cu aproximativ trei săptămâni înainte de începerea efectivă a lucrării. Acest adjuvant formează o pelicula de protecţie în jurul silicvelor şi menţine silicva închisă. Important de ştiut la aplicarea acestor produse este faptul că ele trebuie să îmbrace complet silicva. Altfel,  acolo unde pe silicve avem întreruperi de produs, acestea vor crăpa. Adjuvanţii se pot aplica fără probleme şi în cazul hibrizilor, dar la majoritatea hibrizilor silicvele sunt mai puţin dehiscente decât în cazul soiurilor;

-    Recoltarea culturii se poate începe de la umiditatea de 11-12%, dar depinde foarte mult de condiţiile climatice din perioada respectivă, precum şi de modul în care arată cultura, cât şi de dotarea tehnică a fermierului. Dacă se întârzie recoltatul peste perioada optimă şi plantele de rapiţă ajung la supracoacere, pierderile de producţie prin scuturare vor fi mult mai mari;

-    Sămânţa de rapiţă cu umiditate mai mare de 11% trebuie trimisă după recoltare imediat la siloz, unde se poate asigura o ventilaţie corespunzătoare (în unele cazuri chiar o uscare) şi o condiţionare pentru eliminarea resturilor vegetale. De multe ori aceste resturi vegetale cresc umiditatea seminţelor. Dacă totuşi se intenţionează ţinerea seminţei în fermă, este bine ca aceasta să se depoziteze sub şoproane care au o ventilaţie naturală bună, în strat subţire de aproximativ 15 – 20 cm. Sămânţa trebuie lopătată manual sau mecanic până când umiditatea scade sub 10%.
Orz

În aceasta lună, înainte sau după recoltarea rapiţei se va efectua şi recoltarea orzului.

După felul în care arată culturile de orz la această dată, cred că practic vom avea o suprapunere la recoltare. Atât rapiţa, cât şi orzul vor fi recoltate în paralel.

Pentru cultura orzului, alegerea momentului optim de recoltare trebuie să aibă în vedere două aspecte importante:

- Recoltarea cu pierderi cât mai mici de producţie. Aceste pierderi pot fi datorate atât scuturării (o recoltare târzie), cât şi treieratului incomplet (o recoltare timpurie).

- Umiditatea de recoltare. În mod normal când avem suprafeţe mici de orz şi orzoaică putem foarte bine recolta la umiditatea de 14% (bineînţeles trebuie luată în calcul şi evoluţia climatică din perioada de recoltare). La această umiditate sămânţa se păstrează fără probleme. În schimb, dacă avem suprafeţe mai mari de orz, recoltatul poate începe mai devreme, atunci când umiditatea în boabe a ajuns la 16-17%. Este ştiut faptul că dacă umiditatea orzului scade în lan sub 11%, creşte puternic riscul de a avea pierderi de recoltă prin scuturare.

Grâu

În perioada următoare, culturile de grâu vor  trece prin mai multe etape: de înspicare, de înflorire şi de formare a boabelor. Dar, aceste etape variază foarte mult de la un soi la altul şi de la o zonă la alta.

În iunie, la cultura grâului se va continua (acolo unde este nevoie) cu efectuarea tratamentelor foliare pentru combaterea bolilor. Normal în această perioadă se aplică şi ultimul tratament de combatere a bolilor, în special al bolilor spicului (fuzarioza, înegrirea spicelor). Tratamentul are rolul şi de a menţine frunza stindard verde pe o perioadă cât mai lungă de timp. Această frunză are un rol important în obţinerea unor boabe cu greutate mai mare (MMB-ul mare) şi de bună calitate. Pentru protejarea cu eficienţă sporită a culturilor de grâu, în vederea alegerii celor mai bune produse de tratare este bine a se consulta cataloagele firmelor distribuitoare de pesticide din zonă.

Odată cu aplicarea fungicidelor se pot aplica şi o serie de insecticide, în special pentru combaterea adulţilor şi a larvelor de ploşniţa cerealelor, a viermelui roşu al paielor, a cărăbuşeilor şi a altor tipuri de insecte. Dintre acestea cel mai puternic atac în perioada de înflorire şi formare a boabelor este dat de ploşniţa cerealelor. În cazul în care atacul apare şi se manifestă după apariţia spicului, atacul se va putea observa la baza spicului sau chiar la baza spiculeţelor. În acest caz, spicul în totalitatea lui sau spiculeţele atacate se usucă forţat şi fenomenul se observă în lan ca o albire a spicelor sau spiculeţelor. Datorită pierderilor importante produse de această insectă, se recomandă ca tratamentele să se efectueze în mod obligatoriu atunci când avem 5 exemplare/m2 (PED = 5 exemplare/m2).  În funcţie de dăunătorul pe care vrem să-l controlăm şi de perioada de aplicare se vor utiliza numai insecticide avizate recomandate de firmele de specialitate.

Porumb

În iunie, fermierii vor continua cu întreţinerea culturilor de porumb şi numai unde este cazul se va interveni şi cu alte lucrări mai deosebite (poate o lucrare de rărire a plantelor - pentru fermierii mici, poate o lucrare de combatere a excesului de umiditate etc).

Principala lucrare de întreţinere a culturii porumbului este dată de combaterea buruienilor. Această lucrare se poate face atât pe cale chimică, cât şi mecanică, caz în care odată cu combaterea buruienilor se face şi o afânare superficială a solului şi eventual (acolo unde este posibil) o aplicare de îngrăşăminte chimice. În mod normal, aplicarea în vegetaţie a erbicidelor se poate realiza atunci când plantele de porumb au între 2 şi 6 frunze adevărate, dar momentul aplicării depinde foarte mult de substanţa activă utilizată (erbicidul folosit) şi de stadiul de dezvoltare al buruienilor.

Având în vedere condiţiile climatice din acest an, buruienile au avut o dezvoltare explozivă. În funcţie de momentul aplicării, de gradul de îmburuienare, de frecvenţa buruienilor şi de spectrul de buruieni dominante, se va alege erbicidul care va avea cel mai bun control asupra buruienilor. În cazul combaterii buruienilor dicotile din cultura de porumb, fermierul are la alegere o gamă variată de produse. În cazul buruienilor monocotiledonate, numărul produselor omologate la cultura porumbului, cu aplicare în vegetaţie, este mai mic şi majoritatea au ca substanţe active produse ca: fluroxipir, nicosulfuron, rimsulfuron, tropramezon etc (a se consulta lista produselor omologate). Pentru hibrizii de porumb de tipul “CTM” cu rezistenţă  la cicloxidim se pot aplica aceste erbicide până la stadiul de 6 frunze. Aplicate şi în faza mai avansată a culturii de porumb (6 - 8 frunze) de obicei nu produce efecte de fitotoxicitate, dar datorită foliajului mai mare, gradul de combatere a buruienilor monocotile este mai redus.

Floarea-soarelui

Fermierii vor continua efectuarea lucrărilor de întreţinere la culturile de floarea-soarelui. Pe primul plan rămâne combaterea buruienilor atât pe cale chimică, dar şi mecanică.

Referitor la combaterea buruienilor pe cale chimică, aceasta se face diferenţiat în funcţie de sistemul de cultură. Astfel: la hibrizii normali, clasici, combaterea buruienilor monocotile este relativ simplă şi fără costuri prea mari şi se efectuează cu erbicide pe bază de cicloxidim, cletodim, fenoxaprop-p-etil, fluazifop-p-butil, quizalofop-p-ethyl, quizalofop-p-tefuril, propaquizafop etc. O problemă deosebită este dată de controlul buruienilor dicotile. În cazul unui asolament corespunzător şi al unei tehnologii de cultură adecvate cu erbicidare la pregătirea patului germinativ sau în preemergenţă, buruienile dicotile pot fi ţinute sub control.

La floarea-soarelui semănată în cele două sisteme noi de cultură, sistemul clearfield şi sistemul expres - cu hibrizi recomandaţi în aceste sisteme - contribuie la controlul în mare măsură a buruienilor dicotiledonate. De fapt, scopul principal pentru care fermierii noştri s-au orientat spre aceste sisteme noi de cultură a fost necesitatea combaterii buruienilor problemă din cultura de floarea-soarelui. În acest caz, important este să se ţină cont de perioada de aplicare a erbicidului. Normal, aceste erbicide se aplică atunci când planta de cultură are între 4 şi 6 frunze adevărate. La hibrizii cu rezistenţă la imazamox, aplicarea acestui erbicid în faza de 6 - 8 frunze ale plantei de floarea-soarelui controlează foarte bine şi toate speciile de orobanche (Orobanche spp) din România.

Din punct de vedere al combaterii buruienilor pe cale mecanică, fermierii, în funcţie de gradul de îmburuienare a culturii, pot face una până la două praşile mecanice. Pe lângă combaterea buruienilor, praşila mecanică are şi rolul de afânare superficială a solului. Concomitent cu lucrarea de afânare a solului pot fi aplicate şi unele îngrăşăminte chimice.

Mihai M.

Producătorii agricoli pot depune cererea de acord prealabil pentru finanţarea prin rambursare pentru motorina utilizată în agricultură pentru anul 2011 până la data de 31 decembrie 2010.

Cererea de acord prealabil pentru finanţare prin rambursare se depune la centrul judeţean al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA). Prin această cerere, beneficiarii estimează cantitatea de motorină care va fi utilizată în anul 2011 la efectuarea lucrărilor mecanizate în agricultură, respectiv în sectoarele vegetal, zootehnic şi îmbunătăţiri funciare şi pentru care solicită trimestrial ajutorul de stat.

Precizăm că, până în prezent, au fost depuse 200 de cereri de acord prealabil pentru finanţarea prin rambursare.
După obţinerea acordului prealabil, emis de către APIA, beneficiarii trebuie să depună la centrele judeţene APIA o cerere trimestrială pentru ajutorul de stat prin rambursare a diferenţei de acciză.

Cererea se depune până la finele lunii următoare trimestrului pentru care se solicită rambursarea şi este însoţită de o situaţie centralizatoare privind cantităţile de motorină achiziţionate în trimestrul respectiv, precum şi de documentele prevăzute de Ordinul 126/2010 cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit HG 408/2010, pentru motorina utilizată la efectuarea lucărilor mecanice în agricultură se stabileşte o acciză redusă de 21 euro/1000 litri. Diferenţa dintre acciza standard şi cea redusă se acordă ca ajutor de stat sub formă de rambursare.

Informaţii suplimentare

Categoriile de beneficiari ai ajutorului de stat pentru motorina utilizată în agricultură:

1. producătorii agricoli, persoane fizice autorizate, întreprinderile individuale şi cele familiale constituite potrivit  O.U.G. nr. 44/2008 şi/sau persoane juridice, grupuri de producători recunoscute, inclusiv recunoscute preliminar, sau organizaţii de producători recunoscute, după caz, care sunt înregistraţi în Registrul agricol, Registrul fermelor, Registrul plantaţiilor viticole, alte evidenţe funciare, care exploatează terenuri agricole, individual sau în forme de asociere conform legislaţiei în vigoare, în scopul obţinerii producţiei agricole;

2. organismele/organizaţiile de cercetare, respectiv universităţile, institutele şi staţiunile de cercetare - dezvoltare din domeniul agricol, indiferent de statutul lor juridic sau de modul lor de finanţare, al căror scop principal este de a realiza cercetare fundamentală, cercetare industrială sau dezvoltare experimentală şi de a-şi face cunoscute rezultatele prin predare, publicare sau transfer de tehnologie;

3. întreprinderile mici şi mijlocii care desfăşoară activitatea în domeniul producţiei primare agricole, definite conform Legii nr. 346/2004 şi prevederilor anexei I la Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008;

4. organizaţiile de îmbunătăţiri funciare şi federaţiile de organizaţii de îmbunătăţiri funciare înscrise în Registrul naţional al organizaţiilor de îmbunătăţiri funciare şi Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare, aşa cum sunt definite în Legea îmbunătăţirilor funciare nr. 138/2004, republicată, cu completările ulterioare.

A venit vremea faptelor. A trecut de mult răgazul lăsat noii conduceri a MADR, conform înţelegerii cu organizaţiile profesionale şi sindicatele din agricultură, pentru a începe să ofere ”răspunsuri” la cerinţele producătorilor agricoli.

Surprinzător sau nu, ministrul, Valeriu Tabără, a găsit o serie de legi începute şi lăsate neterminate, altele, chipurile, legiferate dar, cum ne-a obişnuit ”fosta” echipă minune de la conducerea ministerului, încă netrimise la Bruxelles pentru aprobare ori cu aşa-zise întâlniri de lucru cu producători din toate sectoarele în care chipurile se negocia ceva.

Toate discuţiile începute cu ”nu se poate” şi încheiate, cum era şi firesc, în coadă de peşte, că doar era vorba de ”nimicuri” gen plăţile la hectar, plăţile la bovine sau plăţile la ovine şi caprine.

Cât despre plăţile la hectar, încă nu se ştie suma pe care fermierii o vor primi. Prima strigare - 80 de euro, apoi 117 şi ultima vreo 130 de euro. Se poate spune că, uşor, uşor, declaraţiile încep să se apropie de adevărata sumă aşteptată de agricultori şi negociată la aderare cu Bruxelles-ul.

Necunoscută este şi suma pentru PNDC – ul la bovine, suma stabilită pentru 2010 prin negociere cu UE este doar o iluzie, cum iluzie a ajuns ajutorul pentru ciobani, 10 euro în loc de 17.

Noiembrie este luna în care sunt aşteptate faptele.

Marea realizare privind bunăstarea la porc şi pasăre va primi răspunsul către mijlocul lunii de la Comisia Europeană, unul incert, cel puţin până în acest moment. Cât despre cum se va aplica, cine va beneficia de ajutor şi pentru ce fel de ”investiţii”, rămâne de desluşit abia după aprobare.

Luna aceasta sperăm să auzim câte ceva şi despre plăţile în avans care chipurile trebuiau începute din 15 octombrie. 37,85 euro/ha nu-s mulţi bani, puţini faţă de nevoile agricultorilor români trecuţi prin secetă, inundaţii, fără posibilităţi de creditare, cu dobânzi mari şi insuficiente garanţii.

Tot acum are loc şi aşteptatul anunţ privind PAC-ul după 2013 al comisarului pentru agricultură Dacian Cioloş. Securitatea alimentară, folosirea durabilă a resurselor naturale şi menţinerea echilibrului regional sunt în principal obiective care vor fi urmărite şi în viitor. Sprijinirea fermelor comerciale mici care contribuie la menţinerea vitalităţii zonelor rurale şi a peisajelor constituie un proiect realizabil în viitorul PAC. Vor fi propuse măsuri simple şi accesibile de sprijin pentru fermele mici, astfel încât acestea să fie capabile să păstreze forţa de muncă ocupată în zonele rurale.

Evident, cu toţii aşteptăm, cel puţin agricultorii români, ca bugetul destinat plăţilor directe să nu fie diminuat.

Tot în noiembrie, la INDAGRA Farm, va începe să emită, cu un program special dedicat acestui eveniment, Agrochannel TV – televiziunea satului românesc. Singurul post şi primul de acest fel din România, ale cărui programe sunt dedicate agriculturii şi dezvoltării rurale. Aici vor putea fi urmărite emisiuni informative, reportaje şi dezbateri realizate de jurnalişti profesionişti cu experienţă în acest domeniu aflat, e drept, în mare suferinţă în această perioadă.

Tradiţiile româneşti şi muzica populară românească îşi vor regăsi spaţiul şi locul cuvenite pe un astfel de post de televiziune şi, în fine, tot de luna aceasta, Gazeta Fermierului a devenit Revista Fermierului, cu spaţiu mult mai generos, cu mai multe posibilităţi de acoperire a tuturor sectoarelor din agricultură, în care veţi găsi informaţii complete de tehnică agricolă, informaţii şi dezbateri din pomicultură, legumicultură, viticultură, zootehnie sau despre evenimentele interne şi internaţionale care au avut sau vor avea loc. Oricum, surprizele nu se vor opri aici. Citiţi-ne şi luna viitoare şi vom avea şi alte veşti la fel de bune. Parafrazând deja de acum zicala „Iarna nu-i ca vara”, „Nici Gazeta, ca Revista”.