Se întâmplă ca ajutoarele financiare destinate producătorilor agricoli să se acorde după regula „primul venit, primul servit”. Acest mod de împărțire a banilor naște frustrare, îi împinge pe cei cărora li se adresează măsurile de susținere către deznădejde, descurajare, dă naștere chiar dușmăniei. Potențialii beneficiari ai sprijinului financiar ajung să nu mai vorbească unii cu alții, să se ascundă, de teamă că nu prind subvenția se evită, nu se mai sfătuiesc. În agricultura autohtonă, asocierea stă sub umbra neîncrederii, iar un criteriu ca „primul venit, primul servit” îi îndepărtează și mai mult pe producători de unire, îi transformă în „animale de pradă” pe niște oameni care muncesc din greu, care se înțeleg, care au o bună vecinătate.

Da, se întâmplă ca însuși statul să-și arunce cetățenii în prăpastie, să-i condamne la nefericire, să le sărăcească sufletele și buzunarele.

Măsura „Microgranturi în domeniul agroalimentar” este un exemplu recent. Ajutorul financiar nerambursabil sub formă forfetară, de 5.000 euro/beneficiar pentru capital de lucru, a fost anunțat de ceva vreme de autorități, iar mass-media a preluat informațiile furnizate de stat. În rest, despre acest sprijin s-a vorbit pe la colțuri, cam așa: „Nu mai spune și altcuiva, dacă vrei să prinzi banii”.

A venit momentul depunerii cererilor de finanțare, 27 mai 2022, moment anunțat pe 25 mai, înscrierile pentru măsura „Microgranturi în domeniul agroalimentar” încheindu-se pe 31 mai a.c. Cererile se finanțează în ordinea depunerii. Fondurile alocate sectorului agroalimentar pentru capital de lucru s-au epuizat rapid, numărul celor care au aplicat online pentru obținerea granturilor în nici jumătate de oră a ajuns la 10.000, după această cifră nemaifiind bani.

Poate unii veți zice că agricultorii tot stau cu mâna întinsă. Totuși, lucrurile nu-s atât de simple. Consumatorul vrea să cumpere produse românești, și nu oricum, ci de calitate și la prețuri cât mai accesibile. Ei, bine, în România de azi este imposibil, deoarece producătorul agricol nu își permite să producă ieftin. Asta și din vina statului, a guvernanților, a clasei politice, a faptului că nu avem strategii, că nu există stabilitate, că în mod real nu suntem guvernați de peste 30 de ani. Altă discuție. De aceea, producția locală are nevoie de ajutor, cu atât mai mult cu cât mare parte din bani vin de la Uniunea Europeană, statului român revenindu-i împărțirea ajutoarelor.

Cum era bine sau corect să se procedeze? Suma totală să se împartă la toți aplicanții după terminarea perioadei de depunere a cererilor, cred unii. Mie mi se pare că ar fi fost corect să se verifice câți au nevoie de banii respectivi și să se bugeteze suma necesară. Corectitudine, un cuvânt străin politicienilor...

Mai spun o nefăcută, ca la români. Fix în seara care a precedat ziua depunerii cererilor de finanțare, s-au schimbat regulile jocului. După ce producătorii au luat cu asalt notariatele, la înscrierea pentru obținerea granturilor n-a mai fost nevoie de procură notarială.

Închei cu opinia unui producător agricol, legumicultor.

Marian Antonie: „Înainte de toate, țin să vă spun că sunt unul din cei 10.000 de cetățeni care au reușit să depună cererea în timp util, astfel încât să pot beneficia de cei 5.000 de euro, pentru capital de lucru. Cum este și firesc, au fost stabilite criterii de eligibilitate pe care le înțeleg, atât cât pot. Ce nu înțeleg este criteriul primul venit, primul servit, care naște discriminare, frustrare și furie. Nu reușesc să-mi explic cum se poate ca într-un stat membru UE, în anul 2022, un cetățean român este pus în situația de a alege între a duce copiii la școală și a sta în fața calculatorului pentru a pândi deschiderea sesiunii de depunere a cererilor de acordare a microgranturilor. Sunt doar 10.000 de locuri pentru zeci de mii de fermieri activi. Să presupunem că eligibili pentru accesarea microgranturilor sunt doar 10.001 fermieri. Cum să-ți pierzi dreptul la sprijin doar pentru că ai prins roșu la semafor și nu ai ajuns la timp în fața calculatorului? De ce fermierul 10.001, îndeplinind toate criteriile de eligibilitate, pierde banii pentru ca nu a ajuns la timp în fața calculatorului sau pentru că alți fermieri au fost mai sprinteni? Nu pot să nu mă întreb de ce mie mi se cuvin cei 5.000 de euro pentru care am reușit să depun cererea la ora 10:09, iar alt cetățean, agricultor care muncește la fel ca mine sau poate chiar mai mult, nu beneficiază de nimic pentru că a depus cererea șapte minute mai târziu, adica la ora 10:16, când era deja depășit plafonul de 10.000 de beneficiari. Îmi pare cel puțin inconștiență din partea guvernanților, pentru că vorbim de securitatea alimentară a țării. Imaginați-vă că anul viitor vor mai fi doar 10.000 de producători agricoli! Doar primii 10.000 care au reușit să se înscrie la microgranturi vor mai produce. Voi, guvernanții, aveți instrumentele necesare pentru a calcula dezastrul. Calculați, conștientizați și data viitoare fiți responsabili, pentru că așa cum procedați acum tăiați craca de sub picioarele noastre, ale tuturor! Producătorul trebuie să producă cu spor și pasiune, legiuitorul să îl sprijine cu dăruire și empatie, iar consumatorul să respecte și să prețuiască munca noastră în cumpătate și echilibru”.

Editorial scris de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef