Executivul tehnocrat a aprobat miercuri, printr-o Hotărâre de Guvern (HG), instituirea unei scheme de ajutor de minimis în valoare totală de 24 de milioane de lei, sumă care va fi repartizată, începând cu 15 noiembrie, producătorilor agricoli pentru achiziţionarea de berbeci/ţapi de reproducţie din rase specializate pentru producţia de carne şi lapte.

Conform comunicatului de presă remis la redacție de către Guvern, prin măsura decisă este vizată selecţia dirijată în direcţia îmbunătăţirii producţiei de lapte şi carne, realizarea de linii şi hibrizi cu potenţial productiv superior, adaptată la cerinţele pieţei autohtone şi externe.

Potrivit sursei citate, cuantumul sprijinului financiar care se acordă beneficiarilor este de maximum 2.500 de lei/cap berbec din rasă specializată şi respectiv maximum 2.500 de lei/cap ţap din rasă specializată.

Hotărârea prevede totodată şi algoritmul în baza căruia beneficiarii pot achiziţiona numărul maxim de animale. Astfel, achiziţia de berbeci/ţapi de reproducţie se realizează respectând proporţia de un berbec/un ţap la 30 de capete femele ovine/20 capete femele caprine deţinute de beneficiar şi, totodată, numărul maxim de berbeci/ţapi care poate fi achiziţionat de un beneficiar, trebuie să corespundă, aplicând proporţia prevăzută, unui număr de 700 capete femele ovine/350 capete femele caprine.

Actul normativ reglementează regulile procedurale, condiţiile de eligibilitate pentru acordarea ajutorului de minimis, termenul de depunere a cererii, precum şi angajamentele beneficiarilor, precizează comunicatul citat.

„Derularea sprijinului financiar se va face prin direcţiile pentru agricultură judeţene sau a Municipiului Bucureşti. Suma necesară aplicării ajutorului de minimis se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, şi va intra în plată către beneficiari începând cu data de 15 noiembrie 2016”, mai informează Guvernul.

Despre sectorul zootehnic și reproducția bovină și ovină, în curând un interviu de excepție doar pe www.revistafermierului.ro

Noi Speakeri și Parteneri s-au alăturat Forumului Internațional de Agricultură RALF 2016, un eveniment dedicat marilor fermieri și liderilor din agricultură, care va avea loc pe 10 noiembrie, la Athénée Palace Hilton Bucharest Hotel, Sala Le Diplomate.

Alessio Castelli, CEO AgroConcept, Professional Partner RALF 2016:  "Este foarte important pentru noi, AgroConcept, să fim prezenți acolo unde se întâlnesc fermierii și unde se discută lucruri importante despre agricultură și despre viitorul ei. După un an atât de plin, o astfel de conferință este cel mai bun prilej pentru a trage câteva concluzii și pentru a anticipa o parte din noile provocări. Este, de asemenea, și o oportunitate de a ne reîntâlni cu proprietarii de utilaje New Holland și cu fermieri din alte țări. Am vrut să fim parte din acest proiect încă de la prima ediție pentru că antreprenoriatul, inițiativa și curajul de a pune lucrurile în mișcare îi definesc pe toți cei cu care lucrăm. Vom afla, cu siguranță, multe lucruri interesante și așteptăm cu nerăbdare să auzim direct de la sursă ce provocări și, mai ales, ce propuneri au cei care țin în mână frâiele acestei industrii, pe cât de dinamică și de solicitantă, pe atât de frumoasă."

Lista actualizată a Speakerilor RALF 2016:

Pekka Pesonen, Secretar General, COPA și COGECA, Invitat Special (FINLANDA);
Dr. Ing. Dimitrie Muscă, Director General, Combinatul Agroindustrial Curtici, Speaker și Fermier Invitat (ROMÂNIA);
Tim Hassell, Farm Manager of the Year 2015, Speaker și Fermier Invitat (MAREA BRITANIE);
Dr. Ing. Lucian Buzdugan, Președinte, AGRICOST, Speaker și Fermier Invitat (ROMÂNIA);
Markus Rediger, Președintele Federației Internaționale a Jurnaliștilor din Agricultură IFAJ, Speaker și Invitat (ELVEȚIA);
Djûke van der Maat, Câștigătoarea European Innovation Prize for Women Farmers 2014, Speaker și Fermier Invitat (OLANDA);
Radoslaw Nienartowicz, Vicepreședinte, CEJA – Consiliul European al Tinerilor Fermieri, Speaker și Fermier Invitat (POLONIA);
Laurențiu Baciu, Președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România LAPAR, Speaker Invitat în Deschiderea Oficială și Dezbaterea Internațională (ROMÂNIA);
Emil Dumitru, Președintele Federației Naționale PRO AGRO, Speaker Invitat în cadrul Deschiderii Oficiale și Dezbaterea Internațională (ROMÂNIA);
Dr. Ing. Ion Voinea, Director Produs & Agroservice, KWS Semințe, Speaker și Master Partner (ROMÂNIA);
Adrian Badea, Sales Manager, Bühler Grain Logistics, Bühler AG, Speaker și Partener (ROMÂNIA).

Lista partenerilor și speakerilor este în curs de actualizare pe site-ul oficial al evenimentului.

Master Partner RALF 2016: KWS Seminţe
Un proiect creat de: BORO PR & COMMUNICATION
Cu participarea: COPA şi COGECA, LAPAR, PRO AGRO
Professional Partners: AgroConcept
Parteneri: Bühler AG
Susţinători: NHR AGROPARTNERS, AISR - Alianța Industriei Semințelor din România
Partener Media Principal: Revista FERMA

Mai multe informații pe www.ralf.com.ro și www.facebook.com/RALF.COM.RO

Info/Înscrieri: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Pentru abonamente accesati https://revistafermierului.ro/magazin/

Cel mai recent comunicat de presă al companiei Syngenta vine cu informațiii de interes pentru utilizatori și fermieri deopotrivă, cu privire la publicarea regulamentelor europene prin care se stabilesc noi Limite Maxime de Reziduuri (LMR) pentru substanțele active Tiametoxam, Pirimifos-metil și Fluazifop-P în cazul culturilor de prun, cartof,  rapiță, secara depozitată pentru consum, floarea-soarelui, varză, ardei și ceapă.

Conform documentului, Comisia Europeană (CE) a modificat prin regulamente europene Limitele Maxime de Reziduuri pentru aceste substanțe active. În vederea conformării cu aceste modificări, spun cei de la Syngenta, de pe etichetele produselor EFORIA 045 ZC, ACTARA 25 WG, ACTELLIC 50 EC și FUSILADE FORTE trebuie retrase unele utilizări care pot duce la depășirea Limitelor Maxime de Reziduuri admise prin aceste regulamente.

„Aplicarea produselor după data sau termenele de punere în aplicare a noilor regulamente ar putea duce la depășirea Limitelor Maxime de Reziduuri admise în recolta obținută”, atenționează specialiștii Syngenta.

În cazul produsului EFORIA 045 ZC, Syngenta a solicitat retragerea utilizării acestuia la prun, modificarea timpului de pauză la minim 14 zile de la ultima aplicare și până la recoltare la cultura de cartof. Termenul de punere în aplicare a noului Regulament este data de 26 august 2016.

În ceea ce privește produsul ACTARA 25 WG, compania Syngenta a solicitat retragerea utilizării la prun, rapiță, floarea-soarelui, varză și ceapă. Termenul de punere în aplicare a noului Regulament este data de 26 august 2016.

Pentru produsul ACTELLIC 50 EC, compania Syngenta a solicitat retragerea utilizării produsului pentru secara depozitată pentru consum. Termenul de punere în aplicare a noului Regulament este data de 9 august 2016.

Cu privire la produsul FUSILADE FORTE, compania Syngenta a solicitat retragerea utilizării produsului la cultura de ardei. Termenul de punere în aplicare a noului Regulament este data de 19 iulie 2016.

„Folosirea acestor produse la celelalte utilizări omologate în Romania, conform dozelor omologate și a instrucțiunilor de utilizare de pe eticheta produsului respectă, în continuare, Limitele Maxime de Reziduuri admise prevăzute de regulamentele europene în vigoare”, se mai afirmă în comunicat. „Menţionăm că acest anunț nu este un act de informare legislativă și nici o opinie legală cu privire la informațiile pe care le conține. Acest anunț nu înlocuiește și nici nu suplinește obligația terților de a se informa și de a se conforma cu dispozițile legale aplicabile activitățillor pe care le desfășoară. Pentru informații suplimentare privind conformarea cu prevederile acestor Regulamente, vă rugăm să vă adresați autorităților fitosanitare”.

Fermierii contestă omologarea unor substanțe active

Într-o declarație excusivă pentru Revista Fermierului, Daniel Ciobanu, vicepreședinte LAPAR, afirma în urmă cu aproximativ o lună de zile că a descoperit foarte multe inadvertențe între ceea ce înseamnă un produs pentru protecția plantelor (PPP) destinat pieței din România și altele identice ca brand, comercializate însă în țările vecine, și îi acuză pe producători/importatori/distribuitori de dublă măsură în ceea ce privește eficacitatea reală a acestora.

Într-o declarație incendiară pentru publicația noastră, fără nicio legătură cu decizia recentă a companiei Syngenta, Daniel Ciobanu, vicepreședinte LAPAR, amintea nu demult că producătorii de pesticide au omologat cantități mai mici de substanță activă, astfel încât fermierilor români să li se pară mai atractive prețurile PPP-urilor în cauză.

El a făcut o paralelă între fenomenul Hexi Pharma și problemele care par a exista în sectorul pesticidelor și a pus la îndoială verticalitatea producătorilor de PPP-uri. Fermierul solicită ajutorul institutelor de cercetare pentru a verifica nivelul de calitate și de eficacitate a pesticidelor și îi invită pe toți partenerii din sector la masa discuțiilor.

În replică, într-un răspuns transmis solicitării noastre de a acorda un punct de vedere la ceea ce a afirmat Daniel Ciobanu, directorul executiv al Asociației Industriei de Protecția Plantelor din România, Carmen Botez, a precizat că entitatea pe care o reprezintă își dorește să aibă o relație de bună colaborare și cooperare cu asociațiile producătorilor agricoli din România și este dedicată unei abordări transparente a relației cu partenerii de dialog, asociația rămânând loială comunității agricole românești și oferind în mod constant servicii de calitate.

Carmen Botez a mai adăugat că Europa este împărțită în trei zone privind omologarea, patru zone climatice privind eficacitatea, respectiv două zone privind reziduurile. Mai mult, oficialul AIPROM a adăugat că parametrii unui produs omologat în România pot fi similari doar cu parametrii unor produse omologate în statele care respectă cumulativ apartenența la aceeași zonă de omologare, zona climatică și zona de rezidii de care aparține și România, dar vor fi diferiți față de parametrii (de exemplu, doza recomandată) aceluiași produs omologat într-un stat care aparține unei alte zone de omologare, climatice și de rezidii.

Producția, comercializarea și utilizarea pesticidelor de sinteză a devenit o industrie de multe miliarde de euro, dominată de un număr redus de companii agro-chimice, se arată într-un studiu Greenpeace. În urmă cu cinci ani de zile, trei companii din Europa – Syngenta (Elveția), Bayer CropScience și BASF (Germania) – controlau 52,5% din piața mondială a pesticidelor. Trei companii din SUA – Dow AgroSciences, Monsanto și DuPont – erau în topul celor mai mari șase companii producătoare de pesticide, care împreună erau responsabile de 76% din vânzările de pesticide la nivel global.

"Trebuie în permanență să citești, să vezi, să înveți și să muncești. Numai așa poți rămâne performant. Putem concura cu orice firmă de profil din Europa. Productivitatea spune totul. Voi spune povestea CAI Curtici la RALF, în noiembrie." - Dr. Ing. Dimitrie Muscă, Director General, Combinatul Agroindustrial Curtici.

Dimitrie Muscă, unul dintre cei mai apreciați și performanți fermieri români, participă la Forumul Internațional de Agricultură RALF 2016 în calitate de Speaker și Fermier Invitat.

Peste 300 de mari fermieri vor participa pe 10 noiembrie, la Athénée Palace Hilton Bucharest Hotel, la RALF 2016, un eveniment care prezintă bune practici, modele de business și exemple de succes din agricultura românească și internațională.

Până la finalul lunii iunie s-au înscris la forum peste 150 de fermieri, cu peste 1000 de hectare, din toate regiunile României.

RALF 2016 este dedicat marilor fermieri și companiilor din industrie - producători și distribuitori de utilaje, furnizori de echipamente și tehnologii pentru o agricultură performantă.

Noutăți din cadrul forumului pe https://www.facebook.com/RALF.COM.RO/

#RALF  

RALF face parte din seria proiectelor de comunicare și a evenimentelor internaționale create de BORO PR & COMMUNICATION pentru domeniile prioritare educație, sănătate, agricultură și turism.

Mai multe pe www.ralf.com.ro și www.borocommunication.ro

Master Partner RALF 2016: KWS Semințe

Parteneri: Bühler AG

Susținători: NHR AGROPARTNERS

Dimitrie Muscă (România), Tim Hassell (Marea Britanie), Lucian Buzdugan (România), Djûke van der Maat (Olanda) sau Radoslaw Nienartowicz (Polonia) sunt doar o parte dintre Speakerii care vor prezenta pe 10 noiembrie, la Athenee Palace Hilton București, în cadrul Forumului Internațional de Agricultură RALF 2016, bune practici, modele de business și exemple de succes din agricultura românească și internatională.

Câteva dintre mesajele invitaților ce au confirmat prezența în programul forumului din toamnă sau în auditoriul RALF 2016:

Pekka Pesonen, Secretar General COPA și COGECA, Speaker și Invitat Special: „Acum, mai mult ca oricând, fermierii trebuie fie prezenţi în mod activ la luarea de decizii la nivelul Uniunii Europene, pentru a ne asigura că rolul nostru este recunoscut. Agricultura românească este un actor-cheie pe piața Uniunii Europene, și, ca atare, fermierii și sectorul agroalimentar din România trebuie să-și exprime în mod activ preocupările și să caute soluții împreună cu omologii lor europeni”.

Radoslaw Nienartowicz, Vicepreședinte CEJA – Consiliul European al Tinerilor Fermieri, Speaker și Fermier Invitat: „Aștept cu nerăbdare să mă întâlnesc și să discut cu fermierii români prezenți la RALF 2016, să-mi împărtăşesc ideile cu ei şi, la rândul meu, să ascult ideile lor. Situația tinerilor fermieri europeni de astăzi va determina situația în care se va afla întregul sector agricol peste 10 sau 15 ani, atunci când acești fermieri vor alcătui majoritatea populației noastre agricole europene”.

Vasile Lungu, Administrator AGRO INDUSTRIAL CERES, Fermier Invitat: „Schimburile de experiență sunt benefice progresului în orice domeniu de activitate nu doar al agriculturii. Astfel putem identifica asemănările, cât și deosebirile, modurile de lucru, având posibilitatea transferării cunoștințelor de bună practică, lucru esențial dezvoltării”.

Cătălin Vătămănescu, Manager Achiziții, AGROMAD CROPS, Fermier Invitat: „Cu toate că vorbim de o piață comună a produselor agricole la nivel european, cât și mondial, nu același lucru putem spune despre condițiile aferente fiecărei țări în parte. Diferențele sunt de ordin climatic, pedologic, cât și economic (atât taxele aferente fiecărui stat, cât și subvențiile, nivelul de salarizare, costuri de finanțare și ușurința accesării lor etc.). Această întâlnire mă ajută să înțeleg cum a evoluat fiecare fermier, cum a reușit să se muleze pe condițiile regiunii de care aparține și implicit să facă din exploatația agricolă o afacere profitabilă”.

Doriana Nițu, General Manager KWS SEMINȚE, Master Partner: „Ne implicăm în activitatea fermierilor parteneri din țara noastră cu soluții care să aducă plusvaloare în ferme, fie că vorbim de proiecte relevante proprii sau de programe specifice susținute în parteneriat, așa cum este participarea în calitate de Master Partner la RALF 2016, o colaborare care va aduce în prim plan experiența fermierilor români și importanța muncii lor într-o societate dominată de spectrul incertitudinii și necesității de adaptare rapidă”.

RALF 2016 este un eveniment dedicat marilor fermieri și companiilor din industrie - producători și distribuitori de utilaje, furnizori de echipamente și tehnologii pentru o agricultură performantă.

Noutăți zilnice din cadrul forumului pe https://www.facebook.com/RALF.COM.RO/

RALF face parte din seria proiectelor de comunicare și a evenimentelor internaționale create de BORO PR & COMMUNICATION pentru domeniile prioritare educație, sănătate, agricultură și turism.

Mai multe pe www.ralf.com.ro și www.borocommunication.ro

Master Partner RALF 2016: KWS Semințe

Partener: Bühler AG

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că începând cu data de 22 martie 2016 se pot depun cereri pentru ajutorul excepțional destinat fermierilor din sectorul laptelui și produselor lactate, conform HG nr. 160/16 martie 2016 pentru distribuirea sumei stabilite în anexa la Regulamentul (UE) nr. 1.853/2015 al Comisiei de acordare a unor ajutoare excepționale cu caracter temporar fermierilor din sectorul creșterii animalelor.

Cererile se depun la Centrele județene APIA până la data de 8 aprilie 2016.

Pentru a beneficia de ajutorul financiar producătorii de lapte de vacă trebuie să îndeplinescă cumulativ următoarele condiții:

• sunt înscrişi în sistemul cotelor de lapte la APIA, prin Compartimentul de administrare a cotelor de lapte, ca producători cu cote de livrări pentru anul de cotă 2014-2015, și dețin cotă de livrări la data de 31 martie 2015;
• sunt în activitate, au încheiat un contract pe o perioadă de minimum 6 luni, valabil la data depunerii solicitării, cu un prim - cumpărător, şi dețin cel puţin un document fiscal care să ateste livrarea laptelui, aferent contractului;
• producţia de lapte livrată pe beneficiar este de minimum 5 tone lapte în anul de cotă 2014-2015.

Suma cuvenită fiecărui producător, în cazul ajutorului financiar, se calculează de către APIA conform cantității de lapte livrată în anul de cotă 2014-2015, astfel:

• 240 euro/beneficiar pentru producătorul care a livrat o cantitate de lapte cuprinsă între 5 tone inclusiv şi 20 tone inclusiv;
• 12 euro/tonă pentru producătorul care a livrat o cantitate de lapte mai mare de 20 tone şi până la 200 tone inclusiv;
• 2900 euro/beneficiar pentru producătorul care a livrat o cantitate de lapte mai mare de 200 tone.

Materialele de informare referitoare la Campania de primire a cererilor de acordare a ajutorului financiar în sectorul laptelui sunt disponibile pe site-ul APIA: www.apia.org.ro.

Sursa: apia.org.ro

Lucian Marcu, International Affairs Manager IWCB

Totul a început într-o dimineață de toamnă cu accente de vară târzie. Noi, cei șapte fantastici, temerarii care au decis să răspundă invitației Excelenței Sale domnul Pande Lazarevski, ambasadorul Macedoniei la București, sprijinit în zona de operațional de bunul său prieten, pe numele lui Dimitar Anastasovski, un om de afaceri din Macedonia, am plecat pentru câteva zile să vizităm cramele macedonene (21-25 octombrie 2015).

Trebuie să spun ca ambasadorul Pande Lazarevski și Dimitar Anastasovski sunt mai vechi prieteni de-ai noștri, arătându-și în repetate rânduri dorința și dedicarea pentru stabilirea unor punți de legătură între lumea vinului din cele două țări. Împreună s-au implicat în aducerea de probe din Macedonia în cadrul Concursului Internațional de Vinuri de la București - IWCB 2015. Cu regret spun că, deocamdată eforturile au rămas unilaterale (adică doar din direcția Macedoniei), dar cum speranța moare ultima, am hotărât să spargem gheața și să vedem ce se întâmplă în domeniul viei și vinului în această țară mică și nu prea îndepărtată.

Poate unii dintre dumneavoastră vor fi surprinși de cel puțin două din afirmațiile de mai sus. Macedonia este producător de vinuri?! Da, și nu de acum, ci de câteva mii de ani! Cea de-a doua nedumerire poate fi legată de distanța dintre România și Macedonia. Răspunsul poate fi din nou surprinzător – nu sunt decât aproximativ 650 km din București până in inima uneia dintre zonele viticole importante și de ce să nu o spun de la început, plină de surprize foarte plăcute. Există un mic amendament legat de distanță – ea este cea corectă doar dacă vă asigurați că o apucați pe drumul cel mai scurt, ceea ce noi nu am făcut. Dar toate la timpul lor și să începem cu începutul.

Peripețiile, savoarea unei călătorii

Am decis să ne întâlnim la ora 8.00 dimineața, la ceas în Parcul Libertății, lucru care evident că nu s-a întâmplat din motive de trafic și altele. Oricum, nu am întârziat mult, doar vreo oră. Așadar, am avut timp să ne cunoaștem mai bine, să încercăm să găsim un loc unde să bem o cafea – lucru care nu ne-a ieșit - și nu în ultimul rând, să intrăm în atmosfera de excursie cu autocarul din vremea școlii. Mă rog, nu a fost chiar autocar, ci cu un microbuz, pus la dispoziție prin bunăvoința lui Ionuț Popescu (Vinescu.ro). Dar m-am luat cu povestitul și nu v-am spus care am fost cei șapte fantastici, temerarii plecați pe „drumul vinului” în țara lui Alexandru Macedon, pomeniți la începutul articolului: Cătălin Păduraru (CEO IWCB, Wine Ambassador), Cesar Filip (proprietar Infinity Drinks – magazine și import de băuturi fine), Ionel Stoica (Rifco Trading, importator și distribuitor de băuturi), Cosmin Tudoran (artist, student la Horticultură și promotor al culturii vinului), Laurențiu Horodnic (Oenolog.ro), Mihaela Prevenda (redactor șef Revista Fermierului) și subsemnatul.

Oricum, la orele 9.00 trecute fix am luat voinicește calea Giurgiului. Voinicește e cuvântul cheie aici pentru că oricât de repede am ajuns la Giurgiu, de voinicie am avut nevoie ca să trecem celebrul pod al prieteniei care este în reparații. Teoretic, pentru că practic nu am văzut prea mulți oameni să lucreze fizic, ci mai mult măsurau.

Înarmați cu răbdare, tutun și o sticluță de rachiu de cidru (ca să nu-i spunem calvados, deoarece era produs autohton) am avut tot timpul să admiram câinii din Giurgiu, care nu urlau, dar erau prezenți în număr semnificativ pe toata platforma vămii.

După (numai) două ore, iată-ne în vama bulgărească unde lucrurile au mers strună și ne-am așezat la drum, cap compas Sofia. S-au spus glume, s-a discutat politică, economie, comerț, s-a dormit, nu s-au spart semințe. Deh, un microbuz cu intelectuali. În schimb, la popasul de prânz s-au mâncat mici bulgărești, nu de foame, ci doar așa, să facem o paralelă, după părerea mea inegală, cu ai noștri. Micii noștri sunt mai buni, dar nu putem să strigăm chestia asta în gura mare, că ai lor nici nu se cheamă mici, ci cevapcici.

De la Sofia, lucrurile păreau clare și am cotit-o tot voinicește pe drumul care părea că duce spre Macedonia. Cum până la Sofia sunt vreo 400 și ceva de kilometri, iar distanța totală este puțin sub 650, ne-am făcut socoteala că în maximum trei ore suntem la destinație, cu niște mâncărică și un vinișor pe masă. După circa patru ore am început să ne întrebăm dacă nu am nimerit într-o gaură de vierme care ne va scoate într-un capăt îndepărtat al Universului. Deja era ora 21.00, întuneric și nimic nu prevestea că ne apropiem măcar de graniță, nicidecum de destinație. S-a luat decizia unanimă să întrebăm, asta deoarece GPS-ul rămăsese în mașina lăsată la București. Am scos din mânecă, sau din lavalieră, o combinație de sârbă, bulgară asezonată cu ceva semne și am aflat ca da, acela ar fi drumul spre Macedonia, dar că trebuie să facem la dreapta undeva. Mi s-a părut puțin ciudat, mai ales că ceea ce credeam eu că reținusem consultând Viamichelin.com nu se prea potrivea cu situația din teren. Am considerat că totul se datorează unei simple bariere lingvistice. Greșit  dragi prieteni, deoarece atunci când în fața noastră au apărut tiruri așezate cuminți la coadă și au început să se ițească clădirile de neconfundat ale punctului de trecere a frontierei, iar noi am îndrăznit să ne relaxăm, a venit și lovitura de sabie, care nu a fost a lui Alexandru Macedon. Pe placa mare și albastră din vamă era un cerc cu muuuulte steluțe sub care scria clar Hellas. Speranța noastră, a tuturor, s-a mototolit ca o bucată de hârtie, gândurile au început să se lovească de pereții capului ca niște păsări aflate într-o colivie prea strâmtă.

Ca să o scurtăm, am ajuns la granița cu Grecia, în care am fost forțați să și intrăm deoarece nu a mai fost chip să dăm înapoi și…am intrat în Grecia. Ne-am întors după 50 de metri, am pătruns din nou în țara vecină și prietenă Bulgaria (unde, normal, vameșii și-au îndeplinit misiunea și ne-au controlat la acte și bagaje, după ce o făcuseră și cu aproximativ 20 de minute mai devreme la ieșirea din țară), am mers înapoi preț de 15 km, am făcut la stânga acolo unde trebuia să facem la dreapta venind dinspre Sofia și după nici 45 de minute, iată-ne la granița cu Macedonia. Deși aceasta nu este o țară mare, noi ne aflam într-un punct de trecere a frontierei obscur la vreo 120 km la sud de locul unde ne aștepta, cel puțin în viziunea noastră, mâncărica și vinișorul. După o mică problemă legată de cartea verde (aproape că am crezut că facem cale-ntoarsă), repede rezolvată cu ajutorul autorităților am intrat în nu prea îndepărtata Macedonie.

Excedat de prea lunga așteptare, cel care urma sa ne fie gazdă pentru următoarele trei zile, bunul nostru prieten Dimitar, a venit și ne-a ridicat de la graniță și bine a făcut pentru că drumurile au fost destul de întortocheate. Astfel, pe la 23.00 ora locală, miezul nopții ora României, după un drum de 15 ore în loc de 7-8 ore cât ar fi trebuit să dureze, iată-ne la Popova Kula, una din cele șase crame pe care le-am vizitat în Macedonia, Popova Kula având și facilități de cazare.

Și de aici lucrurile devin serioase. Am parcat în fața cochetului hotel, atașat unei mici crame, cum am aflat mai târziu. O să vorbim despre această cramă la timpul ei deoarece, deși am fost cazați trei nopți acolo, nu a fost prima cramă la care am avut o degustare. Din acest moment, totul a intrat în normal, am fost întâmpinați exact cum ne așteptam, cu mâncare tradițională, cu vinuri surprinzătoare și cu o ospitalitate de excepție. Astfel a început programul nostru de vizitare a șase crame pe parcursul a trei zile. Am mâncat, am încercat vreo două-trei vinuri, am admirat restaurantul amenajat cu grijă și am mers degrabă la culcare în camerele primitoare.

Ezemit Winery, 20 milioane de litri - capacitatea de procesare

Prima zi plină pe teritoriul Macedoniei, după micul dejun, am coborât în curte și am realizat că ceea ce părea drăguț noaptea este de fapt o proprietate superbă, construită cu nu prea mulți ani în urmă, dar în stilul unei cetățui locale. Piatra, lemnul, arcadele, ușa masivă de la intrare, de mărimea uneia dintr-un castel medieval, toate se potriveau, se îmbinau și iți dădeau impresia de bine gândit și bine făcut. Nici turnul nu lipsea și când l-am vizitat am putut admira priveliștea de jur împrejur. Un platou aflat la 150 m altitudine, înconjurat de dealuri și văi și alte dealuri în spatele cărora se întrezăreau munții în pâclă. Macedonia se laudă cu 300 de zile de soare pe an. Noi am prins două zile ploioase, dar sufletul ne-a fost luminat de locurile frumoase, vinurile bune, oamenii primitori, care ne-au arătat seriozitate și dorința de a merge împreună într-o direcție, aceea a vinului.

Și astfel am pornit să vizităm prima cramă aflată la vreo 40 km, numită Ezemit Winery. Când am ajuns, nimic nu ne-a atras atenția, în afară poate de un Ferrari în culoarea roșu - ferrari, evident. Clădirea, destul de tehnică, chiar anostă. La interior, o sală spațioasă cu rafturi pe care era prezentată întreaga ofertă a celor de la Ezemit. Când directorul general ne-a spus câteva cifre, ne-am schimbat cumva părerea. Ezemit Winery are două capacități de procesare, una mai veche - de cinci milioane de litri și o alta cumpărată anul trecut, cu o capacitate de 15 milioane de litri. Au în proprietate 400 ha de viță-de-vie și în 2015 au achiziționat aproximativ 12.000-13.000 tone de struguri. Cultivă și procesează cu precădere soiuri locale cum ar fi Vranec, Temianika (este același strugure ca și Tămâioasa noastră), Zuplianka, Smederevka, Plavac Mali, dar și soiuri internaționale ca Riesling de Rin, Sauvignon Blanc, Viognier, Pinot Grigio, Muscat Frontignac, Shiraz, Cabernet Sauvignon. Poate numele soiurilor locale nu sunt foarte prietenoase, însă acestea produc vinuri pline de caracter, care merită toată atenția și respectul nostru. Îndeosebi Vranec este soiul lor emblematic, un fel de Fetească Neagră a Macedoniei, deși originar din Muntenegru se simte extraordinar sub soarele macedonean. Soarele îl ajută să acumuleze zahăr mult și să-și clădească întreg caracterul. Cum zahăr se adună din belșug și ei îl vinifică în sec, tăria alcoolică a soiului Vranec, omniprezent în Macedonia, depășește în mod curent 15 procente. Am întâlnit cazuri și cu 17 procente tărie alcoolică. Vinurile sunt bine făcute, cu metode și abordări moderne, cu excepția acelui Plavac Mali care îmbracă o haină mai rustică dar foarte interesantă.

Când a venit vorba despre prețuri, surpriza a fost cel puțin la fel de mare. Prețuri medii de achiziție de 2,5 euro/sticlă, chiar pentru vinurile baricate, ne-au lăsat cu gura căscată. Evident, poate fi vorba și de o politică de prețuri mai agresivă din dorința de a clădi o piață rapid și de a lichida cât mai repede stocurile pentru menținerea unui cash-flow pozitiv după investițiile mari făcute în ultima perioadă. Am plecat de acolo spunându-ne „Uite, dom'le, că se poate!”.

Popova Kula Winery, cramă mică, în inima munților, cu vinuri mari

A doua cramă vizitată a fost chiar Popova Kula, locul unde eram cazați. O cramă aflată la polul opus față de cea prezentată în prima parte a zilei. Am avut ocazia sa îl cunoaștem pe proprietar, pe care nu numai că l-am cunoscut dar ne-am și împrietenit. Un amfitrion desăvârșit, cu o educație solidă primită în SUA, urmată de o carieră prodigioasă în țara sa. Fost președinte de bancă și mai apoi directorul unei agenții guvernamentale pentru dezvoltare, Jordan Trajkov a avut o cu totul altă abordare.

Cu o suprafață totală de aproximativ 50 ha, din care doar 18 cultivate și o producție de aproximativ 150.000 sticle/an,  Jordan Trajkov a ales să-și construiască brandul pas cu pas și să mărească producția treptat, prin plantări succesive pe suprafețe mici.

În același timp, s-a dedicat păstrării “în viață” a unor soiuri aproape pierdute, cum ar fi Zilavka, din care rezultă un vin alb plin de caracter. De remarcat Stanushina, un soi roșu care este vinificat în rose și roșu, care însă uneori suferă o mutație din care rezultă struguri albi. Din aceștia se face un vin alb foarte rar – nu mai erau decât 60 de sticle în stoc din cele 300 produse anul trecut, evident la un preț de cinci ori mai mare decât media celorlalte sortimente, care se situează în jur de 4 euro.

Un alt soi balcanic cultivat la Popova Kula Winery este Prokupac, roșu, pe care l-am întâlnit și la alți producători macedoneni și chiar în Serbia. Nici aici Vranec nu lipsește, având ocazia să degustăm vinul acestui an, direct din tanc, un vin care trebuie ținut minte și căutat peste vreo doi-trei ani.

Pe lângă soiurile locale, la Popova Kula se mai cultivă Sauvignon Blanc (vinul 2014 a fost bine apreciat în cadrul IWCB 2015 unde a câștigat medalia de aur), Cabernet Sauvignon și altele.

Am aflat, de asemenea, cu surprindere că hotelul (33 de camere) construit deasupra cramei, în mijlocul podgoriei, aduce venituri importante, acestea reprezentând peste 70% din cifra de afaceri. De fapt, este una din puținele daca nu chiar singura facilitate de cazare cu specific vini-viticol pe o rază de vreo 60-70 km.

Am degustat toate vinurile despre care am vorbit mai sus, am mâncat bine, ne-am delectat cu muzică autentică cântată de un taraf tradițional. Vă recomand cu căldură să vă opriți la Popova Kula în drum spre Grecia, sau chiar să rămâneți câteva zile și să vizitați și alți producători din zonă.

Tikves Winery, între primele 30 cele mai inovative companii din lume

Și iată că a venit și a doua zi în țara lui Alexandru Macedon, cu alte două crame.

Am început ziua cu un colos al erei iugoslave, pe numele lui Tikves. Cumpărat pe un milion de euro de un om de afaceri care și-a vândut firma de distribuție de bere și răcoritoare cu vreo două sute de milioane și care a înțeles să mai investească încă 30 de milioane după achiziție.

La Tikves Winery, tradiționalul se împletește cu modernul doar în măsura în care tradiționalul este gândit să te lase să vezi o parte din istorie și să te facă să te simți bine. O cramă modernă, cu o capacitate de prelucrare de 40 milioane de sticle/an, mii de hectare de vie în proprietate și achiziții pe măsura setei utilajelor din dotare. Aici am găsit soiuri locale, ca Temianika și nelipsitul Vranec, dar și soiuri internaționale. Prețuri modice în jur de 4-5 euro/sticlă la achiziție, culminând cu vasul amiral al acestui producător, numitul Barovo la prețul de 15 euro sticla, care dacă e să mă întrebați, face toți banii. Aici am avut și surpriza unor distilate bine făcute și decent poziționate ca preț.

Totul s-a desfășurat într-o sală de degustare rustică, cu un șemineu uriaș, unde am ajuns după ce am străbătut sute de metri de pivnițe, trecând pe lângă butoaie de fermentare din lemn vechi de o sută de ani.

Am plecat cu un gust bun de la Tikves, gust dat atât de vinuri, cât și de gustarea frugală dar bine închegată din produse din carne și brânzeturi tradiționale. Ceea ce am văzut ne-a lăsat și lumină în suflet, pentru că am realizat ce se poate face dintr-un vechi combinat comunist, bine direcționat și cu o viziune clară asupra destinației. Poate că nu e întâmplător  faptul că vinificatorul de la Tikves este unul dintre cei mai buni din lume, iar Tikves Winery a fost desemnată în 2008 la Paris ca fiind printre primele 30 cele mai inovative companii de pe glob.

O cramă macedoneană în stare să cucerească iubitorii de vin români – Bovin Winery

Ne-am luat amintirile frumoase și sticlele achiziționate cu noi și am pornit către un alt producător – Bovin, unde am nimerit, spre seară, în mijlocul unei petreceri între prieteni și am fost primiți ca niște prieteni.

Cei doi frați, Kiril și Gjorgji Bogevski, au pus bazele cramei Bovin în 1998 cu o producție de 150.000 sticle, ajungând în prezent la peste 1,5 milioane de sticle produse anual.

Deși îi cunoșteam pe proprietari din timpul unei vizite a acestora la București acum câteva luni și le cunoșteam și vinurile,care de asemenea au obținut rezultate remarcabile la IWCB, nu am putut să nu fiu surprins de ospitalitatea lor și de nivelul calității vinurilor produse de aceștia. Lista este lungă și nu am găsit un singur vin care să mă dezamăgească, voi menționa doar patru nume Venus, Alexandar, Dissan și Imperator. De menționat, că acesta din urmă este chiar favoritul președintelui Macedoniei.

Daca primele două sunt vinuri proaspete, simple dar foarte atrăgătoare la nivelul de preț cu care ne-am obișnuit în Macedonia, ultimele două sunt interpretări ale celebrului de acum Vranec, poziționate la 15, respectiv 20 euro/sticlă. Nu le putem clasifica drept vinuri ieftine, dar calitatea și bucuria oferită este pe măsură.

Pe lângă cele patru vinuri amintite, în larga paletă a ofertei Bovin mai există două etichete pe care  trebuie să le menționez, dar nu știu unde să le așez. Vorbim aici de My Way, un vin care în mod clar nu este destinat comercializării fiind produs în cantități mici deoarece se produce cam la fel ca Amarone. Este din soiul local Vranec și are 17 grade tărie alcoolică, bine tolerate datorită restului de zahăr încă prezent. De aceea, proprietarii preferă să îl bea cu prietenii și pentru că tot nu au stres să îl poziționeze în vreo nișă de piață l-au evaluat la 150 euro/sticlă. Celălalt, pe numele lui de botez ERA este 200 de euro, așa ca să fie masa bogată. Sincer, niciunul dintre ele, la o degustare în orb printre vinuri din aceeași categorie nu ar fi chiar Cenușăreasa, dar încearcă să vinzi astfel un vin de Macedonia!

În opinia mea, Bovin este un nume care, dacă reușește să pătrundă pe piața românească va rămâne imprimat atât în minte, in inimă, cât și pe papilele gustative.

Seara a fost asezonată cu bucate tradiționale și muzică de petrecere cântată la chitară și vocal de judecătorul șef al regiunii Tikves, așa, ca să vedem că justiția știe și altfel. Backing vocals a fost asigurat de un alt comesean autohton, dar și de membrii echipei noastre, care au propus și piese din repertoriul românesc, doar ca să se știe că avem și noi, nicidecum din cauza gradelor dezlănțuite ale prea prețuitului My Way.

Am plecat cu greu de la Bovin, mai mult cu forța deoarece seara proprietarul de la Popova Kula, unde ne era culcușul, trebuia să ne prezinte câțiva parteneri de afaceri de origine americană care urmează să-i promoveze vinurile peste ocean.

Și așa mai trecu o noapte și a venit și ultima zi a periplului nostru macedonean.

Peste 20 de etichete, de la vinuri de masă până la vinuri premium – Stobi Winery

Cum cele din urmă crame incluse în programul nostru se aflau la 100 km distanță, în apropiere de Capitala Skopije, am eliberat camerele la Popova Kula, urmând ca ultima noapte să o petrecem la hotelul cramei Kamnik.

Înainte de a ajunge acolo, am făcut un popas de ajustare la Stobi Winery, după tipicul cu care începusem să ne obișnuim, cinci vinuri și mâncarea însoțitoare, care să ne ajute să le înțelegem mai bine.

Crama, nu mai veche de 6-7 ani, proprietatea unui magnat al oțelului care și-a dorit un loc special și l-a obținut. Stobi este o cramă modernă ca design și tehnologie, cu o capacitate de 4,5 milioane litri dintre care 1,2 milioane destinați fermentării. Majoritatea strugurilor provin din achiziții de la diverși producători din zona viticolă Tikves, care prin cele 12000 ha deține o treime din totalul plantațiilor din Macedonia. Această cramă are în proprietate plantații viticole mult sub capacitatea de prelucrare. Cu peste 20 de etichete, Stobi Winery produce de la vinuri de masă până la vinuri premium. Cu câteva vinuri cuvee interesante, dar și vinuri monovarietal, Stobi oferă produse foarte bine realizate și în mod clar acesta e doar începutul. De remarcat un soi originar din Georgia, vinificat foarte interesant la Stobi. Mă refer aici la R'kaciteli. Vranec este și acesta la el acasă la Stobi. Nici nu este foarte greu ținând seama că peste 50% din soiurile roșii plantate în Macedonia sunt reprezentate de acest soi cu un mare potențial.

Și crama Stobi ne oferă vinurile în același registru de preț pe care deja îl considerăm normal în Macedonia și oriunde în lume (1,5 – 2 – 4 euro/sticlă).

Chateau Kamnik a încheiat periplul prin cramele din Macedonia

Iată-ne îmbarcați în mașini, îndreptându-ne spre ultima probă specială a turului nostru – Chateau Kamnik. Am ajuns în mai puțin de 45 de minute și ne-am găsit într-un loc cu o perspectivă frumoasă asupra orașului. Un hotel de 4 stele, așezat pe unul din dealurile ce înconjoară Capitala Macedoniei. Ne-am cazat și cum degustarea era programată mai spre seară am plecat spre Capitală, aflată la doar zece minute de mers cu mașina. Aș descrie orașul ca fiind plin de viață, cu terase și restaurante pline, dar într-un anumit sens halucinant. Statui ale unor personaje din diverse epoci și domenii, privindu-te mai vesel sau mai trist de peste tot, într-un amalgam eterogen și amețitor. Cu timpul ne-am obișnuit, dar sincer, nu știu dacă la a doua vizită aș reuși să înțeleg mai mult, eventual să mă obișnuiesc până a le ignora.

După un prânz târziu, aproape o cină luată mai devreme, ne-am îndreptat spre cramă. Chateau Kamnik este probabil cel mai mic dintre producătorii pe care i-am vizitat. Cu o producție puțin peste 100.000 de sticle anual, dispune de plantații proprii amplasate pe dealurile din jurul capitalei, dar achiziționează struguri și de la anumiți cultivatori atent selectați, pentru a fi siguri de rezultatele finale, sau cel puțin asta își doresc. Crama, un amestec bine balansat de tradițional și modern se află în imediata vecinătate a hotelului, la nici cinci minute de mers pe jos, cu o priveliște minunată asupra orașului Skopije. Proprietarii, cu activități în domeniul cinegetic, de unde și modul în care este amenajat și decorat hotelul, au ales să producă vinuri în gama premium și super premium. Se acordă atenție detaliilor, de la faza de recoltare, procesul de vinificare până la sticle și etichete. Evident, toate astea conduc către prețuri mult peste medie nesusținute de toate vinurile prezentate în cadrul degustării. Totuși, nu se poate spune ca realizările acestei mici crame nu sunt remarcabile în ansamblul lor. Un aspect interesant, Kamnik este singurul loc din cele șase vizitate în care restaurantul propriu oferă o selecție foarte bună de vinuri, atât  domestice cât și străine, pe lângă vinurile proprii bineînțeles.

Pot spune fără nicio reținere că întreg traseul nostru, organizat de Dimitar Anastasovski, cu sprijinul Ambasadei Macedoniei la București a fost fără greșeală și ne-a dat ocazia să facem cunoștință cu această mică țară atât de apropiată nouă din multe punte de vedere și mai cu seamă cu acest domeniu drag multora dintre noi.

Așa s-a încheiat o experiență minunată pe care vă sugerăm să o încercați. Până la urmă este o călătorie ca de la București la Timișoara dar mai rapidă, cu condiția să nu greșiți drumul.

Nici prea târziu, nici prea devreme
Experienţa prin care au trecut fermierii în toamna anului trecut le-a reamintit de rigoarea cu care trebuie tratată fiecare verigă tehnologică şi mai ales acelea care pot compensa din efectele influenţei factorilor climatici.
Mă refer aici la faptul că anul trecut majoritatea fermierilor au întârziat efectuarea lucrărilor de bază ale solului, datorită faptului că au aşteptat precipitaţii care ar fi putut îmbunătăţi semnificativ calitatea lucrărilor de pregătire a solului pentru culturile de toamnă şi în mod special pentru rapiţă. Acest lucru a condus la efectuarea unor lucrări târzii şi de proastă calitate, cu consumuri mari de combustibil, care, în final, au generat premize nu prea bune pentru culturile de toamnă.
Prin urmare, pentru culturile de rapiţă de toamnă, momentul semănatului şi calitatea patului germinativ, corelate cu lipsa apei din sol, au condus la răsărirea foarte târzie a culturilor de rapiţă sau în cazurile cele mai grave la nerăsărirea ei sau la o răsărire foarte neuniformă.
Astfel, în acestă toamnă, au fost mulţi fermieri care au ales varianta de a semăna foarte devreme atât rapiţa, cât şi grâul. Acest lucru a generat dezvoltarea în foarte multe cazuri a culturii de rapiţă până la stadiul de peste 20 de frunze la momentul la care intră în iarnă, fapt care pune unele semne de întrebare în ceea ce priveşte capacitatea de toleranţă la ger pentru aceste culturi.
O șansă pentru grâul semănat târziu
Tot ca o caracteristică a acestui an, sunt destule cazuri în care culturile de rapiţă şi grâu s-au semănat târziu, aceasta întâmplându-se în zona Moldovei în special şi în sudul ţării, unde precipitaţiile au putut asigura condiţiile optime de răsărire, însă aceste culturi intră nepregătite în iarnă. Având în vedere că grâul poate avea şanse mai mari de a trece peste iarnă, datorită, în special, caracteristicilor de specie (şi anume a capacităţii de înfrăţire şi practic de recuperare parţială a pierderilor de densitate suferite peste iarnă), fermierii trebuie să gestioneze această situaţie prin aplicarea de măsuri menite să protejeze şi să crească toleranţa la ger a culturilor întârziate de grâu.
Una dintre măsurile recomandate este aceea de a folosi pentru culturile întârziate, în toamnă, sau la reluarea vegetaţiei, în primăvară, produse care să stimuleze dezvoltarea cu precădere a sistemului radicular al plantelor.
Un produs formulat special în scopul creşterii şi dezvoltării sistemului radicular este NUTRION RADIX®, îngrăşământ complex special formulat pentru a stimula dezvoltarea rădăcinii şi implicit a întregii plante.
Compania Procera Agrochemicals România comercializează pe piaţa din România îngrăşământul complex biostimulator NUTRION RADIX®, special formulat pentru culturile de toamnă - rapiţa şi grâu, dar şi pentru culturile de primăvară - porumb şi floarea-soarelui.
NUTRION RADIX® este un îngrăşământ şi biostimulator foliar, din grupa produselor moderne complexe. Datorită efectului deosebit asupra creşterii şi dezvoltării sistemului radicular, a fost special formulat pentru culturile cu risc de înrădăcinare superficială (grâu, rapiţă şi porumb).
Produsul este formulat în principal pe bază de extract concentrat de alge marine, acizi humici şi substanţe cu efect stimulator. Are un conţinut remarcabil de substanţe regulatoare de creştere naturale, cum ar fi: citokinine, gibereline, acizi alginici, humici şi fulvici, auxine, 50-60 microelemente, 20 aminoacizi, substanţe antibiotice ş.a.
Efecte bune NUTRION RADIX® are
Produsul NUTRION RADIX® are o formulare deosebită, urmărind obţinerea unor efecte sinergice ale compuşilor săi asupra producţiei şi calităţii acesteia, asupra creşterii vitalităţii şi imunităţii plantelor.
Aplicarea acestui produs determină:
intensificarea dezvoltării sistemului radicular al plantelor; NUTRION RADIX®, creşte de 2-3 ori masa de rădăcini, vigoarea acestora şi implicit volumul de sol explorat;
creşterea rezistenţei la ger; aplicarea NUTRION RADIX®, prin prezenţa betainelor, pe lângă o mai bună înrădăcinare a plantelor, aduce un aport de zaharuri organice în celulele plantelor, micşorând considerabil riscul de îngheţ al acestora, transferând practic toate proprietăţile caracteristice ale algelor;
creşterea rezistenţei la secetă; sistemul radicular fortificat prin aplicarea NUTRION RADIX®, a polizaharidelor naturale polimerizate, asigură o mai bună aprovizionare cu apă a plantelor;
intensificarea formării membranelor celulare, precum şi a multiplicării acestora; NUTRION RADIX®, prin substanţele biostimulatoare pe care le conţine, asigură o creştere viguroasă a plantelor, o acumulare şi fixare mai bună a calciului şi proteinelor în peretele celular;
o mai bună termostabilitate a membranelor celulare; structura bine definită a membranelor şi pereţilor celulari determinată de aplicarea NUTRION RADIX®, asigură o rezistenţă şi o flexibilitate sporită a acestora la variaţiile de temperatură;
accelerarea fotosintezei; NUTRION RADIX®, prin extractul de alge pe care îl conţine, acţionează ca un catalizator în folosirea eficientă a energiei solare;
creşterea concentraţiei de antioxidanţi (polifenoli), dar şi de clorofilă din frunze; aplicarea NUTRION RADIX® determină stimularea creşterii naturale a plantelor;
o mai bună pornire în vegetaţie, extrem de benefică în competiţia cu buruienile; este datorată influenţei NUTRION RADIX® atât asupra creşterii şi dezvoltării sistemului radicular, cât şi a părţii aeriene;
întârzierea proceselor de îmbătrânire a plantelor;
efecte deosebite în cazul culturilor de rădăcinoase şi bulboase pe soluri nisipoase, mai puţin fertile;
creşterea capacităţii plantelor de a utiliza la maximum rezervele solului; diversele componente ale NUTRION RADIX®, printre care şi acizii fulvici, stimulează permeabilitatea celulară şi în consecinţă capacitatea acestora de a absorbi o cantitate mai mare de apă şi elemente nutritive.

Aplicarea produsului NUTRION RADIX®, respectând particularităţile pe care le generează culturilor de toamnă, poate face diferenţa între profitabil şi neprofitabil. Doza de 1,5 l/ha aplicată în stadiul de 4 frunze la rapiţă şi 2-3 frunze la grâu, când gradul de acoperire al solului cu plante este de peste 40%, poate determina creşterea toleranţei la ger până la nivelul unei culturi semănate şi răsărite în perioada optimă.
De asemenea, aplicarea produsului NUTRION RADIX®, în primăvară, pentru culturile de grâu afectate de ger, poate stimula înfrăţirea şi recuperarea în bună măsură a densităţii.

Una dintre cele mai periculoase boli, făinarea viţei de vie, poate să apară în această perioadă. Făinarea este produsă de ciuperca numită Uncinula necator, boala făcându-şi apariţia primăvara, manifestându-se pe parcursul întregii perioade de vegetaţie, până toamna târziu. Agentul patogen atacă toate organele aeriene ale plantei: frunze, lăstari ierbacei, ciorchini, boabe. Se recomandă următoarele măsuri profilactice: lăstarii atacaţi trebuie să fie distruşi prin ardere, iar butucii puternic infectaţi, ce constituie focare de infecţie, trebuie să fie scoşi şi arşi; aplicarea corectă a lucrărilor de întreţinere; aplicarea corectă a îngrăşămintelor, evitându-se excesul de azot. Trebuie avută în vedere aplicarea tratamentelor chimice, la avertizare, în funcţie de elementele de biologie ale patogenului, fazelor de evoluţie ale viţei de vie, dar şi de condiţiile climatice. Specialiştii în protecţia plantelor recomandă pentru combaterea făinării aplicarea a 4-6 tratamente, în funcţie de presiunea de infecţie. Pentru acest lucru, ALCEDO vă recomandă o gamă largă de fungicide, cum sunt: Bumper 250 EC, Falcon 460 EC, Flint Max 75 WG, Folicur Solo 250 EW, Karathane Gold 350 EC, Kumulus S, Manoxin C50 PU si Manoxin M60 PU, Mystic 250 EC, Orius 25 EW, Ortiva 250 EC, Postalon 90 SC, Stroby DF, Sulphur 80 WG, Systhane Forte, Talendo, Topas 100 EC, Topsin 500 SC, Universalis 593 SC.