Propunerea Comisiei Europene pentru viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC) nu este una care să ne favorizeze. Este însă pentru prima dată când există un front comun, de la fermieri până la politicieni, toţi fiind de părere că, aşa cum ne este prezentată acum, noua PAC e un contract cu care nu putem fi de acord.

În viitoarea Politică Agricolă Comună se vorbeşte despre degresivitatea subvenţiilor, despre plafonarea acestora la nu mai mult de 100.000 de euro pe fermă. Se vorbeşte şi despre comasarea celor doi piloni de investiţii, de bugetele aferente pentru plăţile pe suprafaţă cu cele din Pilonul II, care înseamnă proiecte prin AFIR. Şi asta bineînţeles că ne duce într-o zonă vulnerabilă, pentru că s-ar putea ca proiectele de dezvoltare rurală să nu mai fie direcţionate concret către fermieri, ci să poată să fie preluate în alte zone, de infrastructură rurală locală. Bineînţeles că nu putem fi de acord cu așa ceva.

Comisia Europeană susține că sunt mai mulți bani, având în vedere că bugetul alocat întregii PAC este mai mare. Însă, în realitate, totul scade, iar degresivitatea aceasta este un „cal troian”, pentru că avem mai multe praguri. Anume, între 0 și 20.000 de euro per fermă, atunci subvenţia este încasată sută la sută pentru acele hectare, între 20.000 și 50.000 de euro subvenția scade cu 25%, între 50.000 și 75.000 de euro subvenţia scade cu 50%, iar între 75.000 și 100.000 de euro subvenţia scade cu 75%, urmând să fie plafonată peste 100%. Iată că vorbim de nişte sume reduse considerabil. Ca exemplu, o fermă care pe actuala PAC primește spre 300.000 de euro, pe viitoarea PAC va primi 100.000 de euro. E totuși o diferenţă enormă între ceea ce avem acum şi ceea ce ni se propune pe viitor.

La nivelul Uniunii Europene, țările vestice privesc următorul buget PAC într-un fel şi pun accent pe digitalizare, pe înarmare şi s-ar putea să nu mai privească agricultura ca pe o prioritate. În schimb, ţările de pe flancul estic, mai ales după perioadele de secetă, de pandemie, perioada în care am avut războiul şi am avut toate grânele Ucrainei care au trecut şi, din păcate, s-au şi oprit în mod necontrolat în ţările din Estul Europei, au altă gândire și pun accent pe sectorul agroalimentar. Noi, fermierii, sperăm să găsim un consens, să ne putem face înţeleşi, şi asta trebuie să plece de la cel mai înalt nivel al statului, adică de la preşedintele României, care trebuie să ne susţină cauza. Ne-am aşteptat ca între consilierii aleşi în jurul administraţiei prezidenţiale să fie măcar unul desemnat pe agricultură, pentru că agricultura României este la răscruce, agricultura Europei este la o răscruce, şi trebuie să fim de partea bună a istoriei încă de acum, deoarece s-ar putea să nu mai existe cine ştie ce buget peste 2038.

La Clubul Fermierilor Români, încercăm să punem accent pe agricultura integrată, îndemnăm şi căutăm soluţii ca fermierii să se îndrepte către partea de procesare. Dar pentru procesare e nevoie de investiţii foarte mari. De aici şi problema unificării celor doi piloni, I şi II, din PAC.

Autor: CIPRIAN OLTEANU, primar comuna Unirea jud. Călărași, membru în Consiliul Director al Clubului Fermierilor Români

Autoritatea de Management pentru PNDR și Planul Strategic PAC 2023 – 2027 din cadrul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a elaborat un pachet de modificări privind normele de condiționalitate, aplicabile începând cu anul de campanie 2026.

Pachetul de modificări are obiectivul de a simplifica obligațiile pentru fermieri și de a reduce riscul de sancțiuni administrative.

Măsuri propuse de Autoritatea de Management PNDR/PS PAC pentru reducerea birocrației și sprijinirea fermierilor

Sprijin concret pentru fermierii mici și medii

Una dintre cele mai importante măsuri propuse de Autoritatea de Management vizează exceptarea de la controale și sancțiuni aferente normelor de condiționalitate pentru fermierii care exploatează până la 10 hectare și beneficiază de plăți directe sau intervenții pentru dezvoltare rurală, precum și pentru cei cu exploatații de maximum 30 de hectare, în cazul aplicării standardului GAEC 7.

Aceste măsuri urmăresc reducerea presiunii administrative asupra fermierilor mici și mijlocii, care reprezintă o componentă esențială a agriculturii românești.

Recunoașterea agriculturii ecologice

Fermele certificate în agricultura ecologică, inclusiv cele aflate în conversie, vor fi considerate automat conforme cu standardele GAEC 1, 3, 4, 5, 6 și 7, eliminând controale suplimentare și simplificând procedurile administrative.

Adaptarea cerințelor de mediu la realitățile din teren

Prin contribuția AM PNDR/PS, au fost propuse ajustări ale unor standarde GAEC, astfel încât acestea să fie mai bine corelate cu specificul agriculturii românești, inclusiv:

• Actualizarea cerințelor GAEC 5 privind lucrările solului;

• Clarificarea aplicării GAEC 6 pentru sere, solarii și culturi permanente;

• Completarea GAEC 4 privind benzile tampon în zona infrastructurii de irigații și desecare;

• Coerență între condiționalitate și ecoscheme.

MADR precizează că propunerile au fost formulate în acord cu Regulamentul (UE) 2025/2469 și cu modificările Planului Strategic PAC 2023–2027, urmând să fie transmise Comisiei Europene prin procedura de notificare. „Prin aceste modificări reducem birocrația pentru fermieri, protejăm micile exploatații și recunoaștem practicile agricole corecte, fără a pune presiune inutilă pe cei care muncesc pământul. Autoritatea de Management a avut un rol esențial în acest demers de simplificare și echilibru”, a declarat Florin Barbu, ministrul Agriculturii.

Modificările propuse asigură alinierea obligațiilor de bază cu ecoschemele și intervențiile de dezvoltare rurală, evitând suprapuneri și cerințe nejustificate pentru fermieri.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Grija pentru pământ, ca suport al vieții, a fost în atenția oamenilor de știință încă din cele mai vechi timpuri. Este reliefată în lucrări științifice în special începând cu secolul al XVIII-lea.

Gheorghe Munteanu-Murgoci (1862-1925) este cel care a inițiat și realizat prima hartă a solurilor românești la scara 1:500.000 și cel care, ca urmare a prestigiului internațional de care se bucura, în 1924 a fost ales președinte al Comisiei pentru harta pedologică a Europei.

Teodor Saidel (1874-1967) s-a ocupat, în special, de chimia solului. Este remarcat prin faptul că a elaborat, ca prioritate mondială absolută, Metoda de determinare a concentrației ionilor de hidrogen în soluția solului pe cale potențiometrică, cu ajutorul electrodului de hidrogen, și care în prezent se aplică în întreaga lume (pH-ul solului).

Acad. Gheorghe Ionescu-Șișești (1885-1967) în 1944 arată: „Pământul este bogăția principală a României. Dar el nu este o comoară nesecată, un bun inalterabil. Avem datoria să-l păstrăm și să-l îngrijim, ca să rămână mereu izvorul de viață și mijlocul de existență al poporului român”.

Acad. Cristian Hera mai recent (2015) menționa: „Noi, purtătorii conștiinței istorice, avem datoria să stabilim și să impunem căile și mijloacele, iar factorii de decizie legislativă și executivă să stabilească cu claritate legile care să conducă la păstrarea pământului românesc, tezaur național și izvor de existență al generațiilor de astăzi și al celor care ne urmează”.

Marele pedolog prof. dr. Nicolae Florea, membru de onoare al Academiei Române, în bogata sa operă privind studiul solului atrage atenția că: „Solul este suportul perenității vieții pe pământ, generatorul universal de hrană pentru toate viețuitoarele. De aceea, solul necesită ocrotire, fiind foarte fragil, sensibil la degradare și dificil la restaurat”.

Beneficiind de toate recomandările marilor oameni de știință, noi trebuie să cunoaștem bine solurile pe care lucrăm și să luăm măsurile necesare pentru menținerea și sporirea stării de fertilitate a solului.

România, un muzeu în aer liber

De la nivelul mării până în vârf de munte, România dispune de un mozaic de forme de relief așezat în amfiteatru cum nu se poate găsi în alte țări. Aceste forme de relief sunt și armonios repartizate, cu 1/3 câmpie, 1/3 deal și podiș și 1/3 munte. Pe formele respective de relief se eșalonează și vegetația în zonele de stepă, de silvostepă, zona pădurilor (forestieră) și zona alpină. Dispunem astfel de câmpii mănoase, de dealuri și coline favorabile culturii viței-de-vie, pomilor fructiferi și de frumoasele pajiști din zonele de deal și de munte și, nu în ultimul rând, de bogăția pădurilor de foioase și conifere („aurul verde” al țării).

România este considerată un muzeu în aer liber cu toate tipurile de sol.

În cele ce urmează, vom trata în mod deosebit suprafața arabilă a României, care ocupă circa 9 milioane de hectare și care este împărțită în următoarele:

1. Zone agricole:

• Câmpia Română de Sud și Est, cu soluri de tip cernoziom și cu o medie a precipitațiilor anuale de 470-560 mm;

• Câmpia Română, centrală cu soluri de tip cernoziom și brun-roșcat și cu 520-560 mm precipitații;

• Câmpia de Vest, cu soluri de tip cernoziom și lăcoviște și cu 570-630 mm precipitații;

• Câmpia Dobrogei, cu sol de tip cernoziom și bălan și cu 380-460 mm precipitații;

• Câmpia Transilvaniei, cu sol cernoziom și argiloiluvial și cu 540-460 mm precipitații;

• Câmpia Jijiei, cu sol cernoziom și 630-670 mm precipitații;

• Podișul Transilvaniei, cu sol podzol și 610-640 mm precipitații. Cu schimbările climatice, nu știu cât din aceste cantități de precipitații mai sunt valabile.

2. După textură, cele 9 milioane ha se împart în:

• Soluri cu textură grosieră: sunt solurile nisipoase și nisipo-lutoase;

• Soluri cu textură mijlocie: sunt solurile luto-nisipoase și lutoase;

• Soluri cu textură fină (grele): sunt solurile luto-argiloase și argiloase.

În țara noastră se găsește întreaga gamă a acestor soluri care pot fi cultivate cu anumite culturi și cărora li se aplică tehnologii de cultură specifice. Corect cultivate, toate pot fi soluri productive.

3. În funcție de favorabilitatea lor pentru practicarea agriculturii, solurile se împart în următoarele clase de pretabilitate:

• Clasa I, foarte bune, ocupă 3,8 % din suprafața arabilă și sunt terenuri plane, pretabile la mecanizare;

• Clasa a II-a bune, ocupă 35,8 % din arabil, are versanți slabi înclinați, mecanizabile;

• Clasa a III-a, mediocre, ocupă 25,2 % din arabil, cu panta până la 6°, este erodabil, pentru folosire necesită ameliorare;

• Clasele a IV-a și a V-a, slabe, ocupă 35 % din arabil, cu panta mai mare de 6°, prezintă eroziune intensă, greu cultivabile fără ameliorare.

Făcând o comparație, pe glob sunt 62% soluri cu fertilitate scăzută, iar în România, 52%; soluri foarte fertile – pe glob, 11%, iar în România, 27,3%.

4. Prin studiul amănunțit al terenului, s-au stabilit următoarele note de bonitare:

• 80-100 ocupă 4,02% din suprafață, este teren fără restricții, cel mai bun;

• 61-80 ocupă 38,56% din suprafață, este teren cu limitări mici;

• 41-60 % ocupă 32,44%, din suprafață, este teren cu limitări mijlocii;

• 21-40 % ocupă 13,51%, din suprafață, este teren cu limitări mari;

• 1-20 % ocupă 11,48%, din suprafață, este teren cu limitări severe, cel mai slab.

Asemenea categorii de terenuri se găsesc în fiecare exploatație agricolă și ele trebuie să fie bine cunoscute de fiecare fermier pentru:

• Stabilirea amplasării culturilor mai pretențioase și cu valoare economică mai ridicată, pe parcelele cele mai bune;

• Stabilirea dozelor de îngrășăminte diferențiat, în funcție de starea de fertilitate a fiecărei parcele;

• În asolament, sola amelioratoare va fi mai mult prezentă pe parcelele cu fertilitate scăzută și mai rar pe parcelele fertile.

5. În sinteză, principalii parametri calitativi ai solului sunt conform tabelului de mai jos.

În general, România dispune de soluri cu grad de fertiliate ridicat și atunci când se folosesc soiuri și hibrizi de ultimă generație, cu potențial de producție superior, cu o tehnologie de cultură adecvată, recoltele sunt din ce în ce mai mari și de calitate superioară.

Din păcate, nu întotdeauna știm să apreciem valoarea pământului nostru și uneori intră în posesia unor străini.

Marele poet Tudor Arghezi spunea: „Să nu se uite că agricultura reprezintă cel mai vechi meșteșug al al omului care e custodele, dar mai bine zis, gestionarul celui mai de preț bun al țării – pământul. El, pământul, via și glia (nația) reprezintă cartea de identitate a moșilor și strămoșilor noștri, și durata și sacrificiul lor trecu prin secole”.

Dar, așa cum menționa prof. dr. Avram Fițiu de la Universitatea Agronomică din Cluj-Napoca: „În decursul ultimilor 2000 de ani, Europa nu a mai cunoscut un popor care să-și vândă o treime din pământ pe timp de pace, cum au făcut românii. Actuala clasă politică, cu responsabilitatea diminuată, consideră că pulverizarea unei clase sociale milenare este un act de bravură și de mare progres. Să transformi în milogi ai statului 9 milioane de români din mediul rural reprezintă un act de trădare națională. Noi suntem generația care și-a trădat strămoșii prin vânzarea a o treime din pământul țării. Dacă în ultimele două milenii am avut generații statornice, care s-au încăpățânat să lucreze și să apere acest pământ, generațiile de după 1990 sunt complet dezrădăcinate de glia acestei țări”.

Asupra pământului românesc s-au manifestat mai multe rele, și anume:

• Pulverizarea proprietății;

• Cultivarea nerațională;

• Secătuirea și distrugerea.

La aceasta, acad. Cristian Hera adaugă următorul rău: „Înstrăinarea pământului în proprietatea cetățenilor din alte țări care exportă recolta și substanțele nutritive extrase din sol”. Mai sunt voci care afirmă că nu este nicio nenorocire că s-a vândut din pământ, că el rămâne în țară, nu pleacă peste hotare. Este adevărat că pământul nu pleacă, dar pleacă peste hotare roadele lui, iar vechii proprietari devin slugi pe fostele lor pământuri.

Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU

CITEȘTE ȘI: Terenul trebuie pregătit din toamnă pentru însămânțările de primăvară

Asolamentul, structura și rotația culturilor

Afânarea adâncă și fertilitatea solului

În România, productivitatea muncii și eficiența politicilor economice par, din păcate, direct proporționale cu vacanțele politice. În timp ce economia reală funcționează fără pauză, decizia publică intră prea des în suspendare, cu efecte directe asupra investițiilor și competitivității.

Agricultura, industria și mediul antreprenorial nu își permit vacanțe. Producția nu se oprește în perioade electorale, iar fermierii nu pot amâna deciziile tehnologice în funcție de calendarul politic. În schimb, politicile economice sunt adesea fragmentate, întârziate sau lipsite de continuitate.

Această discontinuitate administrativă generează costuri reale: programe amânate, fonduri europene neutilizate, lipsă de predictibilitate și vulnerabilitate economică. În agricultură, unde planificarea se face pe termen lung, fiecare pauză decizională se traduce în pierderi concrete.

Statele care reușesc la Bruxelles acționează pe baza unui mandat național de negociere, stabil și coerent, indiferent de ciclurile politice interne. România, în schimb, schimbă pozițiile în funcție de contexte și perioade, slăbindu-și propria capacitate de negociere.

O țară nu se dezvoltă prin pauze repetate de decizie. Productivitatea nu crește prin absență, iar competitivitatea nu se construiește din vacanțe politice, ci din muncă, politici coerente și respect pentru cei care produc valoare economică.

România are nevoie urgentă de strategie economică pe termen lung, mediu și scurt! Avem nevoie de predictibilitate atât la muncă, cât și acasă. Nu avem nevoie de măriri de taxe, ci avem nevoie de profesionalism și politici corecte.

Autor: dr. ing. NICU VASILE, președinte LAPAR

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În Ședința de Guvern din 30 ianuarie 2026 a fost aprobată Ordonanța de Urgență care modifică Legea nr. 195/2018 (Programul de susţinere a crescătorilor de suine pentru activitatea de reproducţie) și Legea nr. 227/2018 (Programul de susţinere pentru activitatea de reproducţie, incubaţie şi de creştere în sectorul avicol) pentru a prelungi termenul maxim de realizare a investițiilor finanțate prin aceste programe.

Potrivit legislației, termenul maxim de realizare a investițiilor era de 18 luni de la acordarea primei plăți, cu posibilitatea unei prelungiri de maximum 18 luni. Prin modificările aduse de actul normativ aprobat, termenul maxim inițial de 18 luni se menține, cu posibilitatea de prelungire a acestuia, la solicitarea beneficiarului, cu maximum 30 de luni.

Măsura este necesară pentru a evita riscul ca beneficiarii să nu poată finaliza proiectele, ceea ce ar putea avea un impact negativ asupra situației economice și ar putea compromite atingerea obiectivelor programelor. „Această măsură urgentă răspunde solicitărilor din partea beneficiarilor și vine ca urmare a dificultăților majore întâmpinate de aceștia, cauzate de contextul economic internațional, criza forței de muncă și incapacitatea furnizorilor de a onora la timp contractele de echipamente”, arată MADR.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale precizează că un număr de 25 de contracte sunt încheiate pentru sectorul de suine, iar pentru sectorul avicol au fost încheiate 38 de contracte. Investițiile contractate însumează un potențial de:

• Sectorul Suin: 46.599 de locuri de cazare pentru reproducție, care ar genera circa 1,5 milioane de purcei anual;

• Sectorul Avicol: 8,7 milioane de locuri de cazare pentru activitatea de creștere, reproducție și incubație.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

ADAMA anunță că Gabriela Vila își încheie mandatul de director general pentru România, Republica Moldova și Bulgaria, în contextul unui proces amplu de reorganizare la nivelul grupului. Această etapă marchează o tranziție firească, menită să susțină direcțiile strategice de dezvoltare ale companiei atât la nivel regional, cât și global.

Gabriela Vila s-a alăturat echipei ADAMA România în anul 2015, ocupând de-a lungul timpului mai multe poziții-cheie. Din 2021, în calitate de director general, a coordonat cu succes activitatea companiei în România și Republica Moldova, având o contribuție importantă la implementarea strategiei comerciale, dezvoltarea echipelor locale și adaptarea organizației la un mediu de business dinamic și competitiv. A contribuit semnificativ la dezvoltarea relațiilor cu fermierii și partenerii de business, construind colaborări solide, bazate pe răbdare, empatie, inteligență emoțională și comunicare.

Cu o experiență de peste 25 de ani în agribusiness și în sectorul financiar, Gabriela Vila a avut un rol esențial în consolidarea și dezvoltarea operațiunilor ADAMA în România și Republica Moldova, coordonând cu succes o echipă de peste 50 de profesioniști și contribuind semnificativ la creșterea business-ului și la întărirea relațiilor cu partenerii și clienții companiei.

De-a lungul mandatului său, a demonstrat constant un stil de leadership aliniat valorilor ADAMA – „Listen, Learn, Deliver” – punând accent pe colaborare, implicare și dezvoltarea oamenilor. A dat dovadă de perseverență și de o puternică dorință de a transforma planurile în rezultate concrete, fiind adepta acțiunii, a muncii susținute și a focusului pe obiective, alături de echipa sa.

Compania ADAMA îi mulțumește Gabrielei Vila pentru profesionalismul, dedicarea și impactul pozitiv avut asupra organizației și îi adresează sincere aprecieri pentru contribuția adusă la dezvoltarea business-ului și a echipelor pe care le-a coordonat. În calitate de director general, Gabriela Vila a susținut constant dezvoltarea unei agriculturi moderne și sustenabile în România, printr-un dialog deschis cu fermierii și partenerii săi și prin promovarea unor soluții adaptate nevoilor reale din teren. Întreaga echipă îi transmite mulțumiri pentru leadershipul, energia și exemplul oferit de-a lungul anilor.

ADAMA va comunica în perioada următoare detalii suplimentare privind structura de coordonare a echipei din România, Republica Moldova și Bulgaria.

„ADAMA rămâne fidelă misiunii sale de a fi un partener de încredere pentru fermieri și colaboratorii săi, oferind produse inovatoare și soluții tehnologice adaptate nevoilor reale și provocărilor concrete din agricultură”, se precizează în finalul comunicatului de presă.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Autoritatea Națională Fitosanitară (ANF) a realizat o analiză din punct de vedere fitosanitar, a cărei concluzie e că, deși precipitațiile din acest început de an oferă o bază bună pentru rezervele de apă, ele obligă la o vigilență sporită. „Buletinele de avertizare emise de Oficiile fitosanitare rămân instrumentul principal pentru a anticipa riscurile și a planifica intervențiile fitosanitare în ferestrele de vreme favorabilă.”

Debutul anului 2026 marcat de episoade de temperaturi pozitive și precipitații sub formă de ploaie, urmate de episoade de precipitații sub formă de zăpadă, pune agricultorii în fața unei dileme climatice. „În timp ce stratul de zăpadă oferă mult râvnitul scut termic împotriva gerului, aceeași umiditate, combinată cu solul neînghețat, riscă să transforme baza culturilor într-un incubator pentru patogeni tăcuți”, arată ANF.

Într-un an marcat de restricții la tratamentul semințelor, vigilența în fața bolilor și a dăunătorilor hibernanți devine singura garanție a recoltei. „Dacă umiditatea este vitală pentru rezerva de apă din sol, modul în care aceasta interacționează cu temperaturile dictează presiunea bolilor și supraviețuirea dăunătorilor.”

Precipitațiile și excesul de umiditate

Ploile și lapovița care alternează cu ninsorile în această perioadă influențează direct sănătatea rădăcinilor și dispersia sporilor.

⁠Precipitațiile abundente pe soluri grele duc la fenomenul de băltire. „Lipsa oxigenului (anoxia) slăbește sistemul radicular, facilitând atacul fungilor de sol precum Pythium sau Rhizoctonia. Plantele asfixiate în această perioadă vor prezenta în primăvară o rezistență scăzută la stresul termic. Precipitațiile pot spăla sporii de pe resturile vegetale infectate (ex. Septoria spp. sau Helminthosporium spp.) și îi pot transporta în zonele joase ale parcelei, creând focare de infecție ce vor exploda la primele temperaturi de peste 10-12°C. În același timp, umiditatea ridicată și temperaturile pozitive pot favoriza apariția unor boli criptogamice (precum făinarea, septorioza sau rugini), mai ales în culturile cu desime mare”, se arată în analiza ANF.

Riscul „capcanei de sub zăpadă”

Zăpada este un factor de protecție, dar are și riscuri ascunse. „Zăpada depusă acționează ca un izolator termic excelent. Prezența unui strat de zăpadă consistent oferă protecție termică, dar poate deveni un mediu de incubare pentru boli fungice specifice.”

Autoritatea Națională Fitosanitară descrie „capcanele de sub zăpadă”:

• Mucegaiul de zăpadă (Microdochium nivale): Riscul cel mai ridicat apare atunci când zăpada se depune pe un sol care nu a înghețat complet sau pe plante cu o masă foliară excesivă (rezultată dintr-o toamnă blândă). Sub stratul de zăpadă se creează un microclimat umed și întunecat, ideal pentru dezvoltarea mucegaiului de zăpadă, care poate distruge integral plantele de grâu și orz pe suprafețe extinse.

• Fuzarioza coletului și a rădăcinii, provocată de complexul de specii Fusarium spp., reprezintă una dintre cele mai mari amenințări pentru cerealele de toamnă. Umiditatea excesivă rezultată din topirea zăpezii pe soluri insuficient drenate creează mediul ideal pentru instalarea acestui patogen. Acestea atacă sistemul radicular, slăbind rezistența plantelor la reluarea vegetației în primăvară.

• Zăpada protejează nu doar plantele, ci și dăunătorii care iernează în interiorul tulpinii, în sol (superficial), la baza tulpinii, precum muștele cerealelor (Oscinella frit, Delia coarctata, Mayetiola destructor), gărgărița tulpinilor de rapiță (Ceutorhynchus napi), gândacul roșu al rapiței (Entomoscelis adonidis), gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides). Stratul de zăpadă, dacă se menține, oferă o izolație termică vitală pentru ouăle, adulții și larvele acestor specii, prevenind înghețarea solului la adâncimea lor de adăpostire și îi protejează de temperaturile letale. Gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides) iernează în stadiul de larvă în sol, la adâncimi de 10-20 cm, dar stratul de zăpadă permite să rămână mai aproape de suprafață, fiind gata să reia atacul imediat ce zăpada se topește.

Recomandări pentru fermieri (ianuarie - februarie 2026)

Pentru a limita pierderile cauzate de acești factori climatici, ANF recomandă următoarea strategie:

1.⁠ ⁠Monitorizarea zonelor cu risc. Imediat după topirea zăpezii trebuie verificate parcelele pentru semne de mucegai sau decolorări ale nodului de înfrățire. Dacă densitatea plantelor a scăzut sub pragul critic, fermierii trebuie să pregătească un plan de fertilizare rapidă pentru a stimula refacerea foliară.

2.⁠ ⁠Drenajul excesului de apă. Acolo unde relieful permite, asigurați canale de scurgere pentru a elimina băltirile rezultate din topirea rapidă a zăpezii, prevenind astfel asfixierea plantelor și instalarea putregaiurilor de colet.

3.⁠ ⁠Tratamentele „în ferestrele iernii” în livezi. Dacă oscilațiile termice permit atingerea pragului de 5°C, intervenția cu fungicide cuprice devine prioritară. Aceste tratamente acționează ca un scut asupra rănilor mecanice, a rănilor provocate de fenomenul de îngheț-dezgheț (gelivurilor) etc, stopând infecțiile cu formele de rezistență ale rapănului sau moniliozei ce pot compromite sănătatea pomilor în sezonul 2026.

4. ⁠Verificarea rezervelor de dăunători. Trebuie făcute sondaje pentru a evalua viabilitatea ouălor, larvelor și adulților de gândac ghebos, viermi sârmă (Zabrus tenebrioides, Agriotes spp), muștele cerealelor, gărgărița tulpinilor de rapiță (Ceutorhynchus napi), gândacul roșu al rapiței (Entomoscelis adonidis), precum și a altor dăunători care ar putea apărea în condiții de temperatură favorabilă. Contextul climatic din toamna anului 2025 – începutul anului 2026 și lipsa tratamentului la sămânța de cereale sunt factori agravanți în ceea ce privește posibila apariție a gândacului ghebos (Zabrus tenebrioides) în culturile de cereale.

⁠Ploile și zăpada mențin solul umed, permițând larvelor să rămână aproape de suprafață și să se hrănească intens înainte de intrarea în repaus. Fermierii trebuie să inspecteze culturile imediat ce se poate intra în câmp, în special pe solele unde grâul a urmat după grâu (monocultură). Larvele de Zabrus tenebrioides ies din galerii chiar și sub zăpadă sau imediat ce temperatura depășește 0 - 3°C pentru a consuma frunzele de cereale. Prezența micilor galerii lângă plante este semnul clar al activității acestora. Spre deosebire de alți dăunători, atacul de Zabrus apare sub formă de vetre (zone goale în cultură) care se extind rapid dacă nu se intervine.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe 26 ianuarie se sărbătorește Ziua Internațională a Energiei Curate.

Dezbaterile globale privind energia curată se concentrează de obicei pe ceea ce poate fi construit: mai multe panouri solare, parcuri eoliene mai mari și baterii cu durată lungă de viață. Se acordă mult mai puțină atenție a ceea ce poate fi cultivat. Totuși, unele dintre cele mai practice soluții pentru reducerea emisiilor vin din agricultură.

Puține sectoare ilustrează acest lucru mai bine decât aviația și transportul greu. Aviația singură reprezintă aproximativ 2–3% din emisiile globale și, spre deosebire de transportul rutier, nu are o cale ușoară spre electrificare. Combustibilul sustenabil pentru aviație (SAF) și motorina regenerabilă sunt printre puținele opțiuni viabile pe termen scurt. Cererea crește rapid, consumul global de SAF se estimează că va crește de la aproximativ un milion de tone în 2024 la până la zece milioane de tone până la finalul deceniului, în timp ce cererea de motorină regenerabilă ar putea aproape să se dubleze în aceeași perioadă.

Problema nu este tehnologia, ci aprovizionarea. Capacitatea de rafinare se extinde, cerințele devin mai stricte, iar companiile aeriene sunt presate să își reducă emisiile. Ceea ce lipsește este o sursă fiabilă și scalabilă de materii prime cu emisii scăzute. Aici agricultura poate juca un rol decisiv.

Culturile oleaginoase precum floarea-soarelui sau rapița pot oferi o soluție eficientă pentru a crește la scară producția de biocombustibili. Nu sunt întotdeauna utilizate pentru alimentație și pot fi cultivate între ciclurile principale ale culturilor alimentare, ca așa-numite culturi intermediare. Acestea nu necesită teren suplimentar, nu înlocuiesc producția de hrană și pot îmbunătăți sănătatea solului prin reducerea eroziunii și creșterea materiei organice. Pentru fermieri, reprezintă o sursă suplimentară de venit într-o perioadă în care marjele agricole sunt sub presiune.

Acest lucru nu mai este doar teoretic. La începutul acestui an, compania internațională de cercetare agricolă Corteva Agriscience și compania globală de energie bp au lansat Etlas™, un joint venture conceput pentru a crea un flux dedicat de materii prime pe bază de culturi pentru SAF și motorină regenerabilă. Obiectivul este de a ajunge la aproximativ un milion de tone de materii prime anual până la mijlocul anilor 2030, suficient pentru a produce peste 800.000 de tone de biocombustibil pe an, cu primele livrări așteptate din 2027.

Modelul funcționează prin conectarea a trei părți ale lanțului valoric care au operat istoric separat: fermierii care cultivă culturi oleaginoase intermediare pe terenurile existente; furnizorii de semințe și servicii agronomice care îmbunătățesc randamentul și reziliența; și companiile energetice care transformă aceste culturi în combustibili conformi, cu emisii reduse, folosind infrastructura de rafinare existentă. Rezultatul este o cale eficientă, cu investiții reduse, care transformă perioadele în care terenul ar rămâne nelucrat în faze productive pentru generarea de energie.

Implicațiile sunt deosebit de importante pentru Europa. Conform reglementării ReFuelEU Aviation, companiile aeriene trebuie să utilizeze un amestec de 6% SAF până în 2030, procent care va crește la 70% până în 2050. Pentru fermierii din Europa Centrală și de Est, inclusiv România, aceasta reprezintă o oportunitate economică în creștere. Regiunea dispune de teren arabil extins, producție oleaginoasă bine stabilită și infrastructură existentă de procesare și depozitare.

Dacă Europa și alte regiuni sunt cu adevărat hotărâte să își atingă obiectivele climatice fără a compromite competitivitatea, vor avea nevoie de soluții practice, scalabile și sustenabile din punct de vedere politic. Biocombustibilii agricoli îndeplinesc aceste criterii. Alegerea nu mai este între hrană și combustibil, ci despre utilizarea mai inteligentă a terenurilor, sezon după sezon, pentru a furniza ambele.

Tranziția energetică nu va fi impulsionată doar de tehnologie. Ea va depinde și de fermieri, de câmpuri și de capacitatea adesea subestimată a agriculturii de a alimenta părți ale economiei care au puține alternative. Fermierii au hrănit întotdeauna lumea. Tot mai mult pot contribui și la alimentarea ei.

Autor: ANDRE NEGREIROS, Lider Comercial Corteva Agriscience Europa Centrală și de Est

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a publicat calendarul estimativ de lansare a sesiunilor de depunere a cererilor de finanțare aferente intervențiilor din cadrul Pilonului II din Planul Strategic PAC 2023-2027 în anul 2026.

Perioada estimată pentru lansare, precum și alocarea publică, în tabelul de mai jos.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Munca permanentă a albinelor în perioada de cules, mai ales în condiții adverse de mediu, cu vânt puternic, furtuni, secetă etc, duce la epuizarea albinelor lucrătoare, dar și a celor din stup, care trebuie să asigure hrănirea albinelor tinere și menținerea condițiilor de mediu și securitate: ventilație cu ajutorul aripilor, pază la urdiniș etc.

În această perioadă, apicultorul trebuie să facă inspecții periodice în timpul cărora el examinează starea familiei de albine și, în funcție de ce constată, ia măsuri precum unificarea familiilor de albine slabe, oferirea de mătci la familiile orfane etc și administrarea de suplimente de hrană energetică, precum sirop și turte de zahăr, nectar, rame cu miere etc și biostimulatori, cum este și Apivirol Forte.

Necesitatea aplicării biostimulatorului

Apivirol Forte se aplică imediat ca biostimulator, în stupinele în care se observă un declin al stării generale a familiilor de albine sau când se suspectează anumite semne de boală apărute în sezonul de cules active, de exemplu apariția de malformații ale aripilor la albinele tinere, apariția semnelor nervoase la albinele culegătoare, paralizia aripilor și instalarea fenomenului de depopulare a familiilor de albine, fără prezența vizibilă a simptomelor specifice vreunei boli.

Apivirol Forte se administrează și în perioadele în care culesul este slab sau în perioadele în care flora meliferă nu asigură un cules satisfăcător, fapt care stresează puternic albinele ce devin mult mai sensibile la boli.

Administrarea biostimulatorului se face la toate familiile de albine din stupină, inclusiv la cele aparent sănătoase.

Producții de miere mai mari cu 35% - 40%

În stupinele în care se face sistematic tratamentul biostimulator cu Apivirol Forte, chiar și în anii cu condiții mai puțin prielnice pentru apicultură, se obțin producții de miere mai mari cu circa 35% - 40% față de stupinele netratate. Unificarea sau transferul familiilor de albine (roi nou) se va face în stupi igienizați, curățați și dezinfectați, și care, în final, vor fi aspersați cu Apivirol Forte. Acesta facilitează obișnuirea rapidă a familiilor de albine cu noul stup, dar și creșterea coeziunii între indivizii din familiile de albine.

Perioada de cules

În perioada de cules, ramele noi care se introduc în stup vor fi aspersate cu Apivirol Forte. Aspersarea este cea mai sigură metodă de administrare a acestui biostimulator, întrucât produsul este consumat de albine prin declanșarea reflexului puternic de autocurățire. Se recomandă 2-3 administrări de Apivirol Forte la interval de 3 zile. Cantitatea folosită pentru o singură administrare este de 150-250 ml pentru o familie de albine.

Efect antiviral, antibacterian și biostimulator

Datorită componentelor active pe care le conține, produsul Apivirol Forte are un puternic efect antiviral, antibacterian și biostimulator pentru albinele adulte, puiet și mătci care dobândesc și o rezistență mare față de varoa, întrucât bolile virale și bacteriene evoluează de multe ori fără simptome tipice de boală.

Pregătirea pentru perioada de iernat

Administrarea biostimulatorului Apivirol Forte trebuie făcută și după încheierea sezonului de cules, în vederea pregătirii familiilor de albine pentru iernat. Se face tratamentul biostimulator de toamnă, administrând, în zilele călduroase, tot 150-250 ml de Apivirol Forte, prin aspersare pe corpul albinelor și puietului. La familiile la care s-a făcut tratamentul biostimulator de toamnă, se constată o mortalitate redusă în perioada de iernat și stimularea ouatului timpuriu, la mătci. Pentru perioada de iernat, turtele de zahăr sau șerbet se prepară cu un adaos de circa 150-250 ml de Apivirol Forte, pentru o familie de albine.

De reținut că produsul Apivirol Forte nu are efecte negative asupra albinelor, mătcilor și puietului și nu produce reziduuri în miere, polen, păstură și propolis, permițând obținerea de produse apicole de cea mai înaltă calitate.

Articol de: dr. ION IACOB, Laboratorul de Diagnostic Romvac Company SA