Ambasada Regatului Țărilor de Jos în România lansează campania de comunicare „NL Agrifood Tech: Smarter. Together/Facem agricultura mai inteligentă. Împreună”, o inițiativă care își propune să dezvăluie publicului român inovații tehnologice ale companiilor olandeze care pot susține și impulsiona agricultura și industria alimentară românească.

Aproximativ 30 de companii și parteneri din Țările de Jos, activi în domenii precum agricultura de precizie, robotica agricolă, tehnologiile de seră, tehnologiile dedicate pomiculturii, irigațiile inteligente și procesarea alimentară sustenabilă, își vor prezenta în următoarele două luni cele mai noi produse, servicii și tehnologii inovatoare și impactul pe care acestea îl au deja în proiecte reale. Noutățile prezentate de companiile participante vor apărea pe canalele social media ale Ambasadei și pe paginile AgriculturaPerformantaRO de pe LinkedIn, Facebook, Instagram și YouTube.

Astfel, Ambasada Regatuțui Țărilor de Jos în România continuă seria de inițiative de comunicare derulate în anii anteriori „Sustainability Heroes” și „Resilient & Sustainable. Together”, adăugând de această dată tehnologia inteligentă (smart-tech) ca temă centrală, alături de sustenabilitate și reziliență.

Importanța parteneriatului olandezo-român în agrifood tech

Țările de Jos sunt al doilea cel mai mare exportator de produse agroalimentare din lume, imediat după Statele Unite, cu venituri din exportul agroalimentar de peste 137 miliarde de euro în 2025, potrivit datelor Oficiului Olandez de Statistică (CBS). Acest lucru se datorează, în mare măsură, tradiției olandeze în antreprenoriat și inovare. Sectorul olandez de profil este recunoscut pentru inovații precum agricultura verticală, robotica de muls și recoltat, tehnologiile de seră de înaltă eficiență, tehnologiile high-tech pentru pomicultură și întreg lanțul valoric al fructelor, și soluțiile pentru reducerea consumului de apă și a emisiilor, iar cele mai multe dintre marile companii agroalimentare cu impact global desfășoară ample activități de cercetare-dezvoltare în această țară.

România, la rândul ei, rămâne un jucător agricol important în Uniunea Europeană: valoarea producției agricole naționale a fost de aproximativ 22 miliarde de euro în 2024, plasând țara pe locul 7 în UE, iar gradul de absorbție a fondurilor europene pentru agricultură și dezvoltare rurală prin PNDR a depășit 95%, reprezentând un influx considerabil de capital direcționat către fermieri și companii din mediul rural. În același timp, sectorul se confruntă cu multiple provocări, legate, de exemplu, de schimbările climatice, creșterea prețurilor la energie și evoluțiile sociodemografice. Aproximativ 18-20% din populația activă a României lucrează în agricultură, comparativ cu o medie de doar 4% la nivelul UE, o diferență care arată atât dependența economică de acest sector, cât și nevoia investițiilor în mecanizare, digitalizare și formare profesională.

Această combinație de expertiză tehnologică olandeză și potențial agricol românesc încă neexploatat pe deplin creează, potrivit organizatorilor campaniei, oportunități concrete de colaborare și de afaceri între fermieri, companii agroalimentare, consultanți de fonduri europene și instituții de cercetare din România. De asemenea, pentru modernizarea sectorului, sporirea competitivității acestuia și creșterea rezilienței la schimbările climatice.

Companiile olandeze au demonstrat, an de an, că pot produce mai mult și mai sustenabil, cu mai puține resurse. Prin campania „NL Agrifood Tech: Smarter. Together/Facem agricultura mai inteligentă. Împreună” dorim să aducem această expertiză mai aproape de fermierii și companiile din România, într-un moment în care digitalizarea agriculturii și impactul tehnologiilor moderne asupra acestui sector sunt esențiale pentru securitatea alimentară europeană - Sophie Neve, consilier Agricultură la Ambasada Regatului Țărilor de Jos în România

Finalul campaniei, marcat cu un eveniment dedicat

Campania se va încheia printr-un eveniment de knowledge-sharing, matchmaking, și networking devenit deja tradițional, organizat anual de către Ambasada Regatului Țărilor de Jos la București, anul acesta fiind programat în după amiaza zilei de 29 octombrie. La acest eveniment vor participa reprezentanți ai unora dintre companiile și organizațiile participante la campanie, care vor avea ocazia să discute direct cu potențiali parteneri, experți și decidenți din România.

Dintre companiile participante la campanie se numără Ag Leader, Rometron, GPX, CropX, Rapagra, APH Group, Kubo, Cormana, Nivavi, Bbleap, Meteor Systems, Geerlofs Koeltechniek, CalfOtel, precum și Digi-Fruit Cluster din care fac parte 15 companii olandeze care se concentrează pe digitalizarea întregului lanț valoric al fructelor.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Elevii din cinci licee cu profil tehnologic - Liceul Tehnologic „Nikola Tesla” (București), Colegiul Tehnologic „Viaceslav Harnaj” (București), Liceul Tehnologic Cezar Nicolau (Brănești - Ilfov), Liceul Tehnologic „Vintilă Brătianu” (Dragomirești-Vale, Ilfov) și Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuși” (București) - au participat la atelierul științific BioProtectLab din cadrul proiectului „Ambasadorii Științei în Pomicultură prin Tehnologie și Educație în Licee (PomoSist 4Edu)”.

Proiectul PomoSist 4Edu se desfășoară cu finanțare din partea Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI), prin programul „Știința în Școli”, reunind două institute de cercetare: Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură (SCDP) Băneasa și Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor (ICDPP) București, ambele aflate sub coordonarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” (ASAS).

Atelierul BioProtectLab, ultimul din seria celor cinci laboratoare tematice parcurse de elevi, a fost coordonat de dr. Dinu Mihaela Monica, cercetător în cadrul ICDPP București, specialist în control biologic. BioProtectLab a încheiat un parcurs început cu AgroClimaLab, dedicat factorilor climatici și influenței lor asupra plantației, continuat cu SoilLab, despre însușirile solului și eroziune, cu FructLab, unde elevii au evaluat calitatea fructelor prin analiză senzorială, și cu PlantProtectLab, în cadrul căruia au monitorizat dăunătorii din livadă folosind capcane feromonale.

Vreme de câteva decenii, protecția plantelor a însemnat în primul rând tratament chimic. Astăzi, regulamentele europene restrâng constant lista substanțelor active permise. În paralel, a devenit tot mai clar un lucru pe care cercetarea îl documentează intens: într-un agroecosistem echilibrat, dăunătorii pot fi ținuți sub control și de prădători, parazitoizi și entomopatogeni, dacă aceștia au condiții optime de dezvoltare. Aceasta este premisa controlului biologic. Buburuzele (Fam. Coccinellidae) consumă afide - o singură larvă poate elimina câteva sute de exemplare până la maturitate. Viespile parazitoide din genurile Aphidius și Trichogramma își depun ouăle în corpul sau în ouăle dăunătorilor, oprind ciclul de dezvoltare al acestora. Larvele de crisope (ex. Chrysoperla carnea) și de sirfide (ex. Episyrphus balteatus) sunt prădători eficienți, iar urechelnița (Forficula auricularia), adesea considerată pe nedrept dăunătoare (nu, nu intră voluntar în urechile oamenilor), este de fapt unul dintre cei mai importanți prădători ai păduchilor lânoși din livezile de măr. Problema nu este că aceste organisme lipsesc. Problema este că livada modernă, curată și uniformă, nu le mai oferă adăpost pentru iernare și reproducere. Lemnul mort a fost îndepărtat, marginile înierbate au fost cosite, tulpinile uscate au fost strânse. Odată cu ele au dispărut și adăposturile. În cadrul atelierului BioprotectLab elevii au învățat despre importanța acestora pentru menținerea populațiilor de organisme utile și au construit fiecare câte un adăpost pentru insectele utile, respectiv un „hotel de insecte”.

De ce contează un simplu hotel de insecte

Aici intervine construcția aparent modestă pe care au realizat-o elevii. Un hotel de insecte nu este un obiect decorativ, ci o soluție la o problemă, respectiv absența locurilor de cuibărit și de iernare a insectelor utile din livadă. Deși pentru un elev construcția pare mai degrabă o joacă, principiul din spatele ei este documentat științific. Structura funcționează pentru că fiecare compartiment răspunde nevoilor unei anumite categorii de insecte utile. Tuburile de bambus și orificiile perforate în lemn tare pot fi utilizate pentru cuibărirea albinelor solitare - Osmia, Megachile și alte specii care nu formează colonii. Cartonul ondulat rulat oferă adăpost crisopelor peste iarnă. Conurile de pin și paiele atrag buburuzele.

Efectul se vede în timp. O populație de insecte utile care se stabilizează în apropierea culturii intervine devreme, când infestarea este încă redusă, adică exact în momentul în care intervenția chimică ar fi cea mai puțin justificată economic. Cu cât fauna utilă este mai diversă, cu atât acoperirea este mai completă: specii diferite acționează în perioade diferite ale sezonului și asupra unor stadii diferite ale dăunătorilor. Biodiversitatea nu este, în acest context, un obiectiv abstract de mediu, ci un mecanism de reglare care funcționează gratuit, dacă speciilor respective le sunt asigurate condițiile optime de dezvoltare.

Cinci licee, cinci construcții

Înainte de partea practică, elevii au parcurs o instruire teoretică despre metodele de control biologic aplicate în prezent în agricultura și horticultura din întreaga lume: lansările de prădători și parazitoizi în sere și livezi, produsele pe bază de microorganisme entomopatogene și antagoniste, utilizarea capcanelor cu feromoni și amenajarea benzilor florale și a habitatelor semi-naturale pentru susținerea faunei utile.

În cadrul atelierului BioProtectLab, echipele de elevi din fiecare dintre cele cinci licee partenere au construit câte un hotel de insecte, pe care l-au amplasat în grădinile școlilor. Elevii au ales materialele, au tăiat tuburile de bambus la dimensiune, au perforat lemnul, au organizat compartimentele și au stabilit orientarea și înălțimea de amplasare, detalii care nu sunt ornamentale, ci determină dacă structura va fi populată sau nu.

Reacția participanților a fost, fără excepție, una entuziastă. Diferența față de o lecție teoretică despre controlul biologic a fost imediat vizibilă: elevii nu au primit informația, ci au produs rezultatul. Iar rezultatul rămâne în curtea școlii și poate fi observat sezon după sezon.

Educația care schimbă perspectiva

Acesta este, de altfel, obiectivul întregului proiect. Ambasadorii Științei nu sunt formați prin memorarea unor definiții, ci prin participarea la un proces științific complet: ipoteză, metodologie, observație, date, concluzie, produs final. Un elev care a construit cu mâna lui un adăpost pentru albine solitare, crisope sau buburuze înțelege altfel de ce contează o margine de teren lăsată nemodificată, de ce nu orice insectă din livadă este un dăunător și de ce echilibrul unui ecosistem agricol are valoare economică, nu doar ecologică. Este o schimbare de perspectivă care se transmite mai departe, în familie, în comunitate și, pentru unii dintre acești elevi, în viitoarea profesie. Peste câțiva ani, deciziile privind modul în care se protejează culturile agricole din România vor fi luate de generația care astăzi este în clasa a IX-a și a X-a.

Controlul biologic nu mai este astăzi o alternativă marginală, ci una dintre direcțiile centrale ale protecției plantelor la nivel european și mondial. Actele normative urmăresc explicit reducerea dependenței de pesticide și promovarea gestionării integrate a bolilor și dăunătorilor, alături de abordări și tehnici alternative, printre care metodele nechimice, iar principiile generale ale managementului integrat prevăd că metodele biologice, fizice și alte metode nechimice sustenabile trebuie preferate celor chimice atunci când asigură un control satisfăcător al dăunătorilor. Tocmai de aceea, în școlile cu profil agricol și horticol accentul pe acest domeniu ar trebui să fie considerabil mai mare decât este în prezent: elevii de astăzi vor lucra într-o agricultură în care cunoașterea organismelor utile va conta cel puțin la fel de mult ca cea a substanțelor active.

Proiectul „Ambasadorii Științei în Pomicultură prin Tehnologie și Educație în Licee (PomoSist 4Edu)” este finanțat de UEFISCDI prin programul „Știința în Școli” și implementat de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa în parteneriat cu Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor București.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Guvernul a aprobat bugetul pentru implementarea Programului pentru școli al României pentru anul școlar 2026 - 2027, adresându-se unui număr total de 1.864.474 preșcolari și elevi.

Bugetul total pentru anul școlar 2026 – 2027 este în valoare de 802.447.000 lei (aproximativ 157,4 milioane euro).

Sursele de finanțare sunt defalcate astfel:

• Ajutor financiar UE: 89.100.000 lei (inclusiv 1.615.000 lei pentru evaluarea programului);
• Ajutor financiar național: 713.347.000 lei.

Alocarea fondurilor pe categorii de produse și măsuri educative:

• Lapte și produse lactate: 376.214.000 lei pentru distribuție gratuită + 37.289.000 lei pentru măsuri educative aferente;
• Produse de panificație (corn/baton/biscuiți/covrigei): 242.307.000 lei;
• Fructe și legume: 107.393.000 lei + 37.289.000 lei pentru măsuri educative aferente;
• Evaluarea programului: 1.955.000 lei.

Bugetul a fost creionat pe baza numărului total de beneficiari (1,86 milioane de elevi și preșcolari), a limitei valorii zilnice per elev și a numărului de zile de distribuție corelat cu structura anului școlar 2026-2027.

Pentru implementarea Programului au fost defalcate sumele repartizate definitiv României prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2026/873, atât pentru anul școlar 2026-2027, cât și ajustările pentru anul școlar 2025-2026 (care includ suplimentări față de repartizarea inițială pentru fructe și lapte), în valoare de 366.978 euro.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a publicat Ghidurile solicitanților pentru cele două scheme de ajutor de stat destinate crescătorilor de bovine și suine în anul 2026, în contextul crizei din Orientul Mijlociu.

Ghidurile pentru schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovin și pentru schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul suin conțin informații privind condițiile de eligibilitate, documentele necesare, modalitatea de depunere a cererilor, calculul și plata ajutorului de stat, precum și celelalte cerințe aplicabile beneficiarilor.

Sectorul bovin

Ajutorul de stat se acordă crescătorilor de bovine sau bubaline care îndeplinesc condițiile prevăzute în ghid. Printre acestea se numără deținerea, la data de 1 martie 2026, a minimum 10 capete bovine sau bubaline, cu vârsta de 22 luni la data de 28 februarie 2026, respectiv minimum 5 capete pentru exploatațiile din zona montană, în aceleași condiții de vârstă. De asemenea, la data de 5 octombrie 2026 trebuie să existe cel puțin 75% din efectivul de animale solicitat.

Cuantumul ajutorului este de 68 euro/cap, iar valoarea totală acordată nu poate depăși echivalentul în lei a 50.000 euro/beneficiar.

Totodată, numărul de animale pentru care poate fi solicitat ajutorul de stat nu poate depăși cel mai mic dintre efectivul deținut la data de 1 martie 2026 și efectivul deținut la data depunerii cererii.

Sectorul suin

Ajutorul de stat se acordă crescătorilor de suine care dețin exploatații autorizate sanitar-veterinar și desfășoară activitate de creștere și/sau reproducție în perioada 1 martie - 31 decembrie 2026, cu respectarea condițiilor prevăzute în ghid.

Cuantumul este de 11,9 euro/loc de cazare pentru porc gras și 13,7 euro/loc de cazare pentru animale de reproducție, iar valoarea totală acordată nu poate depăși echivalentul în lei a 50.000 euro/beneficiar.

Cererile de solicitare a ajutorului de stat și documentele justificative se depun/transmit către Centrele Județene APIA, respectiv Centrul Municipiului București, în condițiile prevăzute în ghidurile aferente fiecărei scheme. Ghidurile solicitantanților și formularele de cerere aferente pot fi consultate pe site-ul APIA, la adresa: https://apia.org.ro/ajutoare-specifice/masuri-de-sprijin-finantate-de-la-bugetul-national/.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Astăzi, doi din trei fermieri sunt în imposibilitatea de a-şi continua ciclul agricol, având o problemă în zona de finanţare. Fiind aşa de mulţi, adică peste 60%, asta înseamnă că este o problemă sistemică, structurală, a întregii agriculturi din România. Cum rezolvăm această problemă? O putem rezolva în două planuri. Un plan la nivel de fermă, microeconomic, şi un plan la nivel de politică generală, macroeconomic.

La nivel de fermă, chiar dacă capacitatea de autofinanţare a acesteia este foarte redusă, trebuie să ne concentrăm pe următoarele subiecte. Modelul de afaceri, de business, bazat pe maxim profit, pe maximă producţie, aşa cum îl cunoaştem noi, nu mai poate fi urmat în viitor. Constrângerile prezente din piaţă obligă fermierii să meargă pe un nou model de business, bazat pe minimizarea riscurilor. Cu alte cuvinte, nu ne mai dorim să obţinem o producţie maximă, ci ne dorim să controlăm riscurile la nivel de fermă. Nu controlăm riscurile, ajungem într-o situaţie de insolvenţă şi faliment. Obligatoriu trebuie să avem o altă atitudine şi o altă perspectivă a modelului de business în fermă.

Așadar, la nivel de fermă ce putem face? În primul rând trebuie să ne diversificăm veniturile. Rămânem de bază, 85-90% să spunem, cu venituri aşa cum suntem obişnuiţi şi avem competenţă să le creăm, dar uşor-uşor trebuie să creăm şi alte feluri de venituri: din investiţii în energie, dintr-o mică procesare, dacă sunt cultură mare, să încep să am şi puţină zootehnie.

Doi: trebuie să avem obligatoriu un buget de venituri şi cheltuieli la nivel de fermă, pe care să-l executăm, iar acest buget trebuie să fie construit în aşa fel încât să minimizăm riscurile. Spre exemplu, am risc de volatilitate a preţului. Pentru asta pot să am contracte future pentru 50% din producţie, şi atunci, dacă preţul se duce în jos, eu cumva am minimizat riscul. În loc să am un risc pe cădere de preţ de 30%, îl voi avea de 9-10%. De asemenea, trebuie să ne digitalizăm. Digitalizarea ne ajută să măsurăm toate consumurile din fermă, să ştiu exact care este consumul de motorină, care este consumul de pesticide, îngrăşăminte şi aşa mai departe. Necunoscând şi nemăsurând consumurile, am costuri mai mari.

O altă direcţie este să ne optimizăm structura capitalului. În funcţie de mărimea fermei, nu putem avea orice structură a capitalului. De pildă, dacă am 1.000 de hectare, optim mi-ar ajunge 1,2 – 1,3 CP pe hectar. Dacă am doi cai-putere pe hectar, am o problemă de costuri. Deci, trebuie să avem grijă să ne optimizăm structura capitalului. Apoi, să cumpărăm capital fix. Exemplul a fost cu cal-putere, să cumpărăm acest cal-putere la un preţ pe care ni-l permitem. În piaţă astăzi un cal-putere variază de la 550 de euro până la peste 1.100 de euro. Trebuie ca din această paletă de preţuri pe calul-putere, în funcţie de mărimea fermei, de competenţe, de structura terenurilor, de numărul parcelelor, să-mi aleg un cost. Una este să am 800 de euro pe cal-putere cost şi alta este să am 1.100. Fermierul astăzi este cumva supracapitalizat, are capital fizic mai mult decât îi trebuie, şi cumva de brand. A plătit şi o taxă de brand. Această taxă de brand nu mai poate fi plătită în continuare.

De asemenea, fermierul trebuie să fie foarte atent la capitalul de lucru, acel cashflow. Trebuie să ne bugetăm cashflow-ul pentru situaţiile pesimiste. În agri, variaţia cifrelor, spre exemplu a cifrei de afaceri de la un an la altul în medie, are o amplitudine între 20% şi 40%. Eu trebuie să mă bugetez pentru situaţiile în care, dacă în anul următor cade producţia cu 40% sau preţurile şi trebuie să mă bugetez pentru acea situaţie, nu trebuie să mă bugetez pentru situaţii optime. Asta este la nivel de fermă, unde am aşa: diversificarea veniturilor, digitalizare pentru a măsura corect tot ce se întâmplă în fermă, o structură optimă a capitalului, să-mi iau atâţia cai-putere câţi îmi trebuie şi la un preţ pe care mi-l permit, şi nu mai mult, să controlez un cashflow şi să-l proiectez pentru situaţiile critice, în ideea că voi întâlni un an critic, şi nu în ultimul rând foarte important este să mă asigur. Acolo unde pot să fac asigurări, să mă asigur. Pentru că asigurările mă pun la adăpost de anumite riscuri. La prima vedere, asigurarea poate părea că are un cost mare, dar în realitate mă protejează să nu pierd 60-70% din cifra de afaceri.

La nivel macro de agricultură, naţional, trebuie să mă uit pe zona de politici agricole şi de reglementări. Partea de reglementări ar trebui să fie cât mai redusă, astfel încât fermierul să aibă timp pentru a-şi controla businessul, nu să se gândească dacă a încălcat vreo reglementare nou apărută şi pe care n-o ştie, pentru că fiecare reglementare îi aduce un cost. Şi, la nivel de Ministerul Agriculturii, trebuie să înţelegem lucrul acesta, că reglementările aduc costuri în fermă. Aduc şi venituri, dar şi costuri.

Legat de politicile agricole, zona de susţinere a veniturilor, vorbim de subvenţii, ar trebui plătite cât mai simplu, fără multe condiţionalităţi. Şi nivelul de susţinere, şi tipurile de susţineri trebuie cumva corelate cu realităţile din piaţă. Astăzi s-au rupt lanţurile de valoare la nivel global, s-au rupt centrele de putere, totul este foarte volatil, şocurile sunt foarte mari şi la nivel de politică naţională trebuie să ne protejăm fermierii, pentru că ne protejăm securitatea alimentară. Nu ne putem juca cu securitatea alimentară.

La ora actuală, agricultura este în roşu total la bănci. Băncile spun că-şi doresc să finanţeze agricultura, dar nu o finanţează. Şi, atunci, trebuie să avem o soluţie la această reticenţă din partea sistemului bancar.

Articol de: prof. dr. GAVRIL ȘTEFAN, Facultatea de Agricultură USV Iași

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - iulie 2026

Abonamente, AICI!

Corteva Agriscience anunță că susține decizia Comitetului Global de Acțiune pentru Rezistența la Erbicide (HRAC) de a reclasifica propizamida, în urma unei evaluări științifice a erbicidelor cu acțiune asupra microtubulilor.

„Clasificarea actualizată, din Grupa 3 în Grupa 23, reflectă o înțelegere științifică mai aprofundată a modului în care acționează propizamid, recunoscând mecanismul său distinct de acțiune și consolidând importanța sa ca instrument pentru gestionarea rezistenței la erbicide în agricultura europeană”, transmite compania Corteva.

În prezent, propizamid este singura substanță activă din Grupa 23 HRAC autorizată pentru utilizare atât în Uniunea Europeană, cât și în Marea Britanie. Aceasta este utilizată de mulți ani de cultivatorii europeni și și-a construit un istoric unic în ceea ce privește controlul fiabil al buruienilor graminee, fără să fi fost raportate la nivel mondial cazuri de rezistență a buruienilor graminee la propizamidă în culturile arabile.

„Această reclasificare confirmă mecanismul distinct de acțiune al propizamidului și rolul său esențial în sprijinirea fermierilor europeni pentru menținerea unui control eficient al buruienilor graminee. Propizamid este deosebit de important în Europa de Nord și Centrală, unde aproximativ 85% din utilizarea sa este în cultura de rapiță de toamnă. Într-un context în care rezistența la erbicide este în creștere, iar opțiunile pentru controlul buruienilor devin tot mai limitate, este esențial ca fermierii europeni să aibă acces la o gamă largă de soluții pentru a face față provocărilor aflate într-o continuă evoluție”, a declarat Olivier Couery, EMEA Marketing Leader Herbicides Corteva Agriscience.

Reclasificarea consolidează valoarea propizamidei în aceste sisteme de cultură, unde le oferă fermierilor o metodă eficientă de gestionare a buruienilor graminee dificile.

Rapița este cultivată, de regulă, o dată la trei sau patru ani, ca parte a unei rotații a culturilor cu cereale precum grâul și orzul. În anii în care sunt cultivate cereale, buruienile graminee, inclusiv coada vulpii (black-grass) și raigrasul (ryegrass), se pot înmulți deoarece fermierii au la dispoziție mai puține opțiuni eficiente de erbicidare.

Perioada de cultură a rapiței oferă oportunitatea de a combate aceste buruieni înainte de înființarea următoarei culturi de cereale, reducând presiunea exercitată de buruieni, protejând producțiile viitoare și susținând managementul integrat al buruienilor.

Propizamid este, de asemenea, utilizat pe scară largă în peste 50 de culturi horticole și de nișă, inclusiv în culturi de mare valoare, precum cicoarea și culturile pentru producerea de sămânță de graminee, unde puține erbicide alternative sunt disponibile. Utilizarea sa îi ajută pe fermieri să mențină sisteme de producție diversificate, gestionând în același timp eficient buruienile.

^{Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!}

Aproape 84 de miliarde de euro vor ajunge la scadență în 2027 - 2030. România trebuie să aleagă între o economie bazată pe consum și una bazată pe producție, procesare și investiții.

România intră într-o perioadă extrem de dificilă pentru finanțele publice. În următorii patru ani, statul trebuie să refinanțeze aproximativ 83,9 miliarde de euro numai din principalul datoriei publice ajunsă la scadență, fără a include deficitele viitoare, dobânzile și noile împrumuturi. Datoria publică a depășit deja pragul de 60% din PIB: la sfârșitul trimestrului I din 2026.

• Viitorul Guvern trebuie să înceapă să construiască o economie care poate plăti datoriile, nu să mențină economia care creează permanent datorii.

• Impozitarea agresivă a mediului de afaceri a falimentat antreprenorii autohtoni, a exportat locurile de muncă în țările dezvoltate și a trimis în șomaj angajații a zeci de mii de firme care s-au închis anul acesta.

• Firmele românești luptă pentru supraviețuire, iar angajații statului fac presiuni pentru salarii mai mari.

• Nu mai putem amaneta viitorul pentru a finanța prezentul.

• Fiecare leu împrumutat trebuie să aibă în spate o întrebare: Ce produce?

Tabelul care ilustrează dimensiunea problemei

Valorile scadențelor reprezintă principalul datoriei menționat în profilul de rambursare și nu includ dobânzile, deficitele viitoare sau noile împrumuturi.

Schema de ajutor de stat de 5,313 miliarde lei este o alocare pentru întreaga perioadă de aplicare a programului, nu o cheltuială anuală. Ea vizează investiții în industria prelucrătoare și produse pentru care România are deficite comerciale importante.

În 2026, se estimează că statul va cheltui cu asistența socială 249,2 miliarde lei, adică 12,2% din PIB, în timp ce investițiile publice sunt proiectate la 160 miliarde lei.

Această comparație nu înseamnă că România nu trebuie să își protejeze populația vulnerabilă. Asistența socială este necesară și trebuie menținută pentru cei care au nevoie de ea.

Problema este alta: De ce nu construim o economie care să reducă nevoia de asistență socială?

Dacă banii publici sunt transformați în investiții productive, cu un grad mare de multiplicare, cum ar fi în fabrici, procesarea alimentară, energie, infrastructură, agricultură performantă, cercetare și educație profesională, economia ar genera: locuri de muncă → venituri → profituri → taxe → contribuții → exporturi → creștere economică.

În schimb, o economie dependentă de consum și transferuri sociale riscă să intre într-un mecanism falimentar pentru țară: împrumuturi → consum → importuri → deficit comercial → noi împrumuturi → dobânzi → taxe mai mari.

Prea târziu și la o scară încă mică, România a început să corecteze direcția

În 2026 există o schimbare de direcție: Guvernul a aprobat o schemă de 5,313 miliarde lei pentru investiții în industria prelucrătoare, destinată inclusiv sectoarelor în care România are importuri ridicate și înregistrează un deficit comercial mare. Investițiile eligibile pornesc de la 50 milioane lei.

În 2025, schemele de ajutor de stat gestionate de Ministerul Finanțelor au însemnat finanțări de 1,85 miliarde euro, care au atras investiții totale de peste 4,2 miliarde euro și peste 36.000 de locuri de muncă. Dar aceasta trebuie să devină o politică economică națională, nu o serie de programe izolate.

România a pierdut capacitatea de a transforma banii în capital productiv

Schematic, aceasta este problema structurală a României și viitorul Guvern are obligația de a schimba paradigma.

• Ani de zile am discutat și ne-am bazat pe o creștere economică susținută de consum și generatoare de deficite;

• Am distrus sau am lăsat să dispară capacități industriale;

• Am redus capacitatea de procesare;

• Am rupt legătura dintre școală și economia reală;

• Am exportat materii prime și am importat produse finite;

• Am încurajat consumul fără să construim suficientă capacitate internă de producție;

• Lipsa de produse realizate intern a fost acoperită prin importuri care au dus la creșterea datoriei externe.

Nu faptul că românii consumă, ci faptul că o parte prea mare din consum este alimentată de importuri, aceasta este problema economiei românești. Nu putem rezolva această problemă doar prin creșteri de taxe așa cum a făcut în ultimul an Guvernul Bolojan. Limitele acestei politice bazate doar pe taxare pentru reducerea deficitului bugetar le vedem astăzi cu toții. Sărăcirea populației și trimiterea în faliment a zeci de mii de firme  au dus la o scăderea economică fără precedent, chiar mai mare decât în perioada crizei economice asociate pandemiei de Covid.

Pentru a opri acest declin economic accentuat, România are nevoie de o schimbare fundamentală de politică economică care să se axeze pe câteva schimbări fundamentale:

• De la consum la investiții

• De la importuri la producție

• De la materie primă la procesare

• De la forță de muncă ieftină la productivitate

• De la ajutoare pentru supraviețuire la investiții care creează venituri

• De la împrumuturi pentru cheltuieli la capital pentru profit

România nu trebuie să reducă protecția socială pentru oamenii vulnerabili. România trebuie să reducă, prin dezvoltare economică, numărul oamenilor care ajung dependenți de protecție socială. Aceasta este diferența dintre asistență socială ca soluție temporară și politică economică de dezvoltare pe termen lung. Deocamdată nici un guvern din ultimii zece ani nu a fost interesat să dezvolte politici economice pe termen lung, ci a acționat doar electoral. Pentru aceasta a preferat să mențină o politică de protecție socială cu mult peste ce își permite statul român.

Statistica ne arată că în primul trimestru al anului 2026 din 10 lei intrați la buget, sub formă de venituri fiscale și contribuții de asigurări, 9 lei s-au dus pe salariile din sectorul public, pensii și alte beneficii sociale. Asta ne arată că pentru investiții în dezvoltarea țării nu mai rămâne aproape nimic. Iar dacă mai adăugăm că din acel aproape nimic, cam totul s-a dus pe investiții fără sens într-o perioadă de criză, avem dimensiunea dezastrului în care ne aflăm.

Astăzi, când asistăm la un mare scandal între politicieni, pe de o parte, și între o parte a politicienilor și sindicate pe tema noii Legi a salarizării, pe de altă parte, mediul privat este sufocat de taxe și impozite și multe firme închid porțile. Aceeași lideri sindicali de 35 de ani, unii dintre ei pensionari deja, fac presiuni pentru creșterea salariilor în sectorul public, ignorând că mediul privat nu poate finanța mai mult aparatul imens al statului.

Peste 1,20 milioane de angajați la stat luptă pentru salarii mai mari, în timp ce mediul privat luptă doar pentru supraviețuire. Liderii marilor confederații sindicale, care în general reprezintă doar interesele angajaților de la stat, își fac din nou numărul de luptători ai dreptății sociale, dar nu sunt interesați de ce se întâmplă în economia reală.

Statistica arată că 52.741 de firme au fost radiate în șapte luni ale anului, după ce în 2025 au fost închise 144.000 de firme. Aceste cifre ascund în spate zeci de mii de șomeri, dar pentru veșnicii lideri ai confederaților sindicale singurul lucru care contează este creșterea salariilor la stat.

Creșterile salariale din ultimii ani din sectorul de stat, cu mult peste media din sectorul privat, nu au avut la bază criterii de performanță. Astăzi liderii mișcării sindicale refuză să recunoască că angajații statului au dus-o în ultimii ani mult mai bine decât le-ar fi permis veniturile statului, iar această situație nu mai poate continua pentru că nu mai sunt bani, iar deficitul bugetar nu mai poate crește.

Lipsa de viziune economică a liderilor sindicali a fost demonstrată încă o dată zilele acestea de Bogdan Hossu, liderul CNS „Cartel Alfa”, care a cerut nici mai mult nici mai puțin creșterea impozitării mediului de afaceri pentru ca guvernul să aibă bani pentru creșterea salariilor în sectorul de stat prin noua lege a salarizării. Practic, sindicaliștii de la stat spun: „Cresteți taxele ca să ne dați nouă mai mult. Că mediul de afaceri se sufocă, nu ne interesează”.

Statul român are nevoie de reforma sectorului de stat. De la primării, la ministere și agenții, peste tot trebui operate reduceri de personal. Până acum, reforma sistemului de stat clamată de Ilie Bolojan a fost un simulacru. Două treimi dintre comunele din România nu îşi pot acoperi cheltuielile din propriile venituri şi au nevoie în fiecare an de bani suplimentari de la buget, 1.500 de comune au mai puțin de 1.500 de locuitori,  dar continuăm să plătim un aparat birocratic de 450.000 de persoane în administrația publică locală. Reducerea personalului din ministere și agențiile statului, promisă de premierul demis Ilie Bolojan a rămas neonorată.

Unde trebuie să investim

O strategie economică națională trebuie să pună în centrul său:

• industria prelucrătoare;

• procesarea produselor agricole și alimentare;

• energia și infrastructura energetică;

• irigațiile și infrastructura agricolă;

• industria de utilaje și echipamente;

• cercetarea și inovarea;

• digitalizarea producției și a instituțiilor statului;

• infrastructura de transport;

• învățământul profesional și tehnic;

• dezvoltarea lanțurilor de producție interne;

• substituirea importurilor acolo unde România are avantaje competitive;

• creșterea exporturilor de produse cu valoare adăugată.

Fiecare leu împrumutat trebuie să aibă o întrebare în spate: Ce produce? Aceasta trebuie să fie noua regulă a politicii economice.

Dacă împrumutăm bani pentru consum, datoria rămâne și va crește cu dobanda. Dacă investim banii într-o capacitate productivă competitivă, aceasta poate genera producție, profit, locuri de muncă, exporturi și venituri bugetare.

De aceea, înaintea oricărei noi majorări de taxe trebuie să existe: studiu de impact + strategie de țară + analiză cost/beneficiu + obiective măsurabile.

Nu putem cere sacrificii suplimentare economiei fără să răspundem la întrebarea fundamentală: care este planul româniei pentru creșterea economică?

Reducerea deficitului este necesară, dar reducerea deficitului fără creștere economică poate însemna doar comprimarea economiei. În aceste condiții, România trebuie să urmărească simultan: deficit mai mic + producție mai mare + exporturi mai mari + procesare mai mare + productivitate mai mare + investiții mai mari.

România nu are nevoie de o nouă politică a sacrificiului, ci are nevoie de o politică a producției. Acest lucru se poate realiza pentru că:

• Avem resurse naturale.

• Avem teren agricol.

• Avem energie.

• Avem oameni.

• Avem poziție geografică.

• Avem acces la piața europeană.

• Avem antreprenori.

Ceea ce ne-a lipsit prea mult timp a fost continuitatea unei strategii economice naționale.

Mesajul pentru decidenții politici este simplu: Nu mai putem amaneta viitorul pentru a finanța prezentul. Trebuie să împrumutăm, atunci când este necesar, pentru investiții care produc viitor.

Nu mai putem distruge capitalul productiv și apoi să ne mirăm că avem nevoie de taxe mai mari.

Nu mai putem exporta materia primă și importa produsul finit.

Nu mai putem avea o școală ruptă de economia reală și să pretindem că vom avea productivitate europeană.

Nu mai putem construi o economie bazată predominant pe consum și să așteptăm prosperitate durabilă.

România trebuie să facă trecerea decisivă:

• de la consum la producție;

• de la datorie la capital;

• de la importuri la procesare;

• de la asistență socială la locuri de muncă;

• de la supraviețuire la dezvoltare.

Decidenții români trebuie să conștientizeze că o țară nu devine bogată pentru că împrumută mai mult. Devine bogată pentru că produce mai mult, procesează mai mult, exportă mai mult și investește mai inteligent. Viitorul guvern trebuie să înceapă să construiască economia care poate plăti datoriile țării, nu economia care creează permanent noi datorii.

Autor: dr. ing. NICU VASILE, președinte Pactul Național pentru Agricultură și Dezvoltare Durabilă

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

De la profesia de economist și doar 15 hectare, Mihai Flavius Bădica (46 ani) administrează astăzi o exploatație modernă de peste 400 de hectare. Cofondatorul Fermei Kalinderu din localitatea Tecuci (județul Teleorman) ne-a împărtășit povestea unei evoluții remarcabile, bazată pe rigoare economică, pasiune pentru pământ și parteneriate de încredere.

În rândul fermierilor, Mihai Flavius Bădica este un exemplu de succes, având ân vedere că a reușit să dezvolte o afacere solidă de la zero. Economist de profesie, a lucrat 15 ani într-o multinațională și zece ani a fost director de Agenție Bancară la BRD. „Iar de aici am plecat de jos pe treptele ierarhiei. Însă, pe măsură ce m-am implicat în agricultură, am simțit nevoia unei fundamentări tehnice, așa că am absolvit ulterior și Facultatea de Agronomie. Practic, ambele specializări îmi sunt indispensabile în activitatea zilnică, deoarece agronomia îmi oferă soluțiile în câmp, iar economia mă ajută să gestionez eficient costurile și investițiile.”

Povestea Fermei Kalinderu a început în anul 2012, când Mihai Flavius Bădica, împreună cu verișorul lui, tot economist, a înființat o întreprindere individuală și a accesat măsura dedicată tinerilor fermieri. Cu acele fonduri europene, în valoare de 40.000 de euro, cei doi au făcut primul pas concret: au achiziționat fiecare câte un tractor chinezesc, marca Foton. „Lucram pe atunci o suprafață modestă, adunată undeva la 15–16 hectare. A fost o perioadă romantică, dar plină de provocări și lipsuri tehnologice, un adevărat test al rezistenței pentru noi”, își amintește zâmbind fermierul teleormănean.

Ferma Kalinderu

• Locație: sat Tecuci, comuna Balaci, jud. Teleorman

• Suprafață cultivată: Peste 400 de hectare

• Tip fermă: exclusiv vegetală

• Echipă: trei angajați permanenți plus cei doi asociați, în campanii

Dezvoltarea exploatației agricole a fost una organică, dar accelerată de oportunitățile din zonă. „În 2014 am făcut pasul către înființarea unei societăți comerciale, pornind direct cu 100 de hectare luate în arendă. Până în 2018 am continuat să lucrăm cu aceleași tractoare Foton și cu utilaje vechi, ducând greul începutului. Relația mea cu Titan Machinery România a pornit în 2018 prin achiziția unei remorci Pronar și a unei semănători Gaspardo, iar în 2023 am achiziționat un sacrificator Gaspardo. Anul 2018 a reprezentat însă un punct de cotitură. Am accesat un proiect de modernizare prin Măsura 4.1, care ne-a permis să facem un salt tehnologic major. Atunci am achiziționat un tractor de 230 CP și un pachet complet de utilaje performante: semănătoare, combinator, instalație de erbicidat, disc, dezmiriștitor și mașină de împrăștiat îngrășăminte. Tot atunci am înființat și o a doua societate comercială. Astăzi, prin cele două firme, gestionăm peste 400 de hectare în comuna Balaci. Este o suprafață optimă pentru structura actuală a fermei, care este una exclusiv vegetală. Deși ne-am dorit o diversificare și spre alte sectoare, contextul economic și volatilitatea din ultimii ani ne-au impus să rămânem concentrați pe marea cultură”, povestește Mihai Flavius Bădica.

Structura culturilor: adaptare la climă

Sudul țării este recunoscut pentru provocările climatice, în special seceta. De aceea, la Ferma Kalinderu, rotația culturilor este o regulă de aur, de la care fermierii nu se abat. „Structura culturilor este cea clasică pentru zona noastră, dar optimizată în funcție de randamente. Aproximativ 40–50% din suprafață este ocupată de păioase – grâu și orz. Oleaginoasele, respectiv rapița și floarea-soarelui, dețin o pondere de circa 40%. Restul suprafeței este împărțit între porumb, terenuri lăsate pârloagă și o suprafață de lucernă, aceasta din urmă având și rolul de a ne ajuta să îndeplinim cerințele APIA privind diversificarea. Porumbul îl cultivăm pe suprafețe foarte restrânse, deoarece clima din sud nu mai este de mult timp prietenoasă cu această cultură”, ne-a zis Mihai Flavius Bădica.

Dacă ne uităm la ultimul sezon agricol, din toamnă și până acum, regimul de precipitații a fost generos, în zonă înregistrându-se peste 600 de litri. „Privit în ansamblu, acest lucru este un beneficiu, însă a venit la pachet cu dificultăți logistice. Din cauza ploilor, nu am putut intra în câmp la momentele optime pentru tratamentele fitosanitare și fertilizările de primăvară la păioase. În schimb, cultura de rapiță arată excelent, mult mai bine decât în anii trecuți, evoluție influențată direct de îmbunătățirea tehnologiei de lucru pe care am implementat-o în fermă”, precizează tânărul fermier.

Indiferent de domeniu, dar mai ales în agricultură, dacă nu pui suflet și pasiune în ceea ce faci, nu ai nicio șansă de reușită. Pământul simte când este lucrat doar pentru profit și când este iubit.

Este extrem de important în contextul actual ca tinerii să studieze. Agricultura modernă nu se mai face după ureche. Fără carte, fără agronomie și fără o înțelegere clară a economiei de fermă, ești condamnat la eșec.

Tinerilor fermieri le recomand perseverență și răbdare. Rezultatele nu apar peste noapte, dar cu o viziune clară și muncă asiduă, satisfacțiile vor fi pe măsură.

Cheia eficienței în câmp, tehnologia de top

Parcul de utilaje al Fermei Kalinderu include nume grele din industrie. Cele mai recente investiții au fost realizate printr-un proiect derulat între 2024 și 2025, prin care au ajuns în fermă un tractor Case IH Magnum de 340 CP, echipat cu un utilaj de cultivare TopDown de la Väderstad, cu o lățime de 3 metri. De asemenea, cei doi tineri asociați au achiziționat și un tractor universal din gama Case IH Maxxum, de peste 140 CP. „Aceste achiziții consolidează parcul nostru, unde mai operăm alte două tractoare (de 100 CP și 200 CP), o combină, două încărcătoare și, desigur, cele două tractoare chinezești de la început, pe care le păstrăm cu mândrie ca emblemă a locului de unde am plecat. Alegerea partenerului Titan Machinery și a mărcii Case IH a fost una strategică. Pe o piață aglomerată, diferența o fac oamenii și serviciile post-vânzare. Relația noastră cu Adrian (n.r. Adrian Dinu – manager regional Titan Machinery România), și cu domnul Netejoru (n.r. Florin Netejoru – Team Leader Service Titan Machinery Alexandria), este ireproșabilă. Titan Machinery este singura companie întâlnită – și am lucrat cu mulți competitori – unde omul de vânzări nu consideră că treaba lui s-a terminat odată cu livrarea facturii. El rămâne o punte de legătură activă cu departamentul de service pentru a ne asigura suportul în orice moment. Iar despre TopDown 300 de la Väderstad pot spune simplu: este la cel mai înalt nivel. Pe piață există acest utilaj și restul. Deși investiția inițială este mai ridicată comparativ cu alte opțiuni de pe piață, calitatea lucrării și eficiența energetică sunt excepționale. Avem un consum care nu depășește 15 litri de motorină pe hectar, ceea ce înseamnă că, la suprafața fermei noastre, utilajul se amortizează integral în maximum trei ani”, a ținut să sublinieze Mihai Flavius Bădica.

Următorul pas, procesarea

L-am întrebat pe Mihai Flavius Bădica despre viitorul Fermei Kalinderu, cum îl vede, dacă mai există loc pentru expansiune, pe ce mizează. „În ceea ce privește suprafața de teren, suntem într-o fază de stabilitate. Terenurile din zonă sunt deja securizate, iar o eventuală extindere ar fi posibilă doar prin preluarea integrală a altor ferme vecine, dacă se va ivi ocazia în viitor. Marea mea ambiție pe termen mediu privește însă dezvoltarea pe verticală, mai exact procesarea. Urmărim cu atenție liniile de finanțare din fonduri europene pentru a înființa o unitate de producție în domeniul patiseriei și dulciurilor (cornulețe, fursecuri). Avem materia primă, avem rigoarea economică și cred că adăugarea de valoare produselor noastre este următorul pas logic. Până atunci, ne concentrăm pe optimizare. Lucrăm eficient: cu doar trei angajați permanenți și implicarea noastră în campanii, reușim să gestionăm impecabil cele peste 400 de hectare, datorită mecanizării de înalt nivel.”

Articol de: MIHAELA PREVENDA & BOGDAN CONSTANTIN, specialist PR & Comunicare Titan Machinery România

Sectorul ovin din România traversează una dintre cele mai grave crize din ultimele decenii. Evoluția pestei micilor rumegătoare (PMR), apariția focarelor de variolă ovină, restricțiile sanitare veterinare și blocarea exporturilor au creat o situație economică extrem de dificilă pentru crescători.

Dincolo însă de efectele epidemiologice ale bolilor, o problemă la fel de gravă este pierderea încrederii fermierilor în modul în care autoritățile gestionează criza.

Lipsa de transparență, comunicarea contradictorie, absența unui plan național clar și suspiciunile privind existența unor interese comerciale în jurul pieței ovinelor au alimentat nemulțumirea crescătorilor. În acest context, tot mai mulți fermieri cer nu doar sprijin financiar, ci mai ales răspunsuri, responsabilități și o strategie credibilă pentru reluarea exporturilor.

De la lider european la blocaj comercial

România nu este un actor marginal pe piața europeană a ovinelor. În ultimii ani, țara noastră a devenit principalul exportator de ovine vii din Uniunea Europeană și unul dintre cei mai importanți exportatori la nivel mondial. În anul 2024 au fost exportate aproximativ 1,77 milioane de ovine, majoritatea către piețele tradiționale din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Pentru majoritatea oierilor, vânzarea mieilor și a oilor reprezintă principala sursă de venit.

Lâna și-a pierdut aproape complet valoarea economică, ajungând uneori chiar să genereze costuri suplimentare prin tundere, colectare și eliminare. Nici producția de lapte nu constituie o alternativă pentru toate fermele, mai ales în condițiile deficitului de forță de muncă și ale lipsei unor capacități suficiente de procesare și valorificare.

În aceste condiții, blocarea comerțului cu animale vii lovește exact în centrul modelului economic al oieritului românesc. Estimările vehiculate privind pierderile pentru anul 2026 depășesc 300 de milioane de euro, fără a lua în calcul efectele indirecte asupra transportatorilor, comercianților, abatoarelor, procesatorilor și comunităților rurale dependente de creșterea ovinelor.

În numai doi ani, România a trecut de la o poziție dominantă pe piața europeană și pe piețele din Orientul Mijlociu la situația în care exporturile sunt sever restricționate, iar fermierii nu mai au o perspectivă clară asupra valorificării animalelor.

Cum s-a ajuns aici? ANSVSA trebuie să răspundă

Primul focar important de pestă a micilor rumegătoare a fost semnalat în România în urmă cu aproximativ doi ani, în județul Tulcea, într-o exploatație comercială și centru de colectare în care se aflau zeci de mii de ovine. Una dintre ipotezele vehiculate încă de atunci a fost introducerea virusului prin mișcări ilegale de animale provenite din zone din afara Uniunii Europene în care boala evolua deja. Ulterior, virusul s-a extins, iar focarele au apărut în valuri succesive.

Problema fundamentală este că, după doi ani, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) încă nu a reușit să demonstreze că sistemul de identificare, trasabilitate și control al mișcării animalelor poate limita eficient răspândirea bolii. Comerțul clandestin, animalele fără documente sanitare veterinare, crotaliile utilizate incorect și mișcările de animale care scapă controlului oficial sunt probleme cunoscute de ani de zile.

În iunie 2026, apariția unor noi focare în județul Mureș a arătat că problema nu mai poate fi considerată strict regională. Din acel moment, discuția nu a mai fost doar despre câteva focare, ci despre credibilitatea întregului sistem românesc de trasabilitate și control sanitar-veterinar.

Înainte de a cere fermierilor să accepte noi restricții, sacrificări de animale sau programe de vaccinare, ANSVSA are obligația să explice foarte clar cum s-a ajuns la o asemenea situație epidemiologică. Crescătorii și opinia publică au dreptul să știe. Aceasta reprezintă o condiție elementară pentru reconstruirea încrederii.

Există și o problemă de responsabilitate

În spațiul public au apărut acuzații extrem de grave privind modul în care a fost gestionată această criză. Unii crescători susțin că prăbușirea prețului ovinelor ar avantaja intermediari care cumpără animale foarte ieftin din România și încearcă ulterior să le valorifice prin circuite comerciale externe.

Dacă asemenea practici nu există, ANSVSA și celelalte instituții competente trebuie să prezinte datele care demonstrează acest lucru. Dacă există însă circuite comerciale care exploatează diferențele dintre restricțiile aplicate României și cele existente în alte state membre, ele trebuie investigate.

Într-o piață în care sute de milioane de euro sunt în joc, lipsa transparenței alimentează inevitabil suspiciunile.

Un sistem care trebuie reconstruit

Chiar declarațiile ministrului Agriculturii au indicat existența unor probleme sistemice. Comisia Europeană nu mai are încredere în autoritățile veterinare din România. Se solicită  un sistem credibil de identificare și trasabilitate, precum și garanții că mișcarea animalelor poate fi controlată. Nu mai este suficient un document redactat de câțiva funcționari și transmis ulterior fermierilor si medicilor veterinari spre aplicare.

Un plan național serios trebuie construit împreună cu cei care îl vor pune în practică: ANSVSA, Ministerul Agriculturii, Colegiul Medicilor Veterinari, medicii veterinari din teritoriu, organizațiile profesionale ale crescătorilor, operatorii economici și specialiștii în epidemiologie și boli infecțioase.

Colegiul Medicilor Veterinari a înaintat deja un Plan de acțiune pentru supravegherea, monitorizarea și eradicarea pestei micilor rumegătoare la ovine și caprine. Într-o situație epidemiologică atât de gravă, orice propunere profesională de acest tip trebuie analizată și discutată instituțional. Refuzul dialogului nu poate fi o soluție!

Fermierii nu mai cer promisiuni. Cer un plan

Pentru crescători, situația devine de la o lună la alta mai dificilă. Animalele nu pot fi exportate în condițiile obișnuite, cererea internă este insuficientă, iar costurile cu furajarea și întreținerea efectivelor continuă. Numeroase ferme riscă să intre în incapacitate de plată.

Asociațiile de crescători au solicitat măsuri de sprijin, inclusiv scheme temporare de compensare. Dar mesajul transmis de fermieri este mai important decât problema despăgubirilor: sectorul are nevoie de soluții, nu doar de bani.

România are nevoie urgent de un calendar concret pentru: controlul focarelor existente, restabilirea trasabilității, eliminarea comerțului clandestin, redeschiderea rutelor comerciale și negocierea reluării exporturilor.

Cine răspunde pentru pierderile de sute de milioane de euro?

Aceasta este întrebarea pe care autoritățile nu o mai pot evita. Dacă pierderile economice ale sectorului ajung la sute de milioane de euro, trebuie stabilit cât din această pierdere este rezultatul inevitabil al unei boli transfrontaliere și cât este consecința unor deficiențe de management, control și trasabilitate.

Au fost respectate toate procedurile?

Au fost luate măsurile la timp?

Au fost controlate efectiv mișcările ilegale de animale?

Au fost făcute anchete epidemiologice complete?

Au fost ascultați medicii veterinari și organizațiile profesionale?

A fost informat corect sectorul?

Aceste întrebări trebuie clarificate atât de autoritățile naționale, cât și în cadrul misiunilor și auditurilor europene care analizează modul în care România a gestionat PMR și variola ovină.

Miza depășește cu mult actualele focare

Nu discutăm doar despre câteva exploatații sau câteva județe. În joc este unul dintre puținele sectoare zootehnice în care România deține o poziție competitivă importantă la nivel european și internațional. Pierderea piețelor din Orientul Mijlociu și Africa de Nord ar putea avea consecințe care să se resimtă ani întregi.

O piață externă pierdută nu se recâștigă automat după ridicarea unei restricții sanitare. Contractele pot fi preluate între timp de competitori. Lanțurile comerciale se reorganizează. Importatorii își caută furnizori alternativi. De aceea, fiecare lună de blocaj contează.

O criză care poate deveni o oportunitate de reformă

România are, paradoxal, și o oportunitate. Criza actuală poate obliga statul să reformeze un sistem de identificare și trasabilitate care de prea mult timp tolerează excepții, improvizații și circuite paralele.

Identificarea animalelor de la naștere, digitalizarea reală a mișcărilor, controlul centrelor de colectare, sancționarea comerțului clandestin și integrarea medicilor veterinari în sistemul de supraveghere trebuie să devină elemente centrale ale noii strategii.

Dar această reformă nu poate fi realizată împotriva fermierilor. Trebuie realizată împreună cu ei.

Sectorul ovin are nevoie de soluții, termene și responsabilități

Oieritul românesc nu își mai permite încă un an de incertitudine. Fermierii au nevoie să știe ce strategie aplică România, în cât timp pot fi controlate focarele, când există perspectiva reluării exporturilor și cine răspunde pentru implementarea fiecărei măsuri.

ANSVSA trebuie să prezinte public datele epidemiologice și să explice deciziile luate. Guvernul trebuie să negocieze rapid cu Comisia Europeană o strategie credibilă de control și eradicare. Iar organizațiile profesionale și crescătorii trebuie implicați real în elaborarea acestei strategii.

În această criză, problema fundamentală nu mai este doar existența virusului. Problema este dacă România mai poate demonstra propriilor fermieri, Comisiei Europene și partenerilor comerciali că are un sistem sanitar-veterinar capabil să controleze boala și să garanteze siguranța comerțului.

Sectorul ovin nu mai are nevoie de explicații vagi. Are nevoie de un plan, de termene și de responsabilități concrete. Și, mai ales, are nevoie de răspuns la întrebarea care devine tot mai greu de evitat: Cum a fost posibil ca România să ajungă, în numai doi ani, de la liderul exportului european de ovine la blocarea uneia dintre cele mai importante piețe ale zootehniei românești?

Autor: prof. dr. ADRIAN OROS, vicepreședinte Colegiul Medicilor Veterinari din România

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Din 17 august până pe 19 octombrie 2026, inclusiv, este deschisă sesiunea de depunere a cererilor de finanțare pentru investiții în sectorul vitivinicol din cadrul Planului Strategic PAC 2023-2027, anunță Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA).

Pentru sesiunea din 2026 sunt disponibile 9.348.921 euro pentru intervenția IS-V-02 „Investiții în active corporale și necorporale”, precum și 1.695.498 euro pentru intervenția IS-V-07 „Investiții în active corporale și necorporale menite să sporească durabilitatea producției de vin”.

Alocarea financiară totală aferentă celor două intervenții este de 11.044.419 euro. Din această sumă, 30% este destinată proiectelor de achiziții complexe, iar 70% proiectelor de achiziții simple, procente aplicabile fiecărei intervenții sectoriale.

Accesarea intervenției IS-V-02 contribuie la îmbunătăţirea performanţei întreprinderilor vitivinicole și a adaptării lor la exigențele pieței, precum și sporirea competitivității lor pe termen lung în ceea ce privește producerea și comercializarea produselor vitivinicole, inclusiv economiile de energie, eficiența energetică globală și procesele sustenabile.

Accesarea intervenției IS-V-07 conduce în principal la sporirea durabilității producției de vin în principal prin îmbunătățirea utilizării și a gospodăririi apei, conversia la producția ecologică, introducerea unor tehnici de producție integrată, achiziționarea de echipamente pentru metode de producție de precizie sau digitalizată, contribuția la conservarea solului și creșterea capacității de captare a carbonului în sol etc.

Pentru sesiunea din anul 2026, cererile de finanțare, însoțite de documentele justificative, se depun în format electronic, prin sistemul informatic al APIA, conform Ghidului de utilizare a sistemului informatic privind măsurile de investiții IS-V-02 și IS-V-07 – Modul Portal Investiții, disponibil pe site-ul APIA.

Finanțarea cererilor aprobate se va realiza în limita plafonului disponibil corespunzător anului financiar vizat, în ordinea înregistrării la APIA.

Sesiunea de depunere a cererilor de finanțare din cadrul investiției IS-V-02 și investiției IS-V-07 se închide în cazul în care valoarea cererilor de finanțare atinge pragul de 150% din limitele bugetare stabilite, urmând a se trece la etapa de evaluare.

Ghidurile informative aferente intervențiilor IS-V-02 și IS-V-07 sunt publicate pe site-ul instituției.

Pașii de urmat pentru logarea în Geoportalul viticol

Link-ul de acces al Geoportalului viticol este: https://portalinvestitii.apia.org.ro/. Pentru a accesa link-ul și a se loga în aplicație, fermierii trebuie să solicite crearea unui cont de acces.

Fermierii care nu au cont aprobat pentru accesarea Geoportalului viticol, pot solicita aprobarea de conturi accesând link-ul: http://inregistrare.apia.org.ro/viniviticol/add-form și respectând procedura disponibilă în ghidul de creare conturi, ghid accesibil pe link-ul https://apia.org.ro/directia-masuri-de-piata/ps-pac-2023-2027-isv-02-isv-07-investitii-vitivinicole/sesiune-depunere-2026/.  

Ulterior completării și transmiterii cererilor de finanțare în Geoportal, solicitantul va depune un exemplar al cererii de finanțare însoțit de documente justificative pe suport de hârtie la sediul Centrelor Județene APIA, respectiv al APIA Municipiul Bucureşti, pe raza căruia este implementat programul, conform ghidului informativ.

În vederea asigurării suportului tehnic pentru fermieri, APIA va asigura organizarea bisăptămânală în zilele de marți și joi în intervalul 11.00 – 13.00 a unor sesiuni webmeeting prin intermediul platformei Zoom. Link-ul destinat fermierilor în vederea participării la webmeetingurile suport este: Topic - Suport_Investitii_ISV_02_ISV_07_Sesiune_2026; Join Zoom Meeting  https://us06web.zoom.us/j/86195982611?pwd=ipQT4cCW8Zb9PjBZABhfKLqQCmZAiH.1  

Meeting ID: 861 9598 2611

Passcode: 383808

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!