Corbii Mari este o comună din Dâmbovița care s-a dezvoltat și datorită oamenilor harnici care-și duc traiul, dar și afacerile aici. Am ajuns recent în satul Vadu Stanchii, unde Elena și Virgil Mătușa cresc păsări exotice, activitate care a făcut cunoscute aceste locuri din spațiul rural al județului Dâmbovița peste tot în țară și chiar peste hotare. La o simplă căutare pe internet, sau tastând „Păsări exotice Dâmbovița” pe aplicațiile de navigație, ajungi la Vadu Stanchii, acasă la familia Mătușa.

În gospodăria familiei Mătușa, frumusețea păsărilor și a naturii aduc relaxare totală. Pentru Virgil Mătușa, cele în jur de 300 de păsări exotice sunt și terapie, nu doar afacere. „Aici, între păsări mă simt în largul meu, mă relaxează”, a ținut să ne spună crescătorul, care, de altfel, se ocupă în cea mai mare parte a timpului cu construcțiile și cu lucrul la câmp, având vreo zece hectare de teren agricol. Păsările sunt mai mult în grija soției, Elena trăind la țară, la Vadu Stanchii, de 24 de ani, de când s-a căsătorit. „Soția s-a născut și a crescut în București. Am adus-o la țară, aici la casa părintească pe care am moştenit-o și am refăcut-o”, a precizat Virgil Mătușa. „Îmi place aici, iar când te simți bine într-un loc, mai ales când ai toate condițiile unui trai decent, nici nu simți munca. Nu e greu cu păsările, după ce pregătesc băiatul cel mic pentru școală, pe la opt dimineața, merg la păsări să le hrănesc, să le pun apă, să fac curat. Dimineața și seara”, a completat Elena Mătușa.

Cum au ajuns Elena și Virgil Mătușa să crească mai multe specii de fazani și de păuni, dar şi raţe mandarine, caroline, găini și cocoși din specii exotice? „În urmă cu 20 de ani aveam pe perete în casă o carpetă, cum aveau majoritatea care veneau de prin Libia, cu doi păuni. Era adusă de tatăl meu din Libia. Și băiatul cel mare, care acum are 22 de ani, a întrebat: tată, ce e aia, curcă? Zic: nu, tată, păuni. Am mers într-un târg şi de acolo am început, cu un păun, doi, trei, un fazan şi aşa mai departe. Apoi am văzut că păsările exotice și ornamentale au căutare. O curte frumoasă trebuie să aibă o pasăre frumoasă”, povestește Virgil Mătușa.

La o primă vedere poate părea doar un hobby, însă creșterea păsărilor exotice este o afacere. De pildă, în mica fermă de păsări exotice de la Vadu Stanchii, anual, costurile se ridică undeva la 5.000 – 6.000 de euro, care înseamnă cheltuieli cu vaccinurile, deparazitarea, cu furajele, iar veniturile se multiplică de câteva ori. „Avem ouă în gospodărie, la ora actuală, de la 20 de lei până la 150 de euro oul. Sunt păsări la care oul se vinde cu 150 de euro. Unii crescători vând şi ouăle, alții vând puii, ca produs finit. Eu prefer să vând păsările, pentru că la ouă unele sunt fertile, altele sunt infertile, iar foarte multe persoane care le achiziţionează nu ştiu să le incubeze, după aceea apar probleme că „ne-aţi dat ouă infertile” şi tot felul de chestiuni de genul acesta. Ca să evităm problema asta, vindem direct produsul finit, pasărea”, explică Virgil Mătușa.

Ca o curiozitate, în gospodăria familiei Mătușa nu se sacrifică nicio pasăre, iar de mâncat se mănâncă doar carne de pasăre de la magazin. „Noi nu mâncăm nimic din ceea ce creştem, nu putem. Păsările în curtea noastră sunt de decor”, spune zâmbind crescătorul din județul Dâmbovița.

Dacă vă întrebați la ce folosesc păsări ca fazani, păuni, găini exotice, ei bine, ele au multiple întrebuințări, de la înfrumusețarea proprietăților până la delicatese în farfurii, atât carnea, cât și ouăle fiind comestibile și căutate. Totodată, căutare au penele și puful, acestea fiind utilizate în diverse industrii.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Activitatea de ameliorare este foarte importantă pentru zootehnia unei țări, pentru că, la animalele de fermă, prin ameliorare se îmbunătățesc calități cum ar fi: producția, fertilitatea, ratele rapide de creștere, rezistența la boli, la condiții de stres, reducerea consumului de furaje pe unitate de creștere, proporții mai bune ale diferitelor părți ale corpului etc. Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor (ICDCOC) Palas - Constanța desfășoară activități de cercetare la nivel național în patru domenii: nutriție, tehnologii de creștere, exploatare genetică și ameliorare-reproducție. Despre ameliorarea la speciile ovine și caprine am stat de vorbă cu Radu Răducu, director general ICDCOC Palas.

Radu Răducu: Ca efectiv total de ovine, suntem pe locul trei în Europa. Însă în ceea ce privește ameliorarea spre o anumită producție, spre o performanță productivă, fie lapte, fie carne, fie prolificitate, România a lăsat și încă lasă de dorit. Spun acest lucru pentru că decenii la rând activitatea de creștere a oilor era axată în principal pe producția de lână. Ajungând acum la preocuparea și la situația unităților de cercetare din domeniu, trebuie spus că o preocupare a institutului nostru de la înființarea lui și până la această dată a fost să creăm progres genetic care să fie folosit de crescători să-și îmbunătățească performanțele, pentru o anumită producție sau alta, la efectivele pe care le dețin, în felul acesta stimulându-i să mențină și să transmită mai departe, continuatorilor lor, urmașilor lor, preocuparea sau dorința de a dezvolta această specie, de ovine, dar și de caprine, că și ele sunt în preocupările noastre.

„Ăsta este rostul nostru, al cercetătorilor, să creăm ceva care să-l determine pe crescător să îl folosească și să-și îmbunătățească situația economică a exploatației.”

Reporter: Adică de a face rentabilă creșterea oilor și caprelor.

Radu Răducu: Da. Ăsta este și rostul nostru, al cercetătorilor, să creăm ceva care să-l determine pe crescător să îl folosească și să-și îmbunătățească situația economică a exploatației. Că altfel n‑ar mai continua această activitate. Problema este că, de-a lungul timpului, noi am demonstrat că suntem creatori de produs genetic, avem creații noi biologice omologate, foarte bine stabilizate genetic, cu performanțe care ne încântă. Nu ne încântă numai performanța obținută în cadrul unității noastre, ci chiar și la crescătorii care au luat de la noi animale de reproducție, masculi și femele. Facem noi ce facem, dar efortul pe care-l facem este mic la scară națională, pentru că oricât ar fi, cu efectivul pe care îl avem noi nu putem să acoperim întreaga cerință de progres genetic care ar fi normal să fie la această specie. Și de aceea trebuie neapărat – e în gândirea noastră, dar știu că era și în gândirea Ministerului Agriculturii – faptul că trebuie înființate acele ferme de elită care, utilizând progresul genetic realizat de noi, să-l multiplice și să-l distribuie la crescători.

Reporter: Iar fermele de elită au rămas doar la stadiul de idee, nu?

Radu Răducu: Așa este, dar niște încercări totuși sunt. Spun încercări pentru că nu s-a făcut o acțiune organizată, stabilită concret: facem atâtea ferme sau ceva. Au apărut câteva ferme de elită, ferme cu care noi colaborăm, în sensul că mai mult a venit din partea crescătorilor. A venit crescătorul și a zis: vreau să iau rasa asta de carne de la dvs., să o dezvolt la mine în unitate și mai departe să produc animale de reproducție cu genealogie cunoscută și performanță stabilită și să dau mai departe la crescători. Ei, cu aceste exploatații cărora le-am dat animale suntem într-o strânsă legătură și colaborăm. Adică facem controale ale producției pe care le obțin, îi ajutăm în întocmirea actelor planului de potrivire a perechilor în campania de reproducție, îi sprijinim în momentul în care trebuie făcută bonitarea, împreună cu asociația crescătorilor de ovine. Prin urmare, la toate acțiunile astea institutul nostru participă fără niciun fel de reținere sau să fie în vreun fel plătit.

„Noi avem deja o populație de caprine specializate pentru producția de carne, care este la această dată în izolare reproductivă, fiind foarte aproape de a îndeplini condițiile să fie omologată.”

Reporter: Institutul de la Palas a creat și omologat rase de ovine, dar și de caprine.

Radu Răducu: Am creat și omologat trei rase noi de ovine românești, cu niște performanțe deosebite.

În același domeniu acționăm în ceea ce privește caprinele. Se știe foarte clar că în România este capra Carpatină, capra Albă de Banat și mai multe rase. Nu există o rasă de specialitate pentru producția de carne. Noi avem deja o populație de caprine specializate pentru producția de carne, care este la această dată în izolare reproductivă, fiind foarte aproape de a îndeplini condițiile să fie omologată. Mai trebuie trei - patru generații de control și de selecție în cadrul acestei populații ca să îndeplinim condițiile și să facem documentația de omologare.

„Am realizat deja tipul dorit la o nouă rasă pentru producția de carne la ovine. Ne-am gândit să-i spunem Rasa Dobrogeană.”

Mai mult decât atât, noi, când vrem să facem ceva, în primul rând vedem care este situația în țară, de ce are nevoie țara, și după aia ne uităm să vedem ce este în lume realizat deja care ne-ar putea sprijini, ajuta în realizarea unei noi creații biologice sau a unei tehnologii performante. Și suntem acum în situația că am realizat deja tipul dorit la o nouă rasă pentru producția de carne la ovine, noi ne-am gândit să-i spunem Rasa Dobrogeană de carne, o rasă care să fie axată în principal spre producția de carne. Dar creșterea, sporirea producției de carne se face atât prin prolificitate, cât și prin performanța sau aptitudinile pentru producția de carne a acestei noi creații biologice.

Am plecat de la utilizarea oilor din rasa prolifică Palas, rasa noastră, care dă o prolificitate de 170-180%, și cu o rasă de carne din Franța, Rouge de l'Ouest, care are o prolificitate de peste 200% și aptitudini pentru producția de carne foarte bune. Avem realizat la această dată un efectiv de circa 400 de femele de diverse generații, prima generație având acum vârsta de cinci ani, deci mai merg cel puțin un an sau doi la reproducție. Dar pe noi ne interesează să realizăm mărimea efectivă pentru a putea intra în izolare reproductivă a acestei populații, și performanțele pe care le-am măsurat și le-am constatat până acum sunt deosebit de încântătoare. Ba mai mult decât atât, ca o completare, de la Centrul de selecție din Franța de la care am luat berbecii din rasa Rouge de l'Ouest, le-am trimis un filmuleț cu prima generație pe care am obținut-o. În răspunsul lor – și-l avem pus pe site-ul institutului – spune clar că cea mai bună reușită dintre toate încercările care s-au făcut la nivel de Europa sau chiar din lume utilizând rasa lor, Rouge de l'Ouest, este cea pe care am obținut-o noi. Ne-a bucurat foarte mult această laudă.

Reporter: Ce înseamnă un reproducător care ameliorează și un reproducător care doar arată bine?

Radu Răducu: O aparență te poate înșela. Care este diferența între un reproducător care are calitate și unul care arată calitate este faptul că cel care are calitate este rezultatul unei munci de selecție și de urmărire a evoluției lui, a dezvoltării corporale, a stării de sănătate, a funcției de reproducție zeci de ani. Nu poți să spui că, într-adevăr, obținerea unui hibrid, a unui metis de primă generație între o rasă locală și una amelioratoare îți dă un rezultat spectaculos, dar aici este vorba de vigoarea hibridă. Este vorba de performanță. Că această performanță trebuie măsurată și controlată generații la rând, mai ales făcându-se testarea după descendență, care înseamnă un număr de ani în care fiecare produs să fie urmărit sub toate aspectele, să vezi care pot fi și consecințele unor rezultate mai puțin concludente. Deci, dacă nu se face o muncă în care să fie un plan stabilit, de la ce pleci, unde trebuie să ajungi și etapele intermediare pe care trebuie să le controlezi, nu poți fi sigur de o performanță stabilă și care să aducă beneficii celui care folosește reproducătorul respectiv.

Să luăm cazul nostru. Anual, la Palas plecăm de la efectivul de oi-mame de circa 2.200 de capete, împărțit pe cele șase rase pe care le avem în gestiune la Palas. Deci, în ceea ce privește mărimea genetică și mărimea efectivă a raselor suntem acoperiți, adică avem cel puțin 350-400 de capete femele de reproducție. Automat, aritmetic vorbind, de la aceste 2.200 se obțin 2.200 de miei; tot aritmetic vorbind, 50%, masculi, 50% femele, deci 1.100 de miei. Nouă la Palas, de exemplu, ne trebuie ca reproducători de înlocuire un 30% din ceea ce obținem, și am avea în felul ăsta cam 700 de capete anual, tineret ovin, mascul și femel, din toate rasele, de valorificat la crescători. Fiind finanțați din surse proprii, și cea mai mare pondere din sursele proprii o constituie valorificarea animală, vânzarea de animale, automat suntem obligați să stabilim un preț care trebuie să acopere și să depășească prețul de cost cu care realizăm animalul până la vârsta respectivă. Vine partea cealaltă mai sensibilă: crescătorul este amator, îi place, vrea un berbec din rasa de lapte, un berbec din rasa Merinos, unul din rasa de carne, când îi spui că-l costă cam 3.000 de lei – cam atât ar fi cheltuiala și-ți faci calculul ca totuși să acoperi partea de venituri proprii pe care ești obligat s-o faci – spune: eu nu am atâția bani! În situația asta noi, institutul, am fi de acord să-l dăm la un preț acoperitor măcar cu cheltuielile sau chiar sub prețul de cost, numai că suntem și noi întrebați, și pe bună dreptate: cheltuiala de unde ți-o acoperi? De ce am făcut remarca asta? Aș face o propunere: noi tot suntem unități din domeniul public al statului, finanțate parțial de la bugetul de stat. S-ar putea foarte bine să se facă un calcul: am nevoie Palas să-mi dea anual 1.000 de reproducători masculi și femele, ca să dau la 50 de exploatații, câte 20 la fiecare exploatație, unde vreau să introduc progresul genetic, unde vreau să fac nucleul de fermă de elită. Cât ar trebui să dau Palasului în plus pentru asta? Două milioane de lei. Cu astea două milioane de lei – și cu obligația să furnizăm materialul și la calitatea respectivă – în felul acesta s-ar putea introduce progresul genetic în foarte multe exploatații, n-ar mai fi reținerea crescătorului că „n-am atâția bani să iau animalul”. În plus, asta ar fi și pentru noi o satisfacție a datoriei împlinite și ne-ar ajuta foarte mult în a avea puterea să „controlăm” evoluția acestor efective la diverși crescători.

Este totuși o constrângere. Vă dau exemplul de anul ăsta: la ora actuală avem 1.500 de reproducători în institut în plus față de ce ne-ar trebui, pentru că din cauza pestei micilor rumegătoare nu am putut să vindem tineretul mascul și femel de reproducție la crescători. Suntem blocați până prin noiembrie. Iar perioada propice a cam trecut. E păcat să iei animalul acum, animal cu performanță, și să-l dai la abator. Sunt niște chestii care s-ar putea discuta și înțelege. Dar vă spun, eu, cel puțin, și cunosc foarte bine rolul și colegii, și colectivul, am fi în stare să răsturnăm munții ca să facem treaba asta. Deci cu seriozitate și răspundere deplină ne asumăm într-o astfel de treabă.

Reporter: Iată o propunere interesantă. Sperăm să audă cei care trebuie să ia această măsură.

Radu Răducu: Făcându-ne cunoscute realizările, problemele, dvs., presa, ne-ați ajutat, astfel că am avut și rezultate. Sperăm să fim auziți și de data aceasta. 

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

CITEȘTE ȘI: Unii cu munca, alții cu numărătoarea și huzureala

Unde este zootehnia românească?

Cercetarea care hrănește România

Pe 14 iunie 2025, la Stațiunea de Cercetare Horticolă (SCH) a Universității de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca are loc evenimentul anual „Parfum de Cluj”.

Devenit deja tradițional, evenimentul este organizat de specialiștii de la stațiunea universității, împreună cu Asociaţia Amicii Rozelor din România, iar vizitatorii vor avea ocazia să admire colecția de trandafiri, care cuprinde 320 de soiuri, 1.500 de hibrizi şi 30 de elite din toate grupele de înflorire.

„Activitatea principală la specia Rosa este ameliorarea în scopul diversificării sortimentului. Cele 50 de soiuri omologate de stațiunea noastră  sunt realizate după standarde internaţionale de apreciere, bonitare, fiind prezente în colecţia europeană de fond de germoplasmă din Belgia, Italia şi Japonia. Explozia de culori, de forme și de parfum a soiurilor și hibrizilor din colecție și din câmpurile experimentale ale stațiunii sunt o încântare pentru ochi și suflet, iar în 14 iunie, alături de Asociația Amicii Rozelor din România, invităm toți pasionații să se bucure de spectacolul unic al înfloririi trandafirilor”, a declarat dr. ing. Gabriela Roman, care se ocupă de colecția SCH și este autor sau co-autor a numeroase soiuri.

Pentru specialiștii din cadrul SCH, vizitarea colecției în acest an înseamnă și un motiv în plus de mândrie, pentru că vor prezenta publicului cele două noi soiuri brevetate de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM): Luna Albă şi Splendoria. „Este un motiv de mândrie pentru noi, mai ales că cele două noi soiuri au primit Diploma de Excelenţă şi Medalia de Aur la Salonul Internaţional al Cercetării Ştinţifice, Inovării şi Inventicii ProInvent Cluj-Napoca. Avem și alte patru soiuri noi în curs de omologare de către Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor Bucureşti (ISTIS) – Lumina și Alma, al doilea fiind primul soi nou de trandafir din România, din grupa Urcători, anul II de testare. Soiul Zenaida este în curs de omologare în toamnă, iar soiul Graţia se află în primul an de testare. Sunt soiuri care fac parte din grupa arbustoizi, impresionează prin eleganţă, culoare şi parfum deosebit”, a explicat dr. ing. Gabriela Roman.

Pasionații de trandafiri vor avea parte de tur ghidat, prezentarea soiurilor nou brevetate sau în curs de omologare, dar și de discuții libere cu specialiștii SCH și posibilitatea de a face fotografii. Participarea este gratuită, iar la standul din proximitatea intrării la eveniment se vor putea achiziționa peste 20 de soiuri de butași de trandafiri, la prețuri cuprinse între 5 și 7 lei, dar și flori de sezon din producția Stațiunii de Cercetare Horticolă.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Parlamentarul Claudiu Năsui s-a apucat să numere unitățile de cercetare finanțate de la bugetul statului, întrebându-se ce tot cercetează de 35 de ani și care-i rezultatul. Iar dacă vrem să aducem bani la buget, putem tăia de la cercetare, desființând-o.

Se poate dezvolta o țară fără cercetare? Fără știință, populația unei țări poate fi manipulată ușor. Scopul cercetării este dobândirea de noi cunoștințe științifice sau tehnologice, conform DEX. În economia statelor dezvoltate, civilizate, educate, puternice din toate punctele de vedere, cercetarea este indispensabilă. Însă nu același lucru putem spune despre adunătura din Casa Poporului, putând să ne lipsim de mulți de pe acolo. Pentru economii la buget, de aici trebuia să se apuce de numărat politicianul.

În Parlamentul României sunt peste 400 de aleși ai poporului, fiecare având secretar, șofer, consilieri, sedii, venituri în afara salariilor, tot de la stat (subvenții, bani de diurnă, bani de cazare, bani de îmbrăcăminte etc). Întreb și eu, ce fac toți acești oameni plătiți din bani publici? Desigur, în afară de show, pe care tot noi îl plătim.

Dacă-mi amintesc bine, partidul domnului Năsui, USR, de aproape zece ani de când este prezent în Parlament a fost mereu o piedică pentru agricultură. PNRR este un exemplu care-mi vine-n cap acum. Dar au mai fost și alte proiecte bune pentru sectorul agroalimentar care n-au trecut din cauza USR, partid care azi vrea să reducă risipa prin închiderea cercetării.

Să vedem ce zice Claudiu Năsui: „113 de institute de cercetare, 12 centre de cercetare, 48 de stațiuni de cercetare, o editură, o revistă și chiar și o unitate militară. Toate astea finanțate din banii dumneavoastră. În total 178 de agenții din cercetarea de stat (...) Nu a fost ușor să fac lista. Imaginați-vă că fiecare linie are întregi organigrame. Structuri de conducere, secretare, șoferi, sedii, etc. Toți sunt ordonatori oficiali de credite ai statului român. Toate încep mici și ajung să tot crească. Dacă treceți prin listă veți observa că multe institute se intercalează ca domeniu de activitate. Asta se întâmplă pentru că de fapt scopul lor nu este de fapt cercetarea, ci salarizarea și oferirea de posturi de conducere care vin cu un set mare de privilegii și beneficii. Cele mai mari salarii din statul român sunt în aceste institute. Cel puțin din cele pe care le-am descoperit eu. Salarii mai mari decât cel al președintelui SUA. Într-un caz am descoperit și un salariu mai mare decât toate salariile miniștrilor din guvern la un loc (...)”.

Să mă refer un pic la cercetarea agricolă românească. Încă e subfinanțată de stat. Un cercetător, într-o stațiune de pildă, face cercetare, dă cu mopul, e și șofer, e și secretar. Și toate astea, pe mult mai puțini bani decât primește un parlamentar doar ca să ridice mâna. Chiar nu vă e rușine, domnule Năsui? Probabil că nu.

În agricultură, institutele și stațiunile de cercetare (sunt toate în numărătoarea „Năsui”) se autofinanțează și reprezintă un sprijin real pentru fermieri. Toate, absolut toate unitățile de cercetare din sectorul agroalimentar, prin tot soiul de proiecte, atrag bani europeni, din care trăiesc. Am zis trăiesc, nu huzuresc precum cei din Casa Poporului.

Cercetarea duce lipsă de cercetători. Păi, dacă erau așa salarii mari, mai lipsea forța de muncă?

De ce e nevoie de stațiuni de cercetare în mai multe zone din țară? Pentru că, de pildă, se cercetează un hibrid pe pământul din zona respectivă, în condițiile pedoclimatice ale regiunii respective. La fel la fructe, legume, animale.

Poate că există pile și relații și în cercetare, dar nu omori un sector pentru câțiva neaveniți. În spiritul ăsta ar cam trebui închise toate instituțiile statului, inclusiv Parlamentul din care face parte și Claudiu Năsui, chiar dacă în acele structuri sunt și oameni care-și fac treaba.

Dragi politicieni, chiar nu aveți nimic de zis referitor la Parlamentul României și la instituțiile publice în care, pe românește, se freacă menta? Domnule Năsui, vedeți că e posibil să umflați buzunarul statului dacă vă băgați colții în cele de mai sus, nu doar să numărați, așa, de ochii lumii.

Editorial de: MIHAELA PREVENDA, redactor-șef

CITEȘTE ȘI: SCDP Băneasa, din cenușăreasă, astăzi un model

Cercetarea care hrănește România

Unde este zootehnia românească?

Forumul APPR a organizat, pe 2 iunie 2025, Ziua Grâului Bărăgan, la ferma Sopema din localitatea Mihail Kogălniceanu - județul Ialomița. Evenimentul ajuns la a cincea ediție a reunit peste 200 de participanți – fermieri, specialiști, reprezentanți ai companiilor din agribusiness și ai mediului instituțional – care au avut ocazia să vadă direct în câmp noutățile din domeniul cerealelor păioase.

Ziua Grâului Bărăgan a oferit ocazia participanților să afle informații esențiale despre starea culturilor de grâu, tratamentele eficiente împotriva dăunătorilor și istoria platformei experimentale, care a fost deschisă pentru prima dată publicului larg după zece ani de cercetare continuă. „Evenimentul a deschis oficial un demers strategic de schimburi de experiență între fermieri și experți din domeniul agricol, atât la nivel național, cât și internațional. Forumul APPR va dezvolta această inițiativă în perioada următoare prin crearea unor contexte de dialog aplicat, vizite de studiu și parteneriate tehnice, cu scopul de a accelera transferul de cunoștințe și bune practici către fermierii din România”, a precizat Alina Crețu, director executiv FAPPR.

În plus, evenimentul a oferit o experiență complet nouă în domeniul comunicării tehnice în agricultură, fermierii prezenți primind căști audio și prin scanarea unui cod QR au putut accesa un ghid audio interactiv. „Această inițiativă a transformat câmpul agricol într-un muzeu al geneticii în aer liber”, a adăugat Alina Crețu.

Directorul general al Autorității Naționale Fitosanitare (ANF), Romeo Șoldea, a subliniat: „Dialogul deschis cu agricultorii este esențial pentru a înțelege provocările reale din teren și pentru a construi împreună soluții sustenabile pentru sănătatea plantelor și a culturilor din România”, evidențiind necesitatea unei legături constante între autorități, cercetare și practică agricolă.

„La nivel național, Forumul APPR organizează anual între 40 și 50 de astfel de platforme în câmp, acoperind principalele culturi din România. Este important ca fermierii să înțeleagă de unde vin datele pe baza cărora construim cataloagele noastre și să fie parte din acest proces de validare științifică și practică”, a subliniat Theodor Ichim, președintele Forumului APPR.

Lansări importante pentru fermieri

Ziua Grâului 2025 a marcat un moment simbolic pentru Forumul APPR, prin lansarea oficială a Centrului de Cercetare și Excelență Profesională, un laborator în aer liber, unic în România, dedicat testării comparative a celor mai performanți hibrizi și soiuri de cereale; diseminării rezultatelor din Rețeaua Independentă de Testare și Analiză în Câmp (R.I.T.A.C.); promovării soluțiilor inovatoare pentru adaptarea la schimbările climatice.

„Platforma de la Mihail Kogălniceanu este activă din 2017 și reflectă un efort susținut de testare riguroasă în câmp. În cadrul acestei ediții, lansăm și RITAC FarmData, o platformă digitală ce va conține rezultatele multianuale obținute în cadrul testărilor realizate de Forumul APPR în ultimii peste zece ani”, a declarat Cristina Radu, director tehnic al Forumului APPR.

Evenimentul a fost, de asemenea, un prilej pentru lansarea platformei digitale AGRARIAN, dezvoltată în cadrul proiectului european cu același nume, în care Forumul APPR este partener. Platforma oferă fermierilor un instrument eficient de gestionare digitală a datelor agricole, contribuind la creșterea eficienței și a sustenabilității exploatațiilor.

„Investiția în cercetare și transfer de cunoștințe către fermieri este o prioritate strategică. Felicitări Forumului APPR pentru un centru care va avea un impact durabil și real în teren”, a transmis Alina Donici, reprezentant al Serviciului de Cercetare-Inovare din cadrul MADR.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Conferința Internațională „Parteneriat pentru Cercetare și Inovare în Pomicultură” are loc în zilele de 17 și 18 iunie 2025, în format fizic și online.

Conferința este organizată de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa - București în colaborare cu Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu – Șișești”, Secția de Horticultură, și Societatea Română a Horticultorilor.

Temele evenimentului „Parteneriat pentru Cercetare și Inovare în Pomicultură” includ digitalizare, hortivoltaic, IoT, drone, soluții AgriTech. Participanții au oportunitatea să afle ultimele noutăți din pomicultură și, totodată, să cunoască drumul de la viziune la realitate.

„Rolul nostru este de a gândi, de a cerceta, de a găsi soluţii, tehnologii pe care să le diseminăm în faţa fermierilor”, spune Cătălin Oltenacu, directorul SCDP Băneasa.

Pe 17 iunie, evenimentul se desfășoară la București, în Aula ASAS, iar pe 18 iunie la baza experimentală a SCDP Băneasa de la Moara Domnească (Afumați – jud. Ilfov).

Pentru înscrieri (până pe 9 iunie) accesați link-ul: https://forms.gle/Qbqxv5AXo7MYPyiv5. Participarea este gratuită.

Alte detalii, program și link zoom, aici: https://scdpbaneasa.ro/cercetare/evenimente-stiintifice-si-profesionale/.

Programul complet al Conferinței Internaționale „Parteneriat pentru Cercetare și Inovare în Pomicultură”

CITEȘTE ȘI: SCDP Băneasa, din cenușăreasă, astăzi un model

„Fermierul robot” aduce tehnologia de ultimă oră în pomicultură

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe 30 mai 2025 are loc a XII-a ediție a Festivalului Alimentului, organizat de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca și dedicat inovației alimentare, evenimentul aducând în prim-plan creativitatea și competențele practice ale studenților din anii terminali de la Facultatea de Știința și Tehnologia Alimentelor. Peste 50 de lucrări de licență inovatoare participă la Festivalul Alimentului 2025, între produsele prezentate de studenți fiind ciocolată fără zahăr, bere cu melatonină sau jeleuri cu probiotice.

La Centrul de Cercetări pentru Biodiversitate de la USAMV Cluj-Napoca, Festivalul Alimentului va reuni peste 50 de produse alimentare inovatoare, dezvoltate în cadrul lucrărilor de licență, și care vor fi grupate în patru secțiuni: produse din carne, produse lactate, produse de panificație, patiserie și zaharoase, respectiv băuturi și produse diverse (miscellaneous).

Printre conceptele remarcabile ale acestei ediții se numără:

• PurpleDogs – snack pe bază de carne;

• CraftBeer Bites – cârnăciori artizanali pentru bere cu afine;

• CrenVital – crenvurști proteici din carne de vită Black Angus;

• Pink Kefir și GoldenChill LactoFree – produse lactate funcționale și fără lactoză;

• Brioșe cu Ganoderma și Turtă dulce cu plante medicinale – creații din secțiunea panificație;

• CHOCOLINA – ciocolată fără zahăr, Zefir artizanal sau Produs tartinabil cu smochine și rubarbă din categoria patiserie și zaharoase;

• Bere cu melatonină, Hidromel cu gutui, Cidru cu ananas;

• La categoria „Miscellaneous”: Batoane proteice vegane, Bomboane gumate cu micoproteine, Snack Brocco Bites, Oxibar sau Jeleu funcțional cu probiotice, CajuCult - alternativa vegană cu putere probiotică.

„Evenimentul are ca scop promovarea cercetării aplicate și a spiritului antreprenorial în rândul studenților, dar și crearea unei punți între mediul academic și industrie. Ediția din acest an a Festivalului Alimentului este una de maturitate, în care accentul se pune pe transferul tehnologic al cercetărilor aplicative către partenerii din industrie, transfer ce valorifică proiectele inovative ale studenților. Îi felicităm pentru pasiune și implicare, iar celor 20 de parteneri care ne sunt alături la ediția din 2025 le aducem calde mulțumiri”, declară prof. dr. Elena Mudura, decan al Facultății de Știința și Tehnologia Alimentelor.

La rândul său, conf. dr. Oana Lelia Pop, prodecan Cercetare, dezvoltare, inovare în cadrul facultății, precizează: „Participanții își vor prezenta proiectele în fața unui juriu format din reprezentanți ai companiilor de prestigiu din domeniul alimentar, precum și a cadrelor didactice ale facultății. Noul concept al festivalului nostru pune un accent sporit pe valoarea informațională din spatele fiecărui produs. Prezentarea de trei minute a fiecărui produs în fața juriului, urmată de sesiunea de discuții și degustări, vor aduce un plus valoros acestei ediții, care confirmă cu certitudine că, atunci când educația aplicată se împletește cu creativitatea și colaborarea interdisciplinară, iau naștere produse alimentare sustenabile, funcționale și perfect aliniate cerințelor consumatorului modern”.

Lucrările studenților vor fi evaluate de patru jurii diferite, în conformitate cu cele patru secțiuni, între orele 8.00 – 12.00, iar festivitatea de premiere va începe la ora 12.30.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Syngenta România a lansat un website dedicat exclusiv diviziei de semințe de legume. Această platformă digitală reprezintă un pas important în strategia Syngenta de a oferi clienților informații complete și actualizate despre produsele și serviciile sale în domeniul semințelor de legume.

Noul website este accesibil la adresa https://www.syngentavegetables.com/ro-ro și oferă o experiență digitală de navigare intuitivă și un conținut bogat, incluzând:

• Descrieri detaliate ale întregului portofoliu de produse Syngenta pentru semințe de legume;

• Catalogul digital complet al portofoliului de semințe de legume Syngenta;

• Ultimele noutăți și inovații în domeniul semințelor de legume;

• Testimoniale și povești de succes ale fermierilor care utilizează produsele Syngenta;

• Informații de contact actualizate pentru echipa Syngenta România care se ocupă de divizia de semințe de legume;

• Opțiunea de abonare la newsletter pentru a primi actualizări în timp real.

De asemenea, fermierii au o linie directă de comunicare cu specialiștii companiei prin integrarea canalului de comunicare WhatsApp „Syngenta Semințe de Legume” în noua platformă digitală.

„Lansarea acestui nou website reprezintă angajamentul nostru continuu față de inovație și suport pentru legumicultorii din România. Platforma noastră digitală va servi drept o resursă valoroasă de informații pentru profesioniștii din domeniul agricol, oferind acces rapid la ultimele noutăți și facilitând o conexiune strânsă cu echipa noastră de specialiști”, a precizat Ramona Tănase, director marketing semințe de legume Syngenta România.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

La întrebarea din titlu ne-a oferit răspunsuri prof. dr. ing. Ilie Van, preşedintele Societăţii Române de Zootehnie, dar şi preşedinte al Uniunii Naționale a Crescătorilor de Păsări din România. În zootehnia autohtonă există un sector competitiv, care, pe lângă că asigură necesarul populației noastre, are succes la export. În schimb, progresul genetic se lasă așteptat.

Ilie Van: Sectorul zootehnic nu este foarte bine astăzi. Ca structură a producţiei, dacă ne uităm pe cifrele statistice de la sfârşitul anului trecut, producţia animală este practic reprezentată 50,4% de carne de pasăre şi restul celelalte specii, adică bovine, ovine, porcine etc. În condiţiile în care românul mănâncă în primul rând carne de porc, de pasăre, vită şi oaie, ca ordine, din păcate nu putem oferi din producţia internă aceste produse. România are două specii care ar trebui să fie foarte bune pentru piaţa externă, bovina de carne şi oaia, şi aici ar trebui să mergem pe creşterea producţiei şi orientarea către export a acestor două produse. Porcul, din păcate, trece printr-o situaţie mai dificilă din cauza pestei porcine africane, este într-o situaţie de ieşire sperăm noi, pentru că s-au redus focarele în ultimul timp, citesc şi eu frecvent statisticile publicate de ANSVSA. Sperăm ca în scurt timp să se relanseze, mai ales că Ministerul Agriculturii a finanţat în ultimul timp două proiecte foarte importante de reproducţie pentru porc şi pasăre, aceste proiecte sunt demarate, fermele sunt aproape de a fi puse în funcţiune şi prin punerea în funcţiune a fermelor de reproducţie poţi să reîncepi un program de creştere în fermele comerciale.

Reporter: Din nefericire, sunt crescători care au trecut prin situația de a avea pestă porcină africană în ferme, iar acum le este teamă să reînceapă acest proces.

Ilie Van: Da, este o teamă. Și la pasăre este aceeaşi problemă cu gripa aviară, însă eu i-aş sfătui pe cei care sunt totuşi crescători de animale şi mai ales au lucrat în sectorul ăsta atât timp, să aibă curaj, să aplice măsuri de biosecuritate drastice, pentru că acolo este o boală de biosecuritate. Spre exemplu, la pasăre, deşi în Europa au evoluat mii de focare de gripă aviară, noi, în România, în ferme, n-am avut decât două-trei focare în ultimii cinci-şase ani. Practic, prin măsurile de biosecuritate care s-au luat la poarta fermei am putut să protejăm efectivele şi să nu avem pagube foarte mari. Deci este o boală de biosecuritate, dacă ne luăm măsuri drastice sigur că putem trece peste această nenorocire, pentru că este o nenorocire. Au avut şi alte țări problema asta. De exemplu, Spania a avut pestă porcină africană, fermierii de acolo au depăşit-o şi astăzi sunt cei mai mari producători de carne de porc din Europa...

Reporter: Mai mari decât cei din Danemarca?

Ilie Van: Mai mari în ceea ce privește cantitatea. Sunt foarte mari şi sunt principalii exportatori de carne de porc în China, şi au depăşit pesta porcină africană. Deci, este posibil. Noi nu trebuie să renunţăm la această activitate, trebuie să ne gândim cum o facem ca s-o facem bine, să ne apărăm animalele de acest virus, pentru că e un virus care afectează şi vedem bine că a făcut ravagii şi, bineînţeles, vom putea să reluăm un program de dezvoltare a sectorului de creştere a porcului, mai ales că se finanţează şi fermele de reproducţie şi avem de unde să începem. Pentru că este important. Crescătorii din țara noastră au avut ghinionul să aibă deficit de ferme de reproducţie şi să importe purcei din Europa, care mai întâi s-au importat cu 25 euro pe cap şi acum au ajuns la vreo sută de euro purcelul.

Reporter: E imposibil să mai fii rentabil la prețurile de azi.

Ilie Van: Da. A crescut cererea, preţurile s-au ridicat şi sigur că oamenii îşi văd de profit, iar noi trebuie să creştem pentru că suntem implicaţi într-un business la care nu putem renunţa de pe o zi pe alta. Practic, sectorul este în suferinţă.

Reporter: Cât mai acoperim din necesarul țării de carne de porc? 

Ilie Van: Acoperim în jur de 30%. Efectivele sacrificate anul trecut sunt în jur de trei milioane de capete. Fermierii care au fost apropiaţi de această specie şi au trăit din această muncă atâţia ani trebuie să aibă curaj şi să încerce să reia activitatea, dar, v-am spus, pe alte baze, pe bază de ferme de biosecuritate cu măsuri drastice.

Reporter: În ceea ce priveşte ovinele, sunt foarte puţine ferme care să aibă posibilitatea să-şi îmbunătăţească sistemul de biosecuritate, nu prea vorbim de lucrurile acestea, pentru că, în general, în România se creşte mai mult extensiv decât intensiv, şi atunci pârghiile pe care le au crescătorii de oi pentru a reuşi să facă faţă pestei rumegătoarelor mici, care este pentru prima dată în România, nu prea sunt posibile.

Ilie Van: ANSVSA face eforturi foarte mari ca pesta rumegătoarelor mici să fie recunoscută ca o boală regionalizabilă, adică să fie recunoscută şi în ţările terţe ca o boală regionalizabilă şi să izolezi focarul acolo unde există şi să poţi să exporţi din zonele neafectate. Bineînţeles că trebuie luate măsuri drastice de restricţionare a mişcărilor de efective şi alte obiecte şi materiale care ar putea să transmită boala dintr-o parte în alta. Este recunoscută în Europa aşa, ca boală regionalizabilă, dar nu este recunoscută în statele terţe. Autoritățile noastre chiar fac eforturi de a face această regionalizare şi de a permite exportul de animale vii în ţările care erau tradiţional importatoare de ovine din România. Un lucru important de menţionat este că atât pesta porcină africană, cât şi pesta rumegătoarelor mici nu sunt transmisibile la om. Ele sunt transmisibile la animale şi nu la om. Doar trebuie să ai grijă să nu se îmbolnăvească animalul.

„Toţi puii care se cresc în lumea asta sunt cu piele galbenă, genetic controlată. Există o genă care permite depunerea de betacaroten în piele. Asta este explicația științifică.”

Avicultura românească, un sector competitiv

Reporter: Să discutăm și despre creșterea păsărilor. În ultimii ani, toţi crescătorii tradiţionali au reuşit să se dezvolte, să investească şi să ajungă la un standard european, mai ales că mulţi dintre avicultori exportă procente însemnate din producţia pe care o realizează.

Ilie Van: Noi nu putem să stăm separaţi de o piaţă unică europeană. Suntem membri ai Uniunii Europene, comerţul este liber, nu se pun niciun fel de bariere. Singura problemă pe care o ai este costul de producţie cu preţul, să fii competitiv pe piaţă şi să ai calitate bună. Or, în ceea ce priveşte avicultura, şi ouă, şi carne, şi reproducţie, şi păsări vii, suntem în echilibru valoric-comercial. Exportăm cam de 430 de milioane de euro şi importăm de 430 de milioane de euro. Sigur că eu, dacă mă întrebaţi, sunt nemulţumit, că am putea să exportăm mai mult. Export înseamnă, în fapt, comerţ intracomunitar, pentru că 95% din comerț este cu ţările membre UE.

Reporter: Asta înseamnă că fermele avicole de la noi au standarde înalte de calitate.

Ilie Van: Şi înseamnă o competitivitate şi standarde de calitate, dar, încă o dată o spun, am putea s-o facem mai bine. Pentru că avem condiţii mult mai bune decât alte state care nu au condiţiile României şi care exportă mai mult decât noi.

Din punctul de vedere al asigurării gradului de autosuficienţă, la carne suntem la 98%, cam atât este procentul de asigurare, adică cât producem din cât consumăm. Prin urmare, producem 98% din cât consumăm, pentru că aducem din UE produse ceva mai ieftine. Exportăm produse cu valoare adăugată mare şi aducem pulpe – că la noi se caută mai mult astea şi sunt mai ieftine. De aici vine această diferenţă de neasigurare sută la sută sau peste sută la sută. La ouă suntem peste sută la sută, cel puţin anul trecut aşa am fost, şi sperăm să ne menţinem, pentru că noi mai avem o problemă, întâlnită, de altfel, în toată agricultura noastră, problema cu Ucraina, de unde ajung pe piața autohtonă produse mult mai ieftine şi aici trebuie să fim foarte atenţi, pentru că putem să distrugem şi ce a mai rămas din zootehnie.

Reporter: Sunt câteva aspecte care trebuie lămurite de specialiști. De pildă, puiul galben. Vedem ba pe TV, ba pe rețelele de socializare tot soiul de informații fără nicio legătură cu realitatea din fermele avicole, că se vopsesc puii și altele asemenea. Ce e cu toată povestea asta cu vopsitul în galben al puilor?

Ilie Van: E clar că nu este nimic adevărat în toată povestea asta. Nu poţi să ieşi pe piaţă şi să afirmi că noi vopsim puii. Asta este o greşeală copilărească, nu se poate face aşa ceva. Puii sunt mai galbeni sau mai puţin galbeni pentru că sunt hrăniţi cu produse sau cu materii prime furajere care conţin mai mult betacaroten, xantofile, care colorează grăsimea.

„Carnea de pasăre din România este de o calitate deosebită şi sigură pentru consumul uman. S-au făcut investiţii foarte mari în industrie. Suntem competitivi din toate punctele de vedere cu orice producător avicol din Europa.”

Reporter: Adică nu se introduce în hrană, cum s-a afirmat, colorant sau mai ştiu eu ce care, chipurile, să dea culoarea respectivă.

Ilie Van: Nu. Prin folosirea de materii prime mai bogate în betacaroten se obține o culoare mai gălbuie a puiului. Dar toţi puii care se cresc în lumea asta sunt cu piele galbenă, genetic controlată, şi cu penaj alb. Majoritatea, cu penaj alb, că mai sunt şi pui cu alte culori ale penajului, dar pielea este galbenă. Deci există o genă care nu inhibă depunerea de caroten în piele, este o genă recesivă, care permite depunerea de betacaroten în piele. Asta este explicația științifică. Dacă puiul ăsta care genetic este controlat de această genă ce permite depunerea betacarotenului în piele este hrănit cu grâu, de exemplu, nu va avea o piele galbenă. Va avea o piele mai pală, mai deschisă. Puii ăştia care au fost reclamaţi pentru aşa ceva sunt pui crescuţi în tehnologii alternative, adică nu puiul tradiţional industrial care se creşte cu materii prime controlate, ci puii care sunt crescuţi în aer liber, care au acces pe iarbă, pe păşune şi ciugulesc iarba, aceasta conținând mult betacaroten. Practic 3-4% din tot ce facem noi ca producţie de carne este din aceste tehnologii alternative. Nici nu putem să creştem mai mult de 3-4%, pentru că nu ne lasă clima. Adică, vara e caniculă, cine ar putea să scoată puii pe căldurile astea afară? Iar iarna e frig şi nu poţi să-i scoţi că e frig. Există o normă în legislaţia UE care-ţi permite doar pe o anumită perioadă să-i ţii închişi, dacă vrei să-i valorifici ca pui crescuţi în aer liber. Nu poţi să-i închizi şi să spui: am păşune şi dacă pot să-i scot – bine, dacă nu – nu. Nu! Trebuie să faci dovada că i-ai scos o anumită perioadă, un anumit număr de ore şi de zile, ca să poţi să scrii pe eticheta aia că sunt pui crescuţi în aer liber.

Reporter: Alte povești care circulă fără a avea vreo legătură cu realitatea sunt legate de hormoni și de antibiotice. Să lămurim și aceste aspecte! 

Ilie Van: Toată producţia avicolă pe care o facem astăzi este condusă de legislaţia europeană. Este în baza legislaţiei europene, care dacă este vorba de directive, decizii, recomandare, e transpusă în legislaţia naţională, dacă este vorba de regulament, se aplică întocmai în toate statele membre. Așadar, noi nu avem multă legislaţie proprie în domeniile tehnice principale, şi atunci sigur că ne orientăm după UE. Fermierii ăştia sunt obligaţi şi verificaţi. Pot să vă spun că sunt verificaţi de autorităţi permanent să respecte legislaţia europeană, poate chiar mai drastic decât sunt controlaţi şi verificaţi alţii din alte state membre. Asta părea la început că nu este în regulă că suntem noi mai verificaţi, dar până la urmă a prins bine că „ne-am format” şi ne-am educat să facem lucrurile bine. Există o legislaţie care interzice să foloseşti antibiotice ca factor de creştere, să foloseşti hormoni. În primul rând că hormonii ăştia nu poţi să-i cumperi, n-ai de unde să-i cumperi. Am auzit că se injectează – de ce să-i injectezi? Că eu trebuie să-i dau hormoni ca să crească, nu să-l injectez după ce l-am tăiat! De ce să dau cu hormoni în el după ce l-am tăiat? Şi gândiţi-vă că fermierii ăştia ai noştri exportă cantităţi importante, peste o sută de mii de tone de carne şi procesate din carne, și sunt verificați acolo în ţările de destinaţie. Nu cred că ar trece cu vederea cineva dacă s-ar întâmpla să fie ceva care nu este în regulă. Referitor la antibiotice, acestea se folosesc doar pentru tratamente curative, atunci când este cazul, dacă este o boală, ţintit pe antibiogramă, se duce cu antibioticul respectiv 5 zile, dar cu 10 zile înainte de sacrificare nu este voie să mai dai niciun antibiotic, pentru că la analiza reziduurilor îţi iese antibioticul. Anul trecut, s-au făcut mii de probe de antibiotic, de hormoni şi nu a ieşit decât o singură probă cu reziduuri de antibiotice cu mici abateri. Deci nu au fost niciun fel de probleme, pe baza analizelor care au fost comunicate prin Raportul ştiinţific al IEF. Nu au existat niciun fel de reziduuri de antibiotice, de hormoni şi aşa mai departe. De pildă, pentru zoonoze, cum este salmonella, toţi puii care s-au sacrificat în România au fost analizaţi pentru salmonella. Toţi! 350 de milioane de pui s-au sacrificat anul trecut, toţi au fost analizaţi pentru salmonella. Dar pentru două tipuri de salmonella: pentru Typhimurium şi Typhi, astea având relevanţă pentru sănătatea publică şi astea sunt în obiectivul autorităţii. Din 350 de milioane de analize, au ieşit 17 pozitive, pentru care s-au luat măsurile legale. Legislaţia UE e una foarte drastică şi verificată destul de insistent de autorităţile noastre, ceea ce a dus la educarea şi instruirea fermierilor, care ştiu exact că nu au voie să facă aia sau aia. Apoi, noi, ca asociaţie, îi sfătuim de bine tot timpul: nu folosiţi, aveţi grijă, comunicăm cu ANSVSA foarte bine, comunicăm cu asociaţia noastră europeană, cu Comisia Europeană, când este cazul, şi transmitem toate aceste informaţii astfel încât pe piaţă să se găsească produse de calitate, produse sigure pentru consumul uman.

„Ameliorarea necesită o bună organizare, oameni instruiţi, fundamentat ştiinţific programul, cu măsurători corecte, cu interpretări corecte. Nu se face oricum ameliorarea şi nu se face de către oricine. Se face de către oameni foarte bine pregătiţi, pe un sistem foarte bine organizat.”

Reporter: Plus că există la fiecare fermă un martor al furajului…

Ilie Van: Sunt probe şi contraprobe, fără discuţie. Se fac analize de furaj, se păstrează contraproba şi, în caz că se analizează contraproba şi se splituieşte proba respectivă, se dă la mai multe laboratoare – ANSVSA, DSV… În fine, sunt foarte atent urmărite şi monitorizate aceste aspecte şi vă repet, carnea de pasăre din România este de o calitate deosebită şi sigură pentru consumul uman. Practic, se face o treabă corectă din punct de vedere tehnologic, lucrăm pe cele mai avansate tehnologii din Europa. S-au făcut investiţii foarte mari în industrie, s-au modernizat spaţiile de creştere, sistemele de procesare, industria de procesare este la nivel de top european, suntem competitivi din toate punctele de vedere cu orice producător avicol din Europa.

Ameliorarea şeptelului unei ţări, de interes naţional

Reporter: La toate speciile de animale de fermă, România este deficitară în ceea ce privește ameliorarea. Ce înseamnă, de fapt, acest termen?

Ilie Van: Ameliorarea este un proces continuu, care se face printr-o selecţie generaţie de generaţie a celor mai buni indivizi, care să corespundă obiectivului ameliorării pe care ţi l-ai propus. Depinde de specie, de rasă, de linie. De exemplu, dacă faci hibrizi, cum sunt cei de la porc şi de la pasăre, liniile pe care le foloseşti pentru încrucişare şi obţinerea de hibrid se selecţionează pe direcţii diferite, pentru ca prin încrucişarea lor să preiei de la o anumită linie o anumită caracteristică, de la altă linie altă caracteristică în aşa fel încât cele patru-cinci linii să ducă la obţinerea unui produs comercial care să aibă toate obiectivele pe care ţi le-ai propus. Adică, să aibă un spor de creştere bun, un consum specific mic, o cantitate de grăsime mică, o conversie a furajului, un raport carne-oase foarte bun, adică toate aceste obiective ţi le propui prin obiective de ameliorare şi fac selecţia direcţionat pe atingerea acelui obiectiv de ameliorare. Sigur că pentru a atinge obiectivele îţi trebuie şi gradul de transmitere ereditară a caracterului respectiv. Şi aici este această eritabilitate, care înseamnă cât din ce se transmite este controlat genetic şi cât este mediu. Şi progresul este cu cât acest h pătrat, eritabilitatea, este mai mare, cu atât progresul e mai rapid. De exemplu, dacă eu fac ameliorare pentru mărimea oului, care are un h² de 0,4, adică 40% este controlat genetic, şi fac ameliorare pentru reproducţie, care este sub 0,1, sigur că de patru ori mai repede pot ajunge să am un ou mai mare decât să am o reproducţie mai bună. Pentru că efortul este diferit, din cauza cumulării efectului genelor. Tot procesul de ameliorare, că vorbim de genetică cantitativă aici, este efectul cumulativ al genelor.

Reporter: Prin urmare, nu orice caracter se transmite cu uşurinţă.

Ilie Van: Nu orice caracter se transmite cu uşurinţă, şi atunci pentru fiecare caracter trebuie să ai propriul sistem de monitorizare, de măsurare, de interpretare, de măsurare a valorii de ameliorare şi aşa mai departe. Şi de aici sunt programele de ameliorare cu selecţie combinată, cu tot felul de metode care s-au perfecţionat, acum s-a ajuns la selecţia genomică, care duce la creşterea preciziei selecţiei şi deci a aprecierii valorii de ameliorare. Asta, de fapt, te duce la alegerea celor mai valoroși indivizi din punctul de vedere al obiectivului tău, mai repede, şi urgentezi obţinerea obiectivului, creşti mai repede spre obiectiv.

Reporter: La rumegătoare, de pildă, avem Controlul oficial al performanţelor de producție.

Ilie Van: La rumegătoare, sigur, este Controlul oficial al producţiilor care se măsoară, se interpretează. Problema este că într-o muncă de ameliorare contează foarte mult organizarea programului de ameliorare. Dacă nu eşti bine organizat în tot ce priveşte testarea, măsurarea, colectarea datelor, prelucrarea datelor, interpretarea datelor, eroarea umană poate să-ţi mănânce din acel h². Deci chiar dacă ai un h² teoretic mare sau h² ăsta este valabil pentru fiecare populaţie în parte, pentru că eu dacă de exemplu am un h² mare, cum am zis la ou, 0,4 sau 40%, e controlat ereditar, dar fac o muncă proastă în sensul că nu măsor bine, omul meu este superficial, nu notează bine, nu prelucrează bine, nu interpretează bine, eroarea asta umană intră în categoria mediului special care în determinarea h² la numitor micşorează raportul. Deci în loc să am 0,4, am 0,2. Şi n-am făcut nimic. Așadar, munca de ameliorare necesită o bună organizare, oameni instruiţi, fundamentat ştiinţific programul, cu măsurători corecte, cu interpretări corecte. Nu se face oricum ameliorarea şi nu se face de către oricine. Se face de către oameni foarte bine pregătiţi, pe un sistem foarte bine organizat.

Reporter: La bovine şi la ovine avem programe de ameliorare, registre genealogice conduse de asociaţiile de crescători.

Ilie Van: Da, avem programe de ameliorare, unele se fac mai bine, unele se fac mai puţin bine, dar avem programe de ameliorare. Numai că, aşa cum spuneam, depinde de specie. Pentru că la bovine intervalul între generaţii este de 4-5 ani, deci progresul genetic anual îl vezi în anul 5, pe când la pasăre este de un an. Mai repede atingi obiectivele într-un interval de generaţii mai mic. Încă o dată, şi la bovine, şi la ovine, avem nevoie să progresăm pe zona ameliorării. Avem nevoie. Să aducem mereu efective de afară nu este o soluţie.

Reporter: Oricum, avem propriile rase…

Ilie Van: Şi staţiunile noastre de cercetări, şi nu mă gândesc doar la cele de ovine şi bovine, au efective valoroase şi trebuie apelat la ele ca să poată să amelioreze şeptelul. Am mai spus-o şi cu altă ocazie, o spun şi acum: ameliorarea şeptelului unei ţări este o problemă de interes naţional. Dacă faci o muncă greşită, tehnic, sau finanţare greşită, te duce la regres genetic, nu la progres genetic. Efectivele care regresează nu le mai poţi redresa uşor. Adică eşti bătut pe piaţă de alţii care fac treaba corect, din punctul ăsta de vedere. Şi ne întrebăm după aia: de ce importăm noi? Importăm pentru că şi asta este o cauză. Sunt multe, multe lucruri care trebuie analizate şi rezolvate.

Articol de: MIHAELA PREVENDA & ȘTEFAN RANCU

CITEȘTE ȘI: „Nu poţi lăsa agricultura fără protecţie fitosanitară.”

Speranța moare ultima. Și în 2025

Fermier, mai mult decât o meserie

În zilele de 20 și 21 mai 2025, la Bruxelles se desfășoară conferința anuală privind bugetul Uniunii Europene. Este un moment ales de COPA-COGECA pentru organizarea de proteste în toate statele membre, trâgând semnale de alarmă asupra faptului că UE nu poate obține o autonomie strategică reală fără a-și securiza sectorul agricol. Piatra de temelie a acestei securități este o Politica Agricolă Comună (PAC) puternică, comună și bine finanțată. Europa trebuie să își garanteze suveranitatea alimentară. Acest lucru este posibil numai dacă prezentul și viitorul agricultorilor și al crescătorilor de animale sunt garantate. Fermierii cer ca Politica Agricolă Comună să rămână un pilon strategic al Europei.

Marți, 20 mai, în fața Reprezentanței Comisiei Europene la București, fermierii din România, cooperativele și reprezentanții organizațiilor agricole au participat la manifestația pan-europeană desfășurată simultan în toate statele membre ale Uniunii Europene și la Bruxelles. În țara noastră, evenimentul a fost organizat de Alianța pentru Agricultură și Cooperare, cu sprijinul COPA-COGECA, fiind programat și coordonat la nivel european cu peste o lună în urmă, în cadrul platformei organizației europene, neavând vreo legătură cu calendarul electoral de la noi.

Mesajul transmis este unul strict instituțional și sectorial, în apărarea unui domeniu esențial pentru stabilitatea și securitatea Uniunii Europene: fără buget distinct PAC, nu mai avem politică agricolă comună, fermieri și nici securitate alimentară.

Participanții au transmis clar că Politica Agricolă Comună (PAC) trebuie să rămână un instrument prioritar al UE, susținut de un buget dedicat, stabil și adaptat realităților actuale. Fermierii au în continuare nevoie de cei doi piloni finanțați corespunzător, actualizat cel puțin cu rata inflației, de stabilitate și predictibilitate pentru continua să investească și să reușească să fie competitivi. Agricultorii și-au exprimat îngrijorarea față de riscul integrării PAC într-un buget general al Uniunii, ceea ce ar putea slăbi caracterul său comun, ar conduce la renaționalizarea intervențiilor și ar crea dezechilibre între statele membre.

În contextul multiplelor crize – geopolitice, climatice și economice – fermierii au subliniat că securitatea alimentară este parte integrantă a securității strategice a Uniunii Europene. Planurile de restructurare a bugetului UE, în special propunerea de creare a unui fond unic centralizat, sunt percepute drept o amenințare directă la adresa PAC, piața unică și implicit la viitorul UE.

„Nu putem accepta o dizolvare a PAC într-un fond fără direcție clară și fără consultare cu sectorul agricol. Renunțarea la structura actuală, cu doi piloni, va genera inechități, instabilitate și va slăbi piața unică. Fără o PAC solidă și bine finanțată, fermierii europeni riscă să devină simple piese într-un joc birocratic fără miză pentru suveranitatea alimentară a Europei”, transmite Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Principalele revendicări ale fermierilor

• Menținerea caracterului comun al PAC și a structurii sale actuale (FEGA și FEADR);

• Asigurarea unei linii bugetare specifice și ajustate la inflație în viitorul CFM post-2027;

• Respingerea oricărei tentative de renaționalizare sau diluare a PAC într-un cadru bugetar general;

• Realizarea unei consultări reale cu sectorul agricol și includerea solicitărilor acestuia în noua propunere PAC, așteptată în iulie 2025;

• În propunerea Comisiei Europene pentru viitorul Cadru Financiar Multianual 2027-2034, fermierii vor menținerea PAC în topul priorităților, cu un buget specific actualizat cel puțin cu rata inflatiei reale. În ultimii 14 ani, bugetul PAC nu a mai fost actualizat, iar rata inflației medii la nivel european depășește 30%. 

Mesajul Comisiei Europene

O delegație a manifestanților a fost primită de Reprezentanța Comisiei Europene în România, unde a transmis oficial temerile legate de includerea PAC într-un buget comun fără garanții structurale și bugetare. Ca răspuns, doamna Ramona Chiriac, șefa Reprezentanței, a declarat: „Politica Agricolă Comună și politica de coeziune rămân piloni centrali ai construcției europene. Noua viziune bugetară urmărește să ofere mai multă flexibilitate și coordonare între nivelul european și cel național, fără a slăbi rolul acestor politici esențiale. Este vorba despre o adaptare comună la noile priorități – inclusiv securitatea –, în care implicarea autorităților naționale va fi esențială pentru a răspunde cât mai eficient nevoilor reale ale cetățenilor și ale regiunilor”.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare va continua dialogul cu instituțiile naționale și europene, solicitând ca „viitoarea Politică Agricolă Comună să rămână un cadru solid, echitabil și bine finanțat, astfel încât fermierii europeni să poată face față provocărilor viitoare într-un mod sustenabil și competitiv”.

„Fără buget/Fără PAC/Fără fermieri/Fără securitate” nu este un slogan, este un risc real care trebuie evitat.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!